Cecilia Caragea

Cecilia Caragea

"Drumetule, nu exista drum, drumul se face mergand..." (Antonio Machado)

Echipa si Contact

Miercuri, 24 Octombrie 2012 14:27

In papuci de antreprenor

O doamna  extrem de delicata, la moda si cu stil, care conduce una dintre companiile pentru care lucrez in postura de om de comunicare, si-a exprimat la un moment dat mirarea vazandu-mi bocancii cei grosi, butucanosi, dar care-mi tin gleznele ferm, ma ajuta cand calc pe teren accidentat, imi dau siguranta si nu ma lasa sa alunec. Stia ca e modul meu de a-mi construi, clar si ferm, un drum care nu e tocmai usor... Acela de antreprenor! Da, despre cum e sa fii in papuci de antreprenor am avut bucuria sa povestesc in cel mai recent numar al revistei Business Woman...

 




Marti, 23 Octombrie 2012 21:09

Un pic de soare

Un pic de soare in inima mea. Un pic de soare in orezul cu sofran pe care-mi place sa-l savurez. Un pic de soare in care sa se balaceasca puii de rata. Galbenul acela luminos si stralucitor, galbenul acela irezistibil, plin de viata si de bucurie, pe care primavara mi-l aduceau brandusele, iar mai spre vara narcisele, stralucirea soarelui in zilele frumoase de toamna, entuziasmul luminii care imbratiseaza totul, care te ridica si te face sa continui, mi-a dat intalnire astazi... Mi-am amintit de misteriosul sofran, ingredient al prajiturilor antice, colorant puternic si pretios pentru hainele celor rafinati, pulbere obligatorie in mastile cosmetice ale Cleopatrei, condiment incredibil pentru fantastice mancaruri si pentru povesti de neuitat. In ultima duminica a lui octombrie se incheie culesul sofranului si e sarbatoare pe malurile Mediteranei, unde sofranului ii e cald si bine si poate sa creasca in voie. Spaniolii isi amintesc cu aceasta ocazie de Don Quijote, de Sancho Panza si... de vreo Dulcinee. Grecii admira marea si-si amintesc de Hipocrate. Caci de pe vremea lui se spunea ca sofranul cel luminos are darul de a-ti inalta chiar si spiritul... Iar noi visam la praful cel galben si aromat, pentru mancaruri apetisante si cosmetice binefacatoare.
Asa ca, astazi, la intalnirea noastra cool, dacic cool, despre sanatate si frumusete, doamna Anca Daniela Raiciu, doctor in stiinte farmaceutice, si doamna farmacist-sef Liliana Simion, ne-au propus o reteta ceva mai exotica pentru frumusete. O masca anticearcan cu curcuma, sofranul indian, ceva mai ieftin decat sofranul din zona mediteraneeana. Cu putin praf de curcuma, cu putin suc de rosii si cu cateva picaturi de ulei de catina, in putina faina, pentru a inchega compozitia, poti scapa imediat de neplacutele cearcane care te mai supara din cand in cand si-ti mai amintesti si de atatea istorii care zaceau aproape uitate in tine... Da, de un pic de sofran aveam nevoie astazi! Sa ma scald in lumina!




Vineri, 19 Octombrie 2012 08:51

Dor de bunica

Mi-e asa dor de bunica mea Dumitra... Era asa frumoasa, apriga si buna, incapatanata si calda, intemeia lumi si purta razboaie. Inteleapta si dura, inteligenta si blanda. Nu stiu cum ii iesea! Dar era minunata! Iubea pamantul, viata, lumea intreaga. Mitana, Mitanus, cum o alinta bunicul, ne spunea ce avem de facut si noi toti o ascultam. Era un reper. Si pentru noi, si pentru toti cei din sat. Si mai stia ceva... Cum sa fie, de fiecare data, asa cum aveam nevoie sa fie. Construia nu stiu cum atmosfera de care aveam nevoie, in fiecare dimineata, in fiecare seara, in fiecare clipa din zi si din noapte. Ne facea puternici, increzatori, muncitori, rabdatori, visatori. Ne facea oameni. Cu aripi. Nevazute.




