Cecilia Caragea

Cecilia Caragea

"Drumetule, nu exista drum, drumul se face mergand..." (Antonio Machado)

Echipa si Contact

Vineri, 23 Noiembrie 2012 20:00

Cartile traiesc!

Si ne aduc idei, si ne fac mai buni, mai bucurosi... Targul de carte Gaudeamus este locul in care, la acest sfarsit de saptamana, te simti bine cu adevarat! Lume multa, edituri cu idei, standuri interesant concepute, carti pe care le asteptai, carti care te-au surprins, carti de care nu stiai, dar targul ti-a dat sansa sa le descoperi, carti care te vor schimba, carti pentru zilele de iarna si pentru serile linistite, atmosfera care te face sa-ti placa lumea asta plina de oameni cautatori, de oameni dornici de carte, de invatatura... Da, e locul in care ma simt bine, care imi da sperante, care ma face ca dimineata sa ma trezesc cu elan, cu bucurie!




Joi, 22 Noiembrie 2012 20:15

Sarbatoare de obsidian, de Sfanta Cecilia

Astazi, de Sfanta Cecilia, am primit urari neasteptate si cadouri interesante.
Setul de bijuterii de obsidian ma va proteja de tot ce este rau. Se spune ca obsidianul te apara de pericole, de prieteni falsi, de tradatori, de toate relele. Se spune ca pietrele de obsidian alunga toate energiile negative si te protejeaza. Mai demult, erau cunoscute sub numele de lacrimile apasilor. Pentru ca ar fi fost lacrimile femeilor apase pietrificate. Au plans ele toate lacrimlile din lume si au trait toata suferinta, iar pentru tine nu a mai ramas nici o lacrima, nici o durere... Ar fi un scut.
Iar bijuteriile care imi plac asta sunt - o platosa. O platosa stralucitoare, care iti da putere si te protejeaza. Da, imi plac bijuteriile de obsidian si-mi place... gandul de a-mi oferi un scut, o platosa. O platosa ca o oglinda. O platosa in care, daca o lustruiesti, iti vezi toate temerile, reusind sa te eliberezi de ele, sa te inalti si sa zbori.
Sa stii sa-ti urmezi calea, fara frica, cu convingere, cu determinare, cu iubire. Cu o platosa de obsidian din ziua Sfintei Cecilia.

P.S. Si, tot de Sfanta Cecilia, dupa-amiaza, suna soneria... Deschide prietena mea si preia coletul. Un cadou? Un nou cadou? Il deschid repede sa vad despre ce o fi vorba... Un sort de bucatarie, pe post de cadou electoral. Iar prietena mea cu umor zice: Gata cu povestile! Te-au pus la cratita!

P.P.S. Spre seara, soneria suna din nou... Tot cadouri electorale! N-am umorul prietenei mele pentru a le comenta. Dar merita sa le mentionez. Mici nimicuri, dar care spun si ele cate ceva...




Miercuri, 21 Noiembrie 2012 20:32

Dulce ca mierea

Asa ne dorim sa ne fie viata - dulce ca mierea... Asa ne imaginam perioada cea mai buna din viata - cu totul numai lapte si miere...  
Numai ca, de prea multe ori, cand ne e bine si ne permitem de toate, uitam ceea ce ne face realmente bine... Dam iama in zaharicale, care mai de care cu cat mai multe E-uri si cu cat mai multi conservanti si coloranti, fara sa ne mai amintim macar de lucrurile cele naturale si bune, care ne-au incantat copilaria, cand diminetile, la o cana de lapte, ne astepta o felie de paine cu unt si cu miere. Statisticele pe care le-am aflat de la domnul Daniel Matache, directorul companiei Apimond, mi s-au parut tulburatoare. V-ati gandit vreodata care este cantitatea de zahar pe care o consumam, fiecare, intr-un an? V-ati gandit din ce sunt facute dulciurile cele pretentioase si frumos ambalate la care ravnim? N-ar fi ai bine sa ne rasfatam cu un borcanel de miere? S-ar putea sa nici nu mai recunosti gustul de miere adevarata si buna! Poti sa incerci si vei redescoperi ce inseamna dulce ca mierea...
Aseara, am avut bucuria sa fiu invitata, alaturi de domnul Daniel Matache, fondatorul brandului Apimond, la emisiunea Intalniri Capitale, de la Bucuresti FM, de realizatoarea acestor dezbateri cu adevarat capitale, Ioana Brusten. Dupa discutia despre produsele romanesti bio, despre produsele apicole bio romanesti si despre drumul acestora peste mari si tari, am avut bucuria sa primesc cateva mesaje din partea celor ce au incercat intr-adevar, dupa aceea, o miere de calitate. Da, haideti sa vorbim, despre ce e bun si bine!




Marti, 20 Noiembrie 2012 19:14

Intr-o zi de marti, despre o zi de vineri...

