Sunt oameni care, cateodata, mai mult sau mai putin constient, se inchid intre ziduri, nu neaparat ca le e frica, dar se gandesc ca e cea mai buna alegere... Dar nu e! Pentru ca lucrurile nu stau. Lumea se schimba, se misca, e mereu alta, noua. E o iluzie ca mai tarziu a-i gasi-o la fel... Nu e niciodata la fel. Si-atunci ai nevoie mereu de curajul de a trece dincolo de poarta. Si, chiar daca dincolo s-ar putea sa fie lei, trebuie sa-i infrunti, asa cum iti infrunti si proprii demoni.
Oricum, sa ramai intre ziduri nu e o solutie. Toate zidurile se vor prabusi la un moment dat. Si, decat sa te striveasca, mai bine iesi tu, le parasesti si treci dincolo de poarta. Ca un fluture ce-si paraseste crisalida, iti parasesti ispititoarea si confortabila cetate, pentru a putea fi tu in lumea cea mare.
Sa treci dincolo de poarta! Sa fii tu!
Comentarii
Promit sa revin mai des aici, la tine in vizita
Suna bine ce zici, ca intotdeauna.
Cat timp ideile tale ti se schimba, cat timp ai capacitatea sa fii flexibil, inseamna ca esti VIU! Inseamna ca inca nu te-ai pietrificat...
Evident, in contexul acesta de care vorbim...
Sa fim stabili si siguri pe noi in miscare! - foarte frumos spus...
Iti citesc cartile, articolele, de ani de zile si ma bucur de fiecare data cand te reintalnesc in paginile lor.
Cu mult drag,
Janeta (S)
RSS pentru acest articol