Luni, 09 Septembrie 2013 19:19

Schimbarea la fata

Cred ca traim, astazi, un moment deosebit de important. Poate unul dintre cele mai importante momente ale tranzitiei. Ne-am castigat anii trecuti anume garantii si un anumit statut international prin aderarea la Pactul Nord-Atlantic si la Uniunea Europeana. Dar, pana acum, am ramas impasibili la ceea ce se intampla cu noi, cu aceasta tara si cu viitorul ei. Nu am reusit sa redevenim o natiune, sa ne asumam statutul de cetateni, responsabilitatea fata de concetatenii nostri si fata de viitorul Cetatii, ci am ramas mai degraba o multime de oameni resemnati care nu mai asteapta nimic, nici pentru ei si nici pentru copiii lor. Cu mici exceptii. Precum o fulguranta si dramatica redesteptare civica in primavara lui '90 si apoi determinarea multora de a-si cladi un viitor pe alte meleaguri.
Un prim semn de schimbare a venit anul trecut atunci cand spontan oameni de pe toate meleagurile tarii s-au solidarizat cu doctorul Raed Arafat. Solidarizarea cu un om adevarat, un om care a realizat in acesti ani ai tranzitiei mai mult decat oricare altul pentru aceasta tara, luptand de unul singur cu un sistem ostil, in pofida caruia a reusit pana la urma sa realizeze un lucru esential pentru noi toti, un sistem modern si functional de interventie si urgenta. Am participat atunci la o solidarizare spontana cu un roman cinstit si un adevarat luptator pentru drepturile noastre, un roman de origine palestiniana, dar mai roman decat multi dintre conationalii nostri. Pana atunci, eram acuzati de a reprezenta un popor mioritic, nepasator la propria lui soarta, prea usor de calcat in picioare. Lasand la o parte intelesul, cred eu, eronat al Mioritei, al sensibilitatii si in acelasi timp al fortei romanului, acuzatiile veneau sa evidentieze o instrainare, o profunda dezinteresare a romanilor fata de practicile politice si adminstrative de care se scarbisera dupa o prea lunga asa-zisa tranzitie.
Zilele acestea a aparut insa un fenomen nou si cu atat mai important cu cat el corespunde intrarii in scena a unei  noi  generatii, demna, civilizata, dar ferma. Nu este vorba despre o generatie veleitara care sa vina sa se impuna fata de generatiile parintilor sau ale bunicilor. Dimpotriva, se manifesta coerent si in deplina coeziune cu acestea. Dar ee vine cu un nou elan, cu o noua  incredere cu care contamineaza intreaga societate.
Si intamplarea face ca in peisajul romanesc sa apara simultan elementele care aduc in actualitate doua teme vechi, dar grave, ale istoriei noastre post-decembriste si, mai mult decat atat, simultan, in mod independent, apare o readucere in actualitate a unei mai vechi tragedii nationale si ea bine cunoscuta, dar la fel de profund ignorata, genocidul comunist. Iar aceasta incursiune in istorie este esentiala nu numai pentru faptul ca nu poti avea viitor si nu-ti poti trai cu adevarat prezentul daca nu-ti asumi trecutul, ci, poate, mai ales, pentru ca trebuie sa invatam sa iertam, dar, in acelasi timp, sa invatam ca nu avem dreptul sa uitam, cu riscul de a ne anula pe noi si viitorul nostru. Aceasta este o lectie importanta. Si ea a devenit de actualitate datorita Institului de Investigare a Crimelor Comunismului care a documentat, in sfarsit, activitatea criminala a mai multor tortionari ai acelor ani. Faptele erau, de fapt, cunoscute demult alaturi de multe altele, ale miilor de tortionari ale acelor ani, care au distrus la propriu elitele romanesti, atat cele de la sate, cat si cele muncitoresti si, in special, cele intelectuale. Cu privire la acele atrocitati s-au publicat pana in prezent mii de studii. Dar iata ca acum Institutul a reusit sa construiasca o intreaga documentare pe baza careia s-a adresat Procuraturii. Iar sub presiunea societatii civile pentru prima data in Romania s-a deschis urmarirea penala cel putin intr-un prim caz. Nu este important ca o anume persoana sa faca puscarie. Este importanta consemnarea corecta a propriei noastre istorii, inclusiv  sub aspect penal, a hotararilor judecatoresti. Procesul de la Nurenberg nu a fost atat de important prin anii petrecuti dupa gratii de un nazist sau altul, ci prin hotararea judecatoreasca cu privire la holocaust. Istoria trebuie recuperata si cunoscuta. Iar acum, dupa aproape un sfert de veac de tranzitie, iata ca este deschisa o prima urmarire penala pentru genocidul comunist din Romania.
Cainii comunitari si Rosia Montana reprezinta, la randul lor, cele doua teme post-decembriste devenite brusc de actualitate. Ambele tin deja de istorie. Ambele au starnit, de-a lungul timpului, nenumarate discutii si proteste izolate. Iata insa ca acum ele starnesc proteste ample, sustinute si coerente, la nivelul intregii tari. Proteste civilizate, dar ferme, ale unei tinere generatii care vine sa-si exprime clar propriile deziderate cu privire la viitorul Cetatii careia ii apartin. 