Sambata, 13 Octombrie 2012 20:16

Alegeri de bun gust

In fiecare moment, alegem. Alegem cum vrem sa ne imbracam, ce vrem sa mancam, unde vrem sa iesim, cu cine... Alegem ce vrem sa fim si cum vrem sa traim.  Si, printre toate alegerile astea, uitam, de multe ori, cine suntem noi cu adevarat, care sunt povestile care ne definesc si... chiar si ceea ce ne face sa ne simtim bine. Mult prea atenti uneori la imaginea pe care ne-o dorim in ochii altora, la cele ce ni se par de bonton, uitam de lucrurile simple care ne plac, de bucata de paine si de stropul de vin care - prin nu stiu ce miracol - se transforma in curaj, in tenacitate, in mai miciile sau mai marile noastre victorii de zi cu zi. Alegerile de bun gust sunt insa cele care nu ne neaga, cele care nu ne transforma astfel incat sa ajungem sa nici nu ne mai recunoastem, sunt cele care ne dau bucuria de a fi noi insine impreuna cu ceilalti, constienti de miracolele pe care le traim zi de zi, de dragostea bunicii care, din graul dus la moara de bunicul, facea care mai buna paine, de strugurii scaldati in soare din care bunicul facea un must incredibil si mai apoi licori magice care dezlegau limbi si-aduceau entuziasm.
Good Taste of Bucharest ni s-a parut un bun prilej de a ne aminti de painea aceea rumena pe care bunica o scotea din cuptor si de vinul acela bun cu care bunicul isi intampina oaspetii. Vinuri bune, aluaturi dulci, miere si dulceturi, zacusca si muraturi, toate cele de bun gust si de care-ti lasa gura apa te fac sa-ti amintesti de bucuriile simple pe care le-ai trait candva si pe care ti se pare ca-n vuietul orasului risti sa le uiti... De lucrurile astea romanesti de bun gust ne-am propus noi, cei dacic cool, sa ne amintim la Good Taste of Bucharest. Asa ca, la acest targ, va asteptam sa degustati cateva dintre bunatatile pe care le veti descoperi mai apoi in magazinul online Dacic Cool. Vinuri bune de Corcova, specialitati de miere bio, ceaiuri ecologice... Un bun inceput pentru povestile noastre despre Romania, care prind a se tese simplu, frumos, miraculos...

Oferte Cool, Dacic Cool, la Good Taste Of Bucharest




Marti, 09 Octombrie 2012 22:15

In numele nostru, al romanilor

Vine o vreme cand iti dai seama ce e important si ce nu. Vine o vreme cand iti dai seama ca tu esti important, nu un pumn de arginti sau asa-zisa onoare a vreunei titulaturi. Vine o vreme cand iti dai seama ce merita si ce nu. Pentru tine. Pentru numele tau.
Vine o vreme cand iti dai seama ca te defineste cu cine te insotesti, pe cine lasi sa vorbeasca in numele tau, pe cine si ce alegi sa te reprezinte. Si pentru tine, si pentru natiunea ta.
Vine o vreme cand iti dai seama ca strabunicii pe care ii credeai uitati sunt langa tine si-ti cer socoteala. Pentru faptele tale, pentru alegerile tale, pentru viitorul tau si al lor.
Si despre numele astea ale noastre, care ne fac sa ne simtim mandri, care ne fac sa ne simtim responsabili, care ne dau siguranta radacinilor sanatoase si lumina de maine, despre numele noastre ale romanilor si despre traditiile noastre romanesti, am discutat pe indelete in aceasta seara, la Intalniri Capitale, cu Ioana Brusten, un om care-ti aduce linistea si care te face sa redescoperi in tine ganduri uitate, sentimente calde, puteri pentru maine...