O dupa-amiaza cetoasa, in care toti si toate eram asaltati de ofertele care preced acea "vineri neagra" si care promit reduceri nemaintalnite, nemaivazute si nemaiauzite, ne-a facut sa ne luam ragazul sa discutam, la intalnirea noastra cool, dacic cool, despre aceasta furie a consumului care pare ca a pus stapanire pe noi toti.
Da, recunoastem, ne place sa ne cumparam din cand in cand cate un lucru dragut, cate un lucru la moda, cate o esarfa noua, cate un mic inel magic, ne place sa ne facem cate o mica bucurie... Ne face bine... Se mai intampla insa sa trecem dincolo de limite, sa nu mai reusim sa pastram un echilibru intre a fi si a avea... Despre problemele cu care ne confruntam astazi, in aceasta epoca a consumismului fara margini, am discutat cu doamna psiholog Anca Buga Baciu, in cadrul intalnirii organizate impreuna cu brandul romanesc Hofigal
E grav cand nu te mai bucuri de fapt de acel mic nimic pe ti-l cumperi, e grav cand iti cumperi ceva pentru a uita apoi imediat ceea ce ti-ai cumparat si ar fi trebuit sa te bucure, e grav cand ajungi sa-ti cumperi nenumarate posete, pantofi sau cravate, fara sa ai, de fapt, nevoie de ele, fara a ajunge vreodata sa le porti, fara a-ti mai aminti de ele, decat cand iti dai seama ca ti-ai cheltuit toti banii... Da, se intampla ca zilele sa nu ne fie intotdeauna asa cum ne dorim, dar shopping-ul nemasurat nu e o solutie... Solutiile sunt in alta parte, pe un alt drum. 
Asa ca astazi am vorbit despre alte remedii. Pentru suflet. Pentru ca si sufletul trebuie sa ni-l ingrijim, nu numai trupul!




Hulit de unii, dar admirat de zeci de milioane de telespectatori din peste 40 de tari, serialul Suleyman Magnificul - Sub domnia iubirii, care a devenit rapid un fenomen, un megasucces, merita o atentie aparte din toate punctele de vedere. In primul rand, trebuie sa tinem seama de faptul ca, in Turcia ultimei perioade, Otomania, interesul fata de Imperiul Otoman, a devenit un adevarat curent ce marcheaza Turcia ultimilor ani. Astfel, nu e de mirare ca umanizarea sultanului, punerea in evidenta si a multor slabiciuni ale sale, a atras un val de proteste la lansarea serialului in Turcia. Impotriva serialului au fost depuse peste 70.000 de plangeri, zeci de protestatari au aruncat cu oua in studiourile Show TV, premierul Recep Tayyip Erdogan a spus ca serialul este lipsit de respect si prezinta noii generatii fapte istorice intr-o lumina negativa. Intr-un fel, aceasta reactie nu trebuie sa ne mire, daca tinem seama de faptul ca filmul se prezinta ca un film istoric, integrand insa putinele date istorice intr-o poveste, dandu-le acestora viata printr-un scenariu de fictiune care reuseste sa construiasca personaje credibile cu puternice trairi ce nu pot insa ramane straine inerentelor slabiciuni si greseli umane. Dar Suleyman, cunoscut din cartile noastre de istorie ca Soliman,  este unul  dintre cei mai importanti sultani ai Imperiului Otoman care, sub conducerea lui (1494-1566), a cunoscut cea mai glorioasa perioada a sa, intinzandu-se pe trei continente, din Asia pana in Europa si Africa. Nu este de mirare asadar ca Suleyman reprezinta astazi un adevarat erou national al Turciei, in egala masura iubit, admirat si idealizat.
Faptul ca, in dezvoltarea otomaniei, serialele de televiziune si mai ales Suleyman Magnificul joaca un rol primordial este o evidenta. Dar nu mai putin semnicaficativa este cresterea interesului fata de cartile de istorie, de muzee si inclusiv actiunile de restaurare a cladirilor otomane pentru a nu mai vorbi de interesul fata de bijuteriile caracteristice acelei epoci.

Fastul bijuteriilor orientale
Evident ca umanizarea sultanului, povestile de alcov si crearea unei adevarate atmosfere de epoca au contribuit intr-o mare masura la succesul serialului. Cercetarea minutioasa ce a permis reconstituirea bijuteriilor de epoca a avut si ea un rol important. In absenta unor documente scrise, care sa contina descrierea costumelor si bijuteriilor acelei epoci, cercetatorii au fost nevoiti sa se concentreze in special asupra miniaturilor si costumelor expuse in magnificul palat Topkapi, unul dintre cele mai mari si mai vechi palate pastrate pana astazi. Construit in 1470, inconjurat de un zid lung de cinci kilometri ce ingradeste o suprafata de aproximativ 700.000 de metri patrati, palatul a reprezentat atat locuinta sultanilor si a familiilor acestora, cat si sediul guvernului otoman. El gazduia trezoreria, monetaria, arhivele imperiale, institutiile de invatamant avansat ale imperiului  si atat de importantul harem al sultanului. Insa, odata cu transformarea Turciei in republica, palatul devine muzeu.
Astazi, bijuteriile inspirate de cele din film cuceresc piata bijuteriilor, putandu-se vorbi chiar de o noua tendinta in moda. Astazi, in lumea bijuteriilor si a rochiilor elementele de inspiratie otomana joaca un rol tot mai important. In film sunt scene in care actorii poarta bijuterii de sute de mii de dolari, iar pe piata se lanseaza colectii de bijuterii inspirate din acea perioada. Bijuteriile din colectia Otoman se gasesc si la noi, in magazinele You&Me, si se dovedesc a fi un real succes.
Bijuteriile joaca in serial un rol aparte si datorita legaturii cu totul speciale pe care sultanii le-au avut cu aceste podoabe. Aceasta relatie a fost studiata intr-o carte de succes in Turcia - Bijuteriile Imperiului Otoman. Citind istoria cu ajutorul bijuteriilor de Gul Irepoglu. Astfel, a devenit mai clar faptul ca bijuteriile nu reprezentau doar simple obiecte de podoaba, ci adevarate marci ale puterii politice si economice. Cu cat ele erau mai mari, mai elaborate si etalau mai multe pietre pretioase cu atat personajul ce le purta era mai de temut, mai bogat si mai important. Daca in perioada de glorie a lui Suleyman, inzestrat cu un simt estetic remarcabil, fiind el insusi un bijutier desavarit, ce incerca prin aceasta arta sa-si educe rabdarea si spiritul de observatie, asa cum de altfel este si prezentat deja din debutul serialului, bijuteriile au avut perioada lor de glorie, accentul cazand in primul rand pe calitatea lor estetica, odata cu Ahmet I (1590-1617), primordiala devine dimensiunea, scazand grija pentru lucratura si pentru detaliu. Astfel, pe masura ce imperiul avea sa slabeasca, sultanii aveau sa se ascunda tot mai mult in spatele opulentei afisate…