Ele sunt declansate de doua evenimente importante, dar care anii trecuti ar fi trecut nebagate in seama. Un copil omorat, aproape devorat, de o haita de caini. Cazuri similare au mai fost. Victime, atat copii, cat si adulti, inclusiv cetateni straini. Atat in Bucuresti, cat si in tara. Pana acum toate au trecut aproape nebagate in seama. Maidanezii, o mostenire a comunismului, reprezinta insa pentru tranzitie o remarcabila sursa de bani. Astfel ca, in cadrul unei Cetati ai carei membri s-au resemnat demult, a fost foarte usor sa iti bati joc, atat de caini, cat si de oameni. Soarta nefericita a zeci de mii de caini si a zecilor de romani muscati zilnic de aceste patrupede ce ajuta la cresterea unei intregi pleiade de bogatasi de carton reprezinta o realitate cruda, dar care pana astazi putea reprezenta cel mult sursa de inspiratie pentru neostoitul umor romanesc. Iata insa ca, astazi, Ionut, copilul sfartecat de o haita de caini a capitalei, conduce la un intreg lant de proteste zilnice si, de sperat, la o schimbare radicala de atitudine si de actiune. La rezolvarea, speram noi, a unei probleme inacceptabile pentru o societate civilizata.
Cel de al doilea eveniment il reprezinta trimiterea in Parlament a unei noi legi pentru demararea proiectului Rosia Montana. Exploatarea de la Rosia Montana trebuia sa porneasca de peste cincisprezece ani. In multe momente, au aparut proteste, inclusiv demonstratii, dar locale, ale unei organizatii sau alteia. Acum, de o saptamana, avem proteste zilnice in toata tara si nu cu cateva sute de oameni, ci cu multe mii de participanti, calmi, demni si siguri pe ei. Si, in acelasi timp, spre deosebire de anul trecut, demonstratiile au loc in mod civilizat intr-o buna intelegere cu organele de ordine publica. Daca anul trecut asistam la desfasurarea unor actiuni greu de calificat altfel decat criminale, a unei jandarmerii care a mutilat pe viata oameni nevinovati, acum avem de a face practic cu o alta jandarmerie care intelege sa respecte si legea, in litera, dar si in spiriul ei, si - in egala masura - cetatenii ce merita acelasi respect si aceiasi protectie atunci cand protesteaza fara a agresa pe nimeni. Exista acum speranta ca sa se renunte la proiect. Exista insa, oricum, un gust amar. Pentru ca protestele ar fi trebuit sa conduca la o evaluare reala care sa tina cont de toate argumentele pro si contra. La o dezbatere si o inchidere definitiva a acestui caz cu toate invatamintele necesare pentru viitor. Dar, oricum, am facut un prim pas extrem de important. Cetatenii au inteles ca trebuie sa se informeze si sa se exprime, sa apere interesele Cetatii. Mai mult, se pare ca si decidentii au inteles ca trebuie sa tina cont de parerea protestatarilor. Mai ramane insa sa vedem ca decidentii ajung sa inteleaga necesitatea de a se aseza cu ei la masa pentru a dezbate toate argumentele pro si  contra si a ajunge, in final, la o concluzie comuna. Pentru asta probabil ca este insa necesar sa mai treaca ceva timp… Problema Rosia Montana este, de altfel, si extrem de complicata. Avem o problema ecologica, una de patrimoniu cultural, de istorie, alta a intereselor zonale si, in fine, problema economica. Evident, toate inglobate in cadrul abordarii politice si a unor imense interese financiare. Sa le luam pe rand.
Problema ecologica priveste faptul ca specificitatea actuala a zacamantului impune exploatarea de suprafata cu disparitia a trei sau patru munti, ceea ce atrage dupa sine degradarea dramatica a intregii zone. Apoi este procedeul de prelucrare. Tehnologia propusa, pe baza de cianura, este actualmente utilizata in diferite exploatari inclusiv in Europa, dar este periculoasa, data fiind toxicitatea binecunoscuta a cianurii si a derivatilor ei. Aici este cruciala responsabilitatea companiei, caci orice accident de poluare a mediului inconjurator poate avea urmari catastrofale. Nu mai putin serioase sunt problemele legate de inchiderea exploatarii si ecologizarea zonei. Proiect, executie, costuri. Alte tehnologii existente ridica probleme din punct de vedere al eficientei. In plus, problema se complica prin faptul ca zona este deja poluata din perioada ultimelor decenii de comunism, cand a functionat o exploatare de suprafata, acum inchisa. Cum ar arata zona in urma exploatarii preconizate? E greu de spus. Depinde cum va fi ecologizata. Iar in aceasta privinta nu avem decat vorbe, promisiuni si pseudo-planuri atacate dur de catre multi experti. Compania pretinde ca nu va exista nici un risc, nici in perioada de exploatare, nici la inchiderea acesteia. Dar aceasta afirmatie a lor este greu de evaluat, dat fiind ca vorbim de o companie relativ noua si relativ mica in comparatie cu anvergura proiectului, dat fiind faptul ca ea a fost special infiintata pentru exploatarea de la Rosia Montana, dar reusind apoi sa atraga in spatele ei companii mai mari.