Marti, 09 Octombrie 2012 17:00

Intre prietene

Se spune ca un prieten iti e mereu alaturi, ca niciodata nu uita sa te sune de ziua ta, ca iti aduce un mic suvenir de fiecare data cand e plecat undeva, ca e mereu langa tine atunci cand ai nevoie sa te ajute cu un mic nimic sau intr-o problema mai dificila pe care nu ai putea s-o rezolvi de unul singur. Nu e chiar asa... Am prieteni pe care nu i-am mai vazut de ani de zile! Sunt oameni cu care stiu ca atunci cand ma voi intalni din nou imi va fi bine, asa cum mi-a fost intotdeauna cu ei. Sunt oameni cu care stiu ca atunci cand ma voi intalni, dupa ani si ani, lucrurile vor decurge firesc, ne vom aminti cu drag de filmele vazute impreuna la cinema, de plimbarile prin parc, de discutiile aprinse, de poznele cu care ne-am uimit cunoscutii...
Sunt lucruri care nu stiu prin ce minune se nasc si raman intre noi. Imi amintesc cu drag de fostii mei colegi de scoala, de colegii din primul birou in care am lucrat, de prietenele mele care acum sunt peste mari si tari... Cred ca prieten se poate numi cel care te face sa te regasesti, care te ajuta sa-ti regasesti radacinile, chiar daca nu stie nici macar cand e ziua ta, cel care se lumineaza reamintindu-si istoriile comune construite demult impreuna, chiar daca nici nu stie de ce probleme te-ai mai izbit in utimul an...
Ma gandeam la toate astea azi, cand, intr-o noua dupa-amiaza cool, dacic cool, am fost la o noua intalnire despre sanatate si frumusete cu produse romanesti. Ca de obicei, martea dupa-amiaza, ne intalnim cu specialisti ai brandului romanesc Hofigal pentru a afla lucruri care mai de care mai interesante si extrem de utile. Astazi, doamna Anca Daniela Raiciu, doctor in stiinte farmaceutice si director de marketing Hofigal, a sustinut o prelegere despre cum putem sa scapam de raceala si gripa cu produse naturale, iar doamna farmacist Liliana Simion ne-a pregatit o masca cu spirulina si ulei de catina pentru hidratarea si catifelarea pielii. Da, am aflat lucruri interesante si, in acelasi timp, ne-am simtit bine! Iar aceste intalniri intre prietene, in care ne simtim bine si mai uitam un pic de toate cele de zi cu zi, m-au facut sa ma gandesc la lucrurile astea minunate care se nasc intre oameni cu sufletul si cu mintea deschise... Nu se intampla prea des sa ai parte de asa ceva! Poate tocmai de aceea mi-am amintit cu drag de prietenii mei din copilarie, cand nici nu stiam cum altfel am putea fi decat cu sufletul si cu mintea deschise...




Duminica, 07 Octombrie 2012 13:02

Nu vreau decat... totul! Acum! Imediat!

Da, cam astea sunt pretentiile mele atunci cand vine vorba de cosmetice... Dupa ce soarele si vantul ti-au brazdat chipul, dupa ce drumurile s-au transformat in amintiri si-n riduri, ai nevoie de solutii rapide, de remedii eficiente si instant, care sa-ti hraneasca tenul, sa-l ingrijeasca, sa-l faca frumos si luminos. Tocmai de aceea imi place sa folosesc mastile cosmetice. In 20 de minute, tenul iti este revigorat, stralucitor, fericit.
Imi place sa incerc lucruri noi, retete noi, dar asta nu inseamna ca nu sunt fidela celor care m-au cucerit si m-au incantat, produselor cosmetice de al caror raport calitate-pret am fost multumita. Un produs pe care l-am descoperit de curand si care, dupa oboseala ultimelor calatorii, mi-a redat luminozitatea si vitalitatea tenului este masca cu venin de albine de la Apimond. Dupa nici doua incercari, m-am hotarat! O sa fac o cura cu aceasta masca cu venin de albine.
Dupa ce drumurile se aseaza in vise si se astern frumos in riduri, dupa ce iti odihnesti oasele, iti speli picioarele de colbul alb al unor carari uitate, dupa ce-ti clatesti fata cu apa curata si plina de speranta zilei de maine, frumusetea chipului tau ingrijit cu ceva natural de la tine de acasa, din Romania ta draga, se oglindeste altfel in oglinda din baie si... in ochii celor din jur.




Duminica, 07 Octombrie 2012 10:25

Romania mea cea draga

Romania mea cea draga era o tara mandra si scumpa ce se intindea pana la Cetatea cea Alba de la Marea cea Mare... Pana la Cetatea de care Stefan cel Mare si Sfant era atat de mandru, pana la Cetatea care nici astazi nu vrea sa se surpe...
Si, ca o rana uitata cu care ai invatat sa traiesti, ca o rana de care nici nu-ti mai amintesti decat prin cine stie ce intamplare care te face sa-ti vezi ranile inca supurande sau vechile cicatrici, Cetatea cea Alba e tot acolo... Si-n coltul acela de lume, cu drumuri distruse, cu drumuri taiate, cu drumuri ascunse si necunoscute, ca sa nu mai ajungi niciodata la zidurile Cetatii, daca te incapatanezi sa mergi mai departe vei ajunge la ceva numit simplu: Fortareata... Nimeni nu spune mai mult, nicaieri nu scrie mai mult, nici o intrebare nu primeste raspuns. Iar euro nu e o moneda acceptata! Daca nu ai moneda nationala ucraineana, portile Cetatii, pentru tine, vor ramane inchise. Mangai zidurile si te intrebi si tu cum de nu vor sa moara, cum si de ce se mai incapataneaza sa existe, singure si uitate, admirate poate doar de cei care nu le cunosc istoria si afla doar ca sunt zidurile unei fortarete medievale care nu se stie prin ce miracol au ramas in picioare asa cum au fost zidite. Poate ca au ramas acolo ca sa ne faca sa ne fie rusine, rusine ca nu ne ingrijim de trecutul nostru, ca nu ne respectam pe noi insine, ca nu ne gandim viitorul... Fi-vom oare vreodata in stare sa luptam pentru romanii din afara fruntariilor tarii, sa poata macar sa invete si sa vorbeasca limba pe care o iubesc, fi-vom oare in stare sa facem acorduri prin care vestigiile romanesti sa fie recunoscute ca atare, putea-vom oare sa ne ingrijim de Cetatile noastre, oriunde ar fi ele? Fi-vom oare in stare ca in ciuda tensiunilor sa stim negocia astfel incat istoriile noastre dragi sa nu fie macinate de timp si de uitare pana cand nimeni nu va mai stii de ele? Fi-vom oare in stare sa fim Romania cea mandra si scumpa, asa cum am stiut sa fim odata?




Duminica, 30 Septembrie 2012 18:05

Week-end la Sinaia

Stiam Casinoul din Sinaia din povestirile unui bun prieten care pe vremuri a participat la o serie de conferinte de inalt nivel desfasurate aici. Stiam Casinoul din Sinaia din cartile de istorie si din albumele de arhitectura. Il admiram cu fiecare pas in plimbarile prin parcul Dimitrie Ghica. Insa abia in acest week-end i-am descoperit eleganta, farmecul, rafimanentul. In acest week-end, la Sinaia, s-au marcat 100 de ani de la inaugurarea Casinoului, simbolul statiunii, simbolul unei epoci, in care marile inaugurari se faceau in prezenta familiei regale, iar lumea buna il asculta pe Enescu si prefera spectacolele lui Alexandru Davila. Asa a fost si inaugurarea Casinoului din Sinaia... Cu oameni de tinuta, cu doamne elegante, cu prajituri delicioase, cu focuri de artificii, cu muzica buna, cu spectacole mestesugite... Am avut ocazia sa vad Sala Oglinzilor, Sala Baccara, Sala cu Struguri, cofetaria unde doamnele se rasfatau cu un serbet si o cafea, sa visez la alte timpuri. Si m-am bucurat sa aud impresiile si opiniile celorlalti vizitatori pentru care aceasta vizita incredibila a insemnat un punct de plecare pentru atitudinile si actiunile noastre viitoare care ne vor face sa fim ceea ce ne dorim. Am putut si o sa putem!




Marti, 25 Septembrie 2012 20:23

Te iubesc pe tine, Soare!

Imi place Soarele. Cum rasare si cum apune, cum se iveste printre frunzele copacilor, cum mangaie iarba, cum ma scalda, ma invaluie si ma imbratiseaza in dupa-amiezele de toamna, cand blandetea i se imbina cu bucuria mea, cand forta si linistea i se astern peste sperantele mele... Imi place Soarele. Imi place lumina. In nuantele acelea in care orice durere pare ca dispare, cu puterea aceea miraculoasa pe care i-o simti si pe care ti-o daruieste, transformandu-te in omul acela puternic si fauritor care ai vrea sa fii in permanenta. Imi place Soarele. Ma face sa vreau, sa fac, sa schimb, sa construiesc, sa inalt... Ma face sa fiu asa cum vreau sa fiu!
Cu bucuria soarelui de dupa-amiaza, am plecat la o intalnire unde stiu ca, de fiecare data, ma simt bine, unde discutam ca-ntre prietene despre cate-n luna si in stele... Este deja traditionala noastra intalnire despre sanatate si frumusete la care ii asteptam cu drag pe toti cei care sunt cool, dacic cool, si in care specialisti ai brandului romanesc Hofigal ne povestesc despre miraculoasele plante medicinale romanesti, mangaiate de soare, udate de roua, cercetate de minti luminate si transformate in remedii naturale care sa ne faca mai frumosi si mai sanatosi. Si-n lumina calda a dupa-amiezii ne-am rasfatat cu o masca nutritiva, ingrijindu-ne mainile, mainile astea cu care facem totul, cu care scriem, cu care culegem via, cu care facem dulceata de prune, cu care mangaiem paginile unei carti, care se joaca pe tot felul de tastaturi, care mai pastreaza mirosul celui drag, cu care vrem sa imbratisam lumea toata... Si, orice am face, niciodata nu imbatranesc, precum soarele!




Joi, 20 Septembrie 2012 13:18

Cum vedem si cum iubim. Noi, cei dacic cool

Suntem mandri! Mandri ca suntem romani, mandri ca suntem Dacic Cool, mandri ca ne-am intalnit, ca ne-am cautat si ne-am gasit, ca avem curajul sa ne exprimam, si cu bune, si cu rele, despre tara asta a noastra pe care o iubim. Si-n locul acesta de intalnire, in care ne spunem povestile, gandurile, sperantele, in locul acesta in care ne simtim bine, asa cum doar acasa te poti simti, ii asteptam pe toti cei asemenea noua, pe toti cei care simt si traiesc romaneste. Si ne bucuram de fiecare data cand povestile noastre prind aripi si ajung la alte inimi, la alte urechi, la alti ochi, la alte suflete nerabdaroare a mai afla ceva despre tara asta minunata in care traim. Si ne bucuram ca in cel mai recent numar al revistei Ioana cateva povesti despre Romania noastra au dezvaluit si altora felul in care vedem si iubim noi, cei dacic cool.




Sambata, 15 Septembrie 2012 12:38

In amintirea lui Stefan

Am fost intrebata cum de satul ardelenesc, in care m-am nascut si am crescut, se numeste Razboieni.
In satul meu, atunci cand au ajuns in Dacia, romanii au ales sa construiasca un castru pentru trupe din Legiunea a III-a Gemina si Legiunea a V-a Macedonica, trupe care aveau rolul de a apara minele de sare de la Salinae (actualul oras Ocna-Mures) si drumul roman ce lega Apulum (Alba-Iulia) de Potaissa (Turda). Pe deal se mai vad urmele acestui "drum al lui Traian"... Si tot pe deal, in castrul roman, au venit cavalerii batavi. Mai exact, legiunea de cavalerie romana Ala I Batavorum Millitaria. (Profesorul meu de istorie si geografie din scoala generala, domnul Pantiliom Popovici, in monografia satului, pe care a intitulat-o Ad Vatabos, mentioneaza ca aici, "la batavi", s-au nascut soldati care apoi au colindat Imperiul Roman pana la marginile lui si chiar dincolo de ele...) Multe s-au intamplat pe acest drum si in acest castru, in acest centru puternic de romanizare, de prefacere si de nastere...
Locul acestei cetatii, ascunse mai apoi de timpuri, nu avea cum sa se numeasca altfel decat... Cetate. Cetate de pamant. Altfel spus, Foldvar, in maghiara. Ceea ce in romaneste suna Feldioara. Iar cei din Feldioara mergeau pe drumul lui Traian ca sa sufere alaturi de Horea si de Avram Iancu, sa invete la Scoala Ardeleana, sa se inchine la Blaj si la Alba-Iulia.
Iar, in 1918, cand Armata Romana a trecut Muresul, cantece de bucurie au uimit vazduhul si cei din Feldioara si-au deschis inimile fratilor lor de peste munti.  Regimentul 15 Razboieni, condus de maiorul Vasile Nadejde, a fost cel care a ajuns, in zi de bucurie, in zi de sarbatoare, in zi dumnezeiasca, aici. Si, chiar din acea zi, s-a hotarat! Locul sa se numeasca Razboieni! In amintirea lui Stefan. In amintrirea luptei de la Razboieni a lui Stefan si a regimentului care-i purta numele si care a adus soarele in sufletele si pe chipul celor de aici. Asa ca satul Foldvar sau Feldvar (Feldioara, in romaneste) si gara aferenta Kocsard (Cucerdea, in romaneste) s-au numit de-atunci Razboieni. E un sat mic, poate mult prea mic ca sa-l retii. Si n-are cine stie de monumente. Are o scoala, o biserica si un monument al eroilor, unde atunci cand am fost copii puneam flori, iar bunicii nostri ne povesteau de luptele la care au participat in cel de-al Doilea Razboi Mondial, unde am invatat cantece de dor si de neam si de unde am plecat cu amintirea lui Stefan in inima, cu dragul de bunici si de tot ce e romanesc in suflet si in gand...




Miercuri, 12 Septembrie 2012 20:46

Reintalniri

A venit toamna si ne-am adunat, de peste mari si tari, din nou, acasa... Cu desaga plina de povesti si de invataminte pe care le-am adunat peste vara, ne-am regasit intr-o intalnire cool, Dacic Cool, in care ne-am povestit drumurile, peripetiile, mirarile, visarile... Lucrurile impresionante, pe care le-am vazut prin lumea larga si de care ne gandim ca suntem si noi in stare, vrem sa ne inspire, sa le infaptuim, sa ne bucuram si noi de ele. Atitudinile care ne-au miscat si pe care le-am admirat, intalnindu-le la alti drumeti, ne-au facut sa ne intrebam daca nu le putem regasi si in noi. Mai ales ca stim ca bunicii nostri au miscat lumea cu ele...  Plini de incredere, ne dorim drumul greu si necesar care sa ne faca ceea ce suntem, ceea ce vrem sa fim. Vrem sa fim buni, cumpatati, gospodari, chibzuiti, inventivi. Asa cum stim ca erau si bunicii nostri de pe la tara, asa cum poate am uitat ca ar fi bine sa fim, asa cum anii de avant nu ne-au indemnat sa fim, dar asa cum criza ne ajuta sa ne cizelam... Si invatam asa incet-incet sa fim mai atenti cum ne cheltuim resursele, energia, timpul, banii, in ce investim, in cine ne incredem, cine ne ajuta si pe cine ajutam, cine ne e alaturi si cu cine purcedem la drum. Si, dincolo de ispite sclipicioase, ne reintoarcem la ceea ce e bine pentru noi si pentru ai nostri.
Despre toate, dar mai ales, despre hotararea noastra de ne indrepta atentia catre produsele romanesti am discutat ieri dupa-amiaza, la o noua intalnire cool, Dacic Cool, cu care am reinceput seria intalnirilor din aceasta toamna dedicate sanatatii si frumusetii, in care specialistii brandului Hofigal ne raspund inspirat problemelor pe care le punem, intrebarilor punctuale le care le ridicam. Haideti, alaturi de noi! Sa invatam sa traim frumos si sanatos!  Si... sa cumparam romaneste! De la brandurile care ne respecta! Si, pana la urma, vom fi ceea ce meritam sa fim!...




Sambata, 08 Septembrie 2012 10:29

Stejarul

Aseara m-a sunat domnul profesor. Domnul profesor de istorie din scoala generala. Sa ma intrebe daca imi mai amintesc de stejarul din curtea scolii. Pe vremuri ma jucam cu ghindele din curtea scolii si ma minunam cum de dintr-o ghinda asa de mica se poate face un stejar asa de falnic... Nu stiam semnificatiile, simbolurile sau povestile stejarului din curtea scolii, dar il simteam inalt, frumos, puternic, bun. Il simteai protejandu-te si dandu-ti forta, fara sa intelegi cum anume se intampla asta... Il iubeam, alergam in jurul lui, era in centrul micului nostru univers.
Insa domnul profesor Pantilimon Popovici stia ceva mai mult... Stia ca stejarul care ne bucura si ne apara a fost plantat intr-o zi de sarbatoare, de sarbatoarea pomilor si a pasarilor, intr-o zi de primavara. In primavara bucuriei.
In 1922, Regele Ferdinand si Regina Maria au fost incoronati la Alba-Iulia ca primii suverani ai Romaniei Mari, ai Romaniei Reintregite. In primavara urmatoare, in 1923, scolile au decis sadirea unui arbore al Incoronarii, ca sa eternizeze si sa lege maretul act al Incoronarii Primului Rege al Tuturor Romanilor de o actiune scolara de o deosebita insemnatate pedagogica si nationala - Serbarea Arborilor si Pasarilor. Pentru ca invatatorii stiau ca nu trebuie doar sa-i invete pe copii sa scrie si sa citeasca, sa adune si sa inmulteasca, ci trebuie sa-i invete si cum sa sadeasca un pom, o vita-de-vie, cum sa ingrijeasca o floare, cum sa se bucure de cantecul unei pasari, de o padure, de un crang, de o poiana... Si-n gradina scolii invatai cum sa-ti faci casa gradina, cum sa-ti faci tara gradina! Si-ntr-o zi anume sarbatoreau, cu totii, pomii si pasarile, bucurandu-se de florile de primavara si cantandu-le impreuna.
Asta e poveastea stejarului din curtea scolii Razboieni-Cetate (vechea Feldioara, din judetul Alba) in care am invatat. Si asta e povestea invatatorului meu, domnul profesor Pantilimon Popovici. Povestea unui dascal care stie ca misiunea lui nu s-a terminat cand eleviii sai au absolvit scoala. Pentru ca un invatator adevarat e invatator pentru totdeauna! Stie ca trebuie sa pleci in lumea cea mare, ca poti sa fii ispitit de alte si alte idei, ca poti sa fii pe drum pentru o perioada cu cine n-ar trebui sa fii, ca poti sa cazi si poti sa gresesti, dar - daca te-a plamadit asa cum trebuie - stie ca te vei ridica, ca nu vei uita ce esti si ce trebuie sa fii, ca vei sadi si tu un arbore, sperand ca o samanta sa prinda radacini, sa creasca, sa infloreasca, sa continue, sa duca mai departe toate dorurile si toate amintirile, toata viata si toata bucuria. Si te mai intreaba din cand in cand, bun si bland, de-ti mai amintesti de stejarul din curtea scolii, de poruncile vechi pe care ti le-a spus si de la care el nu a abdicat, ca doar sunt vechi si pline de forta, asa cum le-a gasit el asternute pe niste pagini de multi aproape uitate din Statului Tinerimii Romane.

1. Fii bun, drept si cinstit.
2. Nu intrebuinta vorbe urate.
3. Fii cuviincios si indatoritor. Respecta-i pe cei batrani.
4. Fii saritor fata de oricine: ajuta-i pe cei slabi si pe cei saraci.
5. Gandeste-te ca munca ta sa foloseasca tuturora.
6. Respecta avutul tarii.
7. Respecta si iubeste natura. Ingrijeste pomii si florile, fii bun si milos cu animalele.
8. Ai grija de casa ta si de scoala ta.
9. Nu-i uita niciodata pe cei care au murit pentru tara! Ai grija de mormintele lor!
10. Fii mandru de credinta ta si de neamul tau. Apara-le!




Pagina 8 din 32
Te afli aici: >