Perioada otomana si perioada fanariota
Diincolo de a constata succesul fulminant al serialului, vizibil si in bijuteriile la moda astazi, dar mai ales din patima cu care atatea milioane de oameni urmaresc in zeci de tari fiecare episod, incat in multe orase poti recunoaste orele de difuzare dupa scaderea traficului, cred ca se impune si un moment de ragaz pentru o privire mai atenta asupra ce a insemnat perioada otomana si cea fanariota in aceasta parte de lume si cum se plaseaza ea astazi in constiinta noastra.
Astazi, nu poti sa ignori acest fenomen abordat sub titulatura de otomanie, constand in interesul tot mai manifest in Turcia pentru tot ce este legat de Imperiul Otoman. Fara indoiala, asa cum s-a si remarcat in mod frecvent, problema imbraca si o dimensiune comerciala, de extindere a pietelor, o dorinta de extindere economica a propriului Lebensraum, de revitalizare a pietelor locale si internationale ale Turciei. Fenomenul pare insa sa reprezinte cu mult mai mult decat atat...
Multa vreme a plutit impresia ca trecutul otoman este discreditat, ceea ce a facut ca urmasii acelui imperiu sa se simta stanjeniti. Astazi, ei afla ca acel trecut a fost magnific, din ce in ce mai multi dintre ei incepand sa devina mandri de acel trecut otoman. Dupa ce au fost invatati ca Imperiul Otoman a fost doar o forma de organizare statala, ei descopera ca avem de a face cu o cultura, cu un stil de viata cotidian cu o puternica amprenta proprie, cu o bucatarie, cu bijuterii si decoratiuni ce o caracterizeaza, astfel ca mereu mai multi au inceput sa devina mandri de trecutul lor. Iar acest demers are loc in cadrul unui proces de cautare a unei proprii identitati de catre o societate puternic impregnata de cultura europeana. Si nu putem ignora nici interesul manifestat fata de un stil de viata aristocratic de catre o burghezie cu un nivel de trai crescut. Ideea ca Imperiul Otoman, care a durat aproape cinci secole in Orientul mijlociu si Balcani, a reprezentat in mare masura un centru de toleranta, pace si stabilitate politica poate sa ofere astazi politicienilor turci un punct de referinta pentru depasirea problemei identitare, in dezvoltarea politicilor externe, pentru politicile regionale, tinand cont si de faptul ca Turcia poate juca in viitor un rol important in regiune.
Discutand despre istoria otomana, o problema aparte o reprezinta cea fanariota, poate cea mai controversata si mai plina de prejudecati. Dupa cucerirea Constantinopolului de catre sultanul Mehmed al II-lea, in 1453, acesta a recunoscut Patriarhul Ecumenic ca lider national si religios al grecilor si altor etnii ortodoxe, otomanii nefacand o distinctie legala intre religie si nationalitate si, in consecinta, considerandu-i pe toti ortodocsii din imperiu ca apartinand unei singure entitati. In jurul Patriarhiei s-a format primul centru de putere al grecilor din Constantinopol care, dupa cartierul Fanar, in care locuiau au fost denumiti fanarioti. In scurt timp acestia au reusit sa ocupe pozitii tot mai importante in administratia imperiului si sa acumuleze averi enorme, atingand o culme a influentei lor in secolul al XVIII-lea. In secolele XVII - XIX au servit si drept traducatori, dragomani, pentru Inalta Poarta si pentru ambasadele straine, dat fiind faptul ca turcii ignorau in mod traditional si au continuat sa ignore limbile europene.

Fanariotii din Principatele Romane
In secolul al XVI-lea se stabileste regimul de suzeranitate otomana si in Tarile Romane fara ca acestea sa devina insa pasalak-uri, fiind pastrate in  asa numita dar-al-ahd, Casa Pactului sau Casa Pacii, situata intre Casa Islamului, dar-al-Islam, si Casa Razboiului, dar-al-harb, ceea ce presupunea pastrarea autonomiei lor, detinerea tronului  de catre un principe pamantean, pastrarea institutiilor politice, administrative, militare, judecatoresti si ecleziastice, impunand in acelasi timp domnului obligatia de a plati haraci, daruri (pesches-uri) catre sultan si demnitarii lui, conditii ce aveau sa se schimbe, in timp devenind din ce in ce mai dure, iar in locul domnilor pamanteni sa fie numiti si fanarioti.
Se observa insa si o elenizare a unor familii de boieri romani cu scopul de a penetra nucleul Fanarului si a accede mai usor la tron, precum familia Calmasul, devenita Callimachi. Instabilitatea politica si birurile ruinatoare platite in acei ani au facut ca sa apara un adevarat cliseu al viperei fanariote, al machiavelismului manelist, a unei dinastii de lacuste umane, perceptie ce caracterizeaza secolul al XIX-lea, dar persista intr-o anumita masura si astazi cu toate ca, odata cu Iorga, perioada fanariota este reanalizata, incercand sa se depaseasca cliseele, distingand aspectele negative de elementele ce marcheaza un real progres inregistrat in acei ani. Astfel, Constantin Mavrocordat care a domnit cu intreruperi de sase ori in Tara Romaneasca si de patru ori in Moldova a introdus cele mai multe reforme. In primul rand, a desfiintat iobagia. Apoi a preluat o serie de idei de la austriecii care stapanisera Oltenia intre anii 1718 si 1739 si introdusesera o serie de schimbari. In acelasi timp, datorita domnilor fanarioti care fusesera mari dragomani ai Portii, ocupandu-se de relatiile diplomatice cu statele europene, fiind buni cunoscatori de franceza si care au adus profesori straini pentru copiii lor, a aparut o puternica deschidere europeana, fiind introdusa predarea limbii franceze in scolile grecesti din Principate, iar o nota informativa a consulatului rus din Iasi, din 1806, arata ca dorinta de a invata limba franceza a devenit atat de mare incat pare a degenera intr-o epidemie... La fel, alcatuirea unor biblioteci impresionante de catre unii domni fanarioti a devenit un model copiat de multi boieri si negustori.
Astfel, in afara de aspectele negative pe care le-a marcat perioada fanariota, o serie de domni fanarioti au contribuit in mod decisiv la reformarea si la progresul Tarilor Romane si la deschiderea acestora spre vestul Europei. In acelasi timp, trebuie subliniat faptul ca multi dintre acestia s-au integrat boierimii romane, devenind factori activi in promovarea culturii romane. Este interesant si faptul ca, desi era grec, Mavrocordat a impus folosirea in administratie exclusiv a limbii romane, interzicand folosirea celei grecesti. La randul lui, Alexandru Ipsilanti a introdus o serie de reforme in justitie. Este insa adevarat ca schimbarile au fost lipsite de continuitate, iar instabilitatea si presiunea birurilor au marcat profund acea perioada.
Influentele fanariote au marcat si moda, de la vestimentatie la bijuterii, matasurile fine, broderiile in fir de aur, dar si blanurile scumpe facand parte din moda acelei perioade. O caracteristica aparte o reprezenta si opulenta ospetelor si calitatea nelipsitelor tarafuri. Iar cautarea epatarii, prin afisarea bogatiei, rivaliza de multe ori la boierii nostri chiar si cu cea a dregatorilor fanarioti.
Trebuie insa sa invatam sa nu mai privim istoria in alb si negru. Si poate ca, in aceasta privinta, serialul Suleyman Magnificul – Sub domnia iubirii are tocmai meritul sa ne invete sa descoperim omenescul, viata, nuantele, prezente in tot ceea ce este cu adevarat viu, in tot ceea ce a existat in istorie si nu doar ceea ce am retinut noi din istorie.




Sambata, 10 Noiembrie 2012 15:09

De 10 ani in Arena

Anul acesta m-am bucurat de o aniversare extrem de importanta pentru mine. S-au implinit zece ani de cand am infiintat agentia Arena Communications. In 2002 parea deja ca anii de incertitudine ai unei tranzitii care nu stiai unde te duce ar fi trecut si un nestavilit entuziasm de a recupera timpul pierdut isi facea aparitia. Nevoia de a comunica, de a comunica tintit, de a comunica cu sens, era imensa. Relatiile publice tindeau sa ajunga la moda, chiar daca multa lume le mai confunda inca cu relatiile cu publicul si intelegea mai greu in ce consta si la ce serveste acest nou venit in lumea noastra, mult discutatul PR. Astfel, multe firme romanesti practic inca nu auzisera de PR, iar multi, considerand ca au un talent propriu de a comunica si a relationa, se credeau deja experti fara intelege, de fapt, ce inseamna PR-ul, confuzand astfel si mai mult lucrurile. In acelasi timp, era perioada in care peste tot in lume PR-ul venea grabit din urma sa concureze o atat de puternica industrie de publicitate ce se considera suverana. Ce inseamna sa comunici in mod real cu publicul, sa-ti cunosti, sa-ti intelegi cu adevarat publicul, sa-l respecti si sa vii in intampinarea nevoilor si cerintelor lui erau inca lucruri care pentru multi pareau ciudate si de neinteles. Notiunea de brand, modul in care se construieste un brand, actiunea de branding, valoarea si managementul de brand erau in acei ani lucruri inca greu de explicat intr-un mod cu adevarat credibil. Dar tocmai aceste dificultati inerente impunerii unor noi concepte, unor noi valori, reprezentau si principala sursa de satisfactii.
Daca la inceputul anilor '90, pe o piata lipsita de concurenta, principalul lucru era sa stii sa produci, sa fii in stare sa oferi ceva spre vanzare, treptat - cu o intarziere de un secol - descopeream si noi ca, stiind sa produci, important e sa stii sa vinzi. Pentru ca apoi sa descoperim si noi ca pentru a vinde trebuie inainte de toate sa intelegi piata si sa te pozitionezi corect in cadrul ei. Incet, dar sigur, marketing-ul isi facea si el loc in piata romaneasca. La fel si publicitatea ce nu a intaziat sa se diversifice. PR-ul, aceasta forma de comunicare, necesar sincera si convingatoare, ce pretindea a cauta caile necesare unei comunicari bidirectionale, venea insa cu o abordare noua, cu noi provocari si cu rezultate mai greu de cuantificat, vizand in acelasi timp nu doar imaginea imediata, ci poate mai ales viitorul unui brand. In acelasi timp, avea de partea sa avantajul de a necesita un buget mult mai redus decat marile campanii de publicitate. Lumea se misca deja intre doua replici celebre. Prima, plecand de la cifrele astronomice pe care ajunsesera sa le inghita campaniile de publicitate in America, spunea ca daca vrei sa “ascunzi” un milion de dolari atunci n-ai decat sa faci o campanie de publicitate… Nu o sa stie nimeni! Cea de a doua privea celebrele cuvinte ale lui Bill Gates, creatorul unui adevarat imperiu, care spunea ca, daca nu ar mai avea decat un singur dolar, l-ar investi in PR. El stiind ca nimeni altul sa transforme competenta si ideile intr-un real succes, bazandu-se in primul rand pe PR. Este modul in care a creat gigantul Microsoft Corporation.
Dar PR-ul el insusi avea sa evolueze rapid, pe masura ce mijloacele de comunicare se dezoltau ele insele. Astfel daca la inceput pretentia unei comunicari bidirectionale risca de prea multe ori sa ramana mai mult un deziderat, aducand PR-ului nenumarate critici, odata cu dezvoltarea internetului si mai apoi a retelelor de socializare, aceasta a devenit o realitate, PR-ul dezvoltandu-se el insusi pana a incepe sa se distanteze de aceasta titulatura ce incepea sa i se para ingusta si neadecvata, apeland mereu mai mult la cea mult mai larga - de comunicare.
Este o realitate care in mod evident a reprezentat pentru mine o imensa satisfactie. Caci,  intr-un mod pentru multi greu de inteles, acum zece ani am preferat sa evit, pentru firma ce tocmai o infiintam, o denumire bazata pe termenul de PR. Am preferat atunci aceasta sintagma, Arena Communications, de comunicare in arena, tocmai purtata de aspiratia, de speranta intr-o complexa si reala comunicare bidirectionala care sa plaseze companiile si consumatorii pe picior de egalitate intr-o relatie de incredere, de parteneriat, benefica in egala masura ambelor parti. Si iata ca astazi speranta, vechea mea speranta, poate deveni realitate, iar Arena Communications sa corespunda nu numai unei realitati, dar si unei stringente a timpului nostru. Caci astazi ne gasim cu totii intr-o arena a comunicarii. Zecile de firme, pe care am incercat, intelegandu-le problemele, aspiratiile si in primul rand publicul propriu, cu asteptarile si nemultumirile lui, sa reusesc sa le ajut sa se pozitioneze corect in piata si sa-si construiasca un brand cat mai solid, au reprezentat tot atatea provocari cu care m-am confruntat. Caci fiecare client reprezinta in PR o noua provocare. Daca te respecti nu poti incerca sa aplici sabloane, scheme prestabilite. De fiecare data, ai un nou caz, care trebuie studiat, trebuie inteles, iar apoi trebuie gasite solutiile. Si - nu in ultimul rand - acei oameni trebuie convinsi de realele lor probleme, de ce anume ii poate ajuta cu adevarat. Si poate cel mai greu de inteles este faptul ca, daca vrei sa ai succes pe termen lung, trebuie sa intelegi ca esentiala este sinceritatea. Poti minti intr-o zi si chiar sa repurtezi un succes fulminant, dar pe termen lung sinceritatea este obligatorie. Publicul a inceput treptat sa-si cunoasca drepturile si puterea si accepta din ce in ce mai putin sa fie  mintit. De aceea comunicarea capata pe zi ce trece noi si noi  exigente. Si cum acum mai mult ca niciodata un brand se construieste prin comunicare, prin comunicare cu publicul lui, succesul unui brand depinde mereu mai mult de capacitatea lui de a comunica, de determinarea lui de a fi sincer si de a-si respecta publicul. Ma bucur astazi sarbatorind zece ani de la infiintarea agentiei Arena Comunications sa-mi impartasesc bucuria tuturor prietenilor si colaboratorilor, tuturor celor care m-au ajutat si m-au spijinit, tuturor celor carora am incercat sa le stau alaturi.




Vineri, 09 Noiembrie 2012 14:26

Stii sa comunici?