Din perspectiva patrimoniului cultural-istoric lucrurile sunt si ele incurcate. Galeriile exploatarii antice, dacice si apoi romane, sunt, evident, in stare avansata de degradare. Dar asa cum au rezistat mii de ani pot sa mai reziste. Ele reprezinta in mod evident o importanta deosebita, atat din punct de vedere arheologic, cat si turistic. Noua exploatare ar urma sa duca la localitatea ca atare, candva prosera, cu o reala valoare culturala. Datorita refuzului oricaror investitii in zona, aceasta este intr-o stare avansata de degradare. Compania se angajeaza sa reabiliteze o parte a asezarii, dar este greu de imaginat cum va putea arata un rest al vechii asezari in contextul unei cariere de suprafata menite sa disloce mai multi munti si sa creeze un imens bazin de decantare cu reziduuri de cianura.
Interesele zonale sunt si ele confuze si contradictorii. Zona este actualmente saraca si degradata. Are, in mod cert, nevoie de investitii serioase pentru a se putea ajunge la un nivel de trai decent. Problema este ca pana acum oficialitatile locale s-au bransat pe ideea acestei exploatari neglijand cu totul alte optiuni. De altfel, la presiunea companiei, cu sustinerea localnicilor afiliati si nesocotind pozitia opozantilor, zona a fost declarata mono-industriala, anulandu-se astfel posibilitatea realizarii altor investitii. Astfel, prin acea dispozitie legala Rosia Montana a devenit efectiv dependenta de aceasta companie. Localnici curajosi care s-au plasat impotriva curentului au reusit sa demonstreze ca in zona se  pot scoate bani frumosi din cresterea animalelor si din agroturism. Iar daca s-ar renunta la proiectul miner si s-ar accesa si fonduri europene zona ar putea inflori, ea putand propune o excelenta oferta turistica. Iar intreaga exploatare ar urma sa dureze doar putin peste un deceniu, sa spunem 13 ani, 13 ani mono-industriali… Si dupa aceea? Ce se va intampla dupa aceea, cand in zona nu va mai exista nici o oferta de munca? Compania se lauda ca, in acest timp, va investi pentru a asigura localnicilor sansa unei noi dezvoltari, lucru intr-adevar greu de crezut… Mai ales ca cianura nu se impaca nici cu turismul si nici cu zootehnia. Iar pana atunci firma pretinde ca va genera in perioada deschiderii exploatarii in jur de doua mii de locuri de munca si apoi, pe perioada exploatarii, aproape de o mie, o parte importanta dintre cei care vor lucra aici vor fi insa straini. Iar alte studii indica doar ceva in jur de trei sute de locuri de munca… Cu totul insuficient pentru dezvoltarea zonei. Compania ia apoi in calcul aparitia unor locuri de munca colaterale. Dar in cazul unei asemenea exploatari aparitia unor locuri de munca adiacente este probabil sa fie nesemnificativa. Astfel, este foarte neclar in ce masura zona ar fi castigata, sa se imbibe timp de un deceniu cu cianura, pentru ca apoi sa trebuiasca sa caute altceva de facut? De ce sa nu se reorienteze de la inceput? Se spune ca este o zona cu traditii miniere si ca aceasta traditie trebuie continuata. Cat timp? Un deceniu?
Astfel. din punct de vedere ecologic, cultural-istoric si al dezvoltarii zonale avem, pe de o parte, promisiuni, iar, pe de alta parte, riscuri imense pe langa certitudinea pierderii celei mai mari parti din patrimoniul istoric.
Problema economica este una centrala. Pentru ca singura ratiune cu sens de a deschide o astfel de exploatare o reprezinta in mod evident interesul economic. Daca acest interes este cert pentru companie, trebuie sa vedem daca el exista si din partea statului roman. Si aici este confuzia cea mai mare! Cifrele avansate sunt puternic contestate si putin credibile, la fel ca si numarul real de locuri de munca. Nu discutam de o investitie oarecare. In alte cazuri, precum Nokia, Mercedes etc, un investitor vine, investeste, creeaza locuri de munca, produce, vinde si plateste taxe. Aici vine un investitor care investeste pentru a-ti lua 94% dintr-un zacamant! Un zacamant imens de aur, argint si probabil de o serie intreaga de alte metale cu privire la care nu avem insa date sigure, dar care sunt estimate de unele studii la valori mult mai mari decat valoarea aurului prezent in zacamant. Tot la modul neconfirmat, contractul ar privi doar dreptul statului roman asupra 6% din aurul exploatat si nu din totalul elementelor obtinute din exploatare. In afara de acest procent, ar mai apare ca drept al statului partea lui din profit corespunzator unei participatii de 25%. Aceasta este insa mai putin clara, pentru ca ea poate fi oricand modificata prin cresteri de capital, iar profitul poate fi “exportat” de catre actionarul