A lucra in domeniul comunicarii pare foarte simplu, dar, in acelasi timp, foarte atractiv... Nu este deloc simplu! Trebuie sa cunosti o multime de lucruri si sa te cizelezi in permanenta, sa intelegi mentalitati, idei, judecati si prejudecati care s-ar putea chiar sa te deranjeze, nu numai sa ai dificultati in a le intelege. E un domeniu in care evoluezi pe masura ce evoluezi tu ca individ, pe masura ce intelegi complexitatea lucrurilor si esti in stare sa gestionezi probleme de rutina, probleme nemaintalnite si dificile, pe masura ce iti educi creativitatea si inventivitatea pentru a le imbina cu ceea ce se poate face intr-adevar azi, maine, peste o luna, peste un an... Dar de fiecare data cand vine vorba de comunicare cred ca trebuie sa ne amintim de o serie de reguli simple, la care ar trebui sa meditam cu totii, indiferent daca acesta este domeniul in care lucram sau nu. Pentru ca de comunicat toti comunicam. Si ne va fi cu atat mai bine cu cat vom stii sa comunicam mai bine!
De fiecare data cand vine vorba de comunicare, de regulile de care trebuie sa tii cont pentru o buna comunicare, cred ca trebuie subliniat faptul ca inainte de orice este necesar sa identificam clar interesul urmarit. Acesta poate consta in a ne lamuri o problema, in a conduce la asumarea unei anumite decizii, in a convinge interlocutorul cu privire la un anumit lucru, a evita sa dam explicatii, a desfiinta problema in discutie, in a impresiona anumite persoane prezente, in a discredita sau decredibiliza interlocutorul sau, dimpotriva, in a-l pune in valoare, in a pregati terenul unor discutii viitoare etc. Evident, de fiecare data, strategia optima este alta. Astfel, intr-un caz demersul de a infuria interlocutorul, de a-l descumpani sau de a-l incurca poate fi benefic sau chiar salutar, in timp ce in alta situatie acelasi demers poate fi cu totul contraproductiv.
Intotdeauna trebuie sa avem insa clar in minte schema elementara ce caracterizeaza orice demers de comunicare. Diferenta intre (1) ce dorim / ce intentionam noi sa spunem, (2) cum am formulat acel mesaj, (3) ce recepteaza, ce si cum intelege interlocutorul si (4) cum reactioneaza acesta. Majoritatea greselilor in comunicare apar din tratarea superficiala a acestor distinctii si a factorilor care determina aceste variatii. Comunicarea nu reprezinta debitarea unor idei prestabilite, ci in genere o operatiune complexa de a determina reactii si, in final, schimbarile dorite in modul in care se pozitioneaza interlocutorul fata de o anumita problema sau lamurirea noastra fata de anumite probleme.
Multe capcane ne intampina pe drumul comunicarii…
Trebuie sa avem in vedere ca o victorie repurtata in cadrul unei discutii poate reprezenta un grav handicap pentru viitor, la fel cum un pas inapoi poate pregati un teren favorabil pentru o viitoare discutie. De cele mai multe ori, lucrurile nu incep si nu se sfarsesc cu acea discutie.
De obicei, discutiile nu reprezinta interactia izolata a doua  persoane. Ignorarea prezentei celorlalti poate reprezenta, de multe ori, o grava eroare. Ambientul, contextul, spatiul in care are loc discutia pot fi de multe ori determinante. Persoanele prezente pot schimba de multe ori radical miza, interesul si modul de comportament al unuia dintre interlocutori, schimband astfel radical prioritatile interlocutorilor si mersul discutiei. Decorul, fondul sonor si de lumini, atitudinea noastra expimata prin pozitie, ton, diferite ticuri sau gesturi pot de asemenea sa schimbe radical modul in care este perceput discursul nostru.
Foarte multe greseli pornesc din superficialitate. Din superficialitate putem sa nu facem eforturile necesare pentru a intelege corect problema in discutie. Sa nu intelegem corect interesele interlocutorului. Sa ne scape elemente esentiale din personalitatea acestuia si, ca atare, din comportamentul si din modul lui de a reactiona. Nu mai putin important este background-ul acestuia in functie de care poate sa difere perspectiva din care va aborda problema.
Reductibil, de fapt, tot la superficialitate este riscul de a cadea in stereotipii. De a aborda in mod similar probleme diferite, de a aborda in mod similar pesoane cu interese si temperamente diferite. Sau chiar de a aborda o aceasi persoana mereu la fel, fara a urmari cu atentie starea ei de spirit, oboseala sau interes. Sabloanele, stereotipiile reprezinta pericole capitale pentru comunicare. Fiecare act de comunicare trebuie sa se bazeze pe un demers de analiza si cercetare, iar valoarea lui depinde in mare masura de intuitie.
Argumentele si exemplele folosite trebuie sa fie corect alese in functie de formatia si de interesele interlocutorului, altfel il vor enerva, il vor plictisi sau il vor confuza.
Daca nu vom reusi sa starnim interesul interlocutorului, acesta s-ar putea sa mimeze doar participarea la discutie incercand sa o evite. Se obtine astfel o falsa discutie care reprezinta mai mult o pierdere de timp.
Proasta definire a problemei sau a ideilor utilizate pe parcurs pot face ca, de fapt, fiecare sa vorbeasca despre altceva. De aceea este esential ca sa verifici tot timpul ce anume a inteles interlocutorul tau.
Intelegerea intereselor, personalitatii, intentionalitatii si starii de spirit a interlocutorului este esentiala pentru a putea conduce in mod benefic, cu succes, actul de comunicare. In acelasi timp, nu mai putin important este modul in care reusesti sa detii si sa pastrezi controlul asupra reactiilor tale, atat verbale, cat si nonverbale, asupra propriei emotionalitati. Iar pentru aceasta este necesar sa te cunosti pe tine, punctele tale nevralgice si sa fii cu adevarat propriul tau stapan.
Iata doar cateva greseli de comunicare la care cred ca merita sa meditam:
- Proasta intelegere a intereselor, a personalitatii si a starii de spirit a interlocutorului / Gresita intelegere a intentionalitatii acestuia
- Capcanele unei false victorii. Discutiile au de obicei si un follow up, acesta lipseste de prea multe ori…
- A cadea in stereotipii /  A nu sesiza specificul unei probleme, al unei persoane sau a starii de spirit a acesteia (care se mai si schimba!) si a le trata pe acelasi sablon
- Capcana superficialitatii / Lipsa de aprofundare si intelegere a problemei sau a elementelor ce conduc la o anumita pozitionare a interlocutorului respectiv, a background-ului care ii va caracteriza abordarea
- Proasta definire a problemei / In consecinta fiecare discuta despre altceva / Trebuie sa verifici ce a inteles interlocutorul din afirmatiile tale
- Incapacitatea de starni interesul interlocutorului. Astfel el nu participa cu adevarat la discutie, eventual doar mimeaza dialogul
- A nu acorda suficient timp pregatirii argumentatiei. Argumentele si exemplele folosite trebuie sa fie corect alese, in functie de formatia si de interesele interlocutorului, altfel il vor plictisi sau il vor confuza
- A nu lua in considerare contextul si ambientul in care se desfasoara discutia. Acestea pot fi factorii perturbatori si, in plus, trebuie luata in calcul si prezenta unor persoane care pot sa schimbe radical prioritatile noastre de comunicare.




Marti, 06 Noiembrie 2012 20:40

Micile noastre traditii

Intalnirile noastre dedicate sanatatii si frumusetii, organizate impreuna cu brandul romanesc Hofigal, sunt deja o traditie, o traditie care ne place, care ne face sa ne simtim bine, care ne da siguranta si incredere. Stim ca in acele dupa-amieze vom invata lucruri noi si ne vom simti bine, ca intre prietene. Stim ca aceste mici traditii pe care ni le-am construit impreuna si care fac deja parte din universul nostru ajung asa incet-incet sa defineasca modul in care vedem lumea si pe noi insine, modul in care judecam si intelegem lucrurile. Aceste mici traditii care ne aduc impreuna, cu farmecul lor cald, ne apropie de cele mai profunde, care ne definesc ca neam de crestini si de romani. Pentru ca trebuie sa incepi cu lucrurile mici ca sa ajungi la cele mari... Pentru ca trebuie sa inveti sa fii aproape de cel de langa tine ca sa-l simti apoi aproape si pe cel de peste deal, de peste munte sau de peste apa ce desparte. Pentru ca trebuie sa inveti sa colaborezi cu cel care e langa tine, sa-l intelegi, sa-i cunosti aspiratiile, preocuparile, dorintele, ca sa poti sa construiesti ceva impreuna cu el si mai apoi impreuna cu toti cei de un neam cu tine. Pentru ca trebuie sa iesi din gaoacea individualismului si egoismului ca sa poti sa fii altceva decat o frunza in vant, altceva decat o fiinta crispata pe dorintele care o guverneaza. Si, chiar daca pare ciudat, multe lucruri mari le invatam din faptele cele mici, din cum se taie painea, din cum se curata cartofii, din cum se pun dulceturile, din cum se ingrijesc mainile, din cum se fac cozonacii, din cum se coase o ie...
Si, vorbind despre sanatate si frumusete la aceste intalniri ale noastre, invatam ceva mai mult, sa ne ingrijim sufletul, nu numai trupul, sa ne ascutim mintea si sa ne deschidem inima... Cum trebuie si cui trebuie!




Luni, 05 Noiembrie 2012 22:40

Legaturi

Traim cu totii intr-o serie de interdependente de care, din pacate, nu suntem constienti. Insa legaturile exista! Totul e sa le vezi! Poate albinutele cele harnice a caror miere o savuram incantati ne vor face sa ne dam seama de toate acestea si ne vor salva... Daca vom avea si noi, la randul nostru, bunatatea de a le ajuta. Ca-n povesti. Poate ca e un test. Cel care reda aripioara unei albinute, va fi ajutat miraculos de aceasta atunci cand va avea nevoie si va fi salvat. E un inceput. O meditatie despre interdependente la... un borcan de miere.

Dim lights




Duminica, 04 Noiembrie 2012 15:40

Departe de lumea dezlantuita

Cateodata ai nevoie sa te duci departe, sus, in aerul tare al muntilor, departe de lumea dezlantuita, ca sa stii mai apoi cum sa o iei, cum sa o imblanzesti...




Sambata, 03 Noiembrie 2012 17:39

Povesti la Sala Palatului

La acest sfarsit de saptamana, Sala Palatului din centrul Bucurestiului a fost un adevarat Univers al Sanatatii. Nu puteam lipsi de la acest eveniment dedicat sanatatii si frumusetii! Asa ca am fost prezenti si noi cei cool, dacic cool, propunandu-ne sa promovam, si in acest context, produsele romanesti. Branduri cunoscute, idei noi care incep sa prinda contur si sa se inchege in viitoare firme de succes, oameni interesati de ce mai e nou, de schimbul de idei, de vorbe si povesti si-au dat intalnire in aceste zile in inima Bucurestiului. Astazi, la standul magazinului online Dacic Cool am vorbit despre cosmeticele naturale pe baza de plante, de miere, de laptisor de matca, dar am descoperit si lucruri noi si interesante.

Prezenta unor geologi, pasionati de cristale, care s-au hotarat sa le slefuiasca, sa le monteze in argint, sa le combine in seturi care mai de care mai interesante, nu avea cum sa nu-mi atraga atentia. De fapt, mi-a atras atentia un set din malachit montat in argint. E o piatra pe care o stiu si care, invariabil, imi atrage privirea. De un verde puternic, dadator de forta si de bucurie, malachitul ma atrage inexplicabil. Nu neaparat din ratiuni estetice... Pentru ca nu intotdeauna bijuteriile din malachit sunt cele care se potrivesc unei anumite tinute sau unui anumit eveniment. Dar lucrurile sunt ceva mai complexe...

Se spune ca piatra care te atrage spune ceva despre tine, despre etapa in care te gasesti, despre ceea ce ar trebui sa faci si cum sa mergi mai departe. Pasionatii de cristale spun ca malachitul ii atrage pe cei care trebuie sa-si rezolve anumite dezechilibre pe chakra inimii, Anahata Chakra fiind chakra careia ii corespunde, printre altele, malachitul. Iar aceasta piatra ar avea darul de a te ajuta sa-ti constientizezi emotiile si de a te detasa de ele. De a calma durerile si de a te ajuta sa nu te mai identifici cu ele. Nu trebuie sa te identifici cu durerile tale, cu greselile tale, cu cicatricile tale. Trebuie sa te manifesti plenar, dinamic, cu toata fiinta ta. Da, multe s-ar putea spune despre chakra inimii, acest centru al iubirii neconditionate, la care, cu totii, avem de lucrat, daca e sa fim sinceri...

Si despre malachitul cel din Zair, malachitul cel verde si... moale (nu e o piatra prea dura), mi-au spus povesti geologii cei pasionati de istorii pe care i-am intalnit astazi. In Antichitate era folosit de egipteni si de etrusci, topit, pentru lipirea metalelor scumpe, pentru bijuterii nemaivazute. Masca lui Tutankamon se pare ca a fost realizata in acest fel. Iar pisat malachitul intra in componenta cosmeticelor, pentru a da culoare pleoapelor. Da, malachitul are istorii frumoase... Astazi, se fabrica malachit artificial si, daca iti plac cerceii mari, care te pun in evidenta, poti sa-ti iei asemenea cercei. Insa, daca sunt prea mari, isi da seama oricine ca sunt din malachit artificial, deoarece malachitul natural este totusi ceva mai greu si te-ar durea urechile... Si chiar daca cerceii setului din malachit erau ceva mai mici, dar cu stil, se imbinau perfect cu restul pieselor masive din set, asa ca verdele acela incredibil imi va insoti tinutele, imi va bucura privirea si ma va invata ceea ce stie malachitul sa te invete. Ca tu ca intreg nu esti definit de o parte, de o greseala, de o poveste, de o durere, de o victorie, ci esti un tot, care e mult mai mult decat suma partilor!




Vineri, 02 Noiembrie 2012 15:39

Stabilitatea lui trei

Da, trei este o cifra magica. Scaunelul meu cel mic, cioplit in lemn, avea trei picioare... Eram deja mare cand stateam pe el si stiam ca picioarele cele trei il fac stabil si-l tin in echilibru. Dar, oricat de mare ai fi si oricat de multe ai sti, langa maestrii tai stai pe scaunul cel mic. De pe el vezi altfel lucrurile, eforturile celorlalti de a te invata ceva anume, de a te cizela ca intreg, ca razboinic, ca viitor, ca speranta, ca lumina. De pe scaunul cel mic le arati ca-i respecti si pleci in lumea cea mare cu tot ce te-au invatat. De scaunul cel mic iti amintesti cand treci ca-n povesti prin trei incercari, cand te ocupi de geometria euclidiana si inveti ca orice plan e definit de trei puncte, cand vine Craciunul si cei trei Magi sunt plini de daruri, cand la scoala de duminica inveti de Sfanta Treime. De scaunul cel mic mi-am amintit si acum cand am sarbatorit 3 ani cool, dacic cool. Si pe scaunul cel mic voi sta intotdeauna cand voi depana istorii si voi deslusi povesti impreuna cu maestrii mei.




Joi, 01 Noiembrie 2012 17:59

Produsele Bio, o sansa pentru Romania

Noi, cei cool, dacic cool, consideram ca o problema deosebit de importanta cu care ne confruntam astazi este cea a promovarii mentalitatii, politicilor si produselor bio. Credem ca produsele bio reprezinta o sansa pentru dezvotarea economiei noastre, oferind oportunitati excelente nu numai pe piata interna, ci si pe pietele externe si, in acelasi timp, reprezinta o forma eficienta de protejare a starii noastre de sanatate. Tocmai de aceea ne propunem sa ne alaturam eforturilor de educare a consumatorilor, pentru a constientiza importanta alegerilor pe care le fac atunci cand decid ce si cum sa cumpere. Alegand produsele bio, produsele naturale si traditionale, chiar daca acestea sunt ceva mai scumpe, adoptand o mentalitate eco, o mentalitate sanatoasa, dau o sansa in plus dezvoltarii Romaniei, noi fiind convinsi ca aceasta directie este una de succes pentru Romania.

Atunci cand afirmam acest lucru ne gandim ca interesul pentru produsele bio a crescut in mod spectaculos in ultimii ani, astfel ca in tari precum Germania exista deja lanturi de magazine specializate, de tip supermarket, atat pentru produsele alimentare bio, cat si pentru cosmeticele bio. Este drept ca sistemul de acreditare nu este deloc simplu, dar este menit sa asigure certitudinea calitatii produselor. Astfel, chiar daca de multe ori micii producatori pot oferi produse care ar corespunde conceptului eco, consumatorii nu au cum sa stie acest lucru daca nu exista o atestare in acest sens. Aceasta este motivul pentru care companii romanesti, precum Hofigal sau Apimond, au facut eforturile pentru a obine certificarile necesare.

In plus, in ultima vreme nenumarate stiri ne pun pe ganduri... Cu totii suntem convinsi, teoretic, de interdependenta prezenta in natura, ca un mediu sanatos si o agricultura ecologica ne ofera produse de calitate mai buna, dar ne ofera si un mediu propice dezvoltarii unei apiculturi ecologice. Si cu totii am auzit ca albinele sunt cel mai bun bioindicator al mediului… Dar parca stirea de acum cateva saptamani despre albinele din Alsacia ne-a facut sa ne dam seama ca nu trebuie doar sa stim la modul teoretic niste lucruri, ci trebuie sa si luam masuri pentru a face ceva pana nu e prea tarziu. Am auzit cu totii, mirati, ca albinele din Ribeauville, din Alsacia, au inceput sa produca miere in culori ciudate, rosie sau chiar verde, ca urmare a faptului ca erau atrase de deseurile provenite de la resturile unui sortiment celebru de bomboane de ciocolata produse in cele mai variate culori, de o fabrica aflata la patru kilometri distanta de localitatea in cauza, Ribeauville. In aceste conditii, mierea de regula de buna calitate produsa in aceasta regiune a devenit de nefolosit si in plus se pune chiar problema supravietuirii acestor familii de albine.

Credem ca in zonele nepoluate din Romania trebuie sprijinita dezvoltarea acelor producatori care doresc sa se inscrie in aceasta directie solicitata pe piata – aceea de a oferi produse bio. Nu aveam cum sa nu fim parteneri media ai targului INDAGRA 2012 si nu aveam cum sa nu fim prezenti in pavilionul dedicat produselor BIO. Ca sa ne bucuram de ceaiurile din plante obtinute din culturi bio, de savoarea lor aparte care ne face sa ne dam seama imediat de calitatea acestora, de produsele apicole bio, mai ales de mierea bio de zmeura, cimbrisor, izma sau coriandru, dar si cosmeticele bio cu laptisor de matca sau cu venin de albine.
Alegand produsele bio ne dam o sansa noua si tarii in care traim si pe care o iubim!




Pagina 7 din 32
Te afli aici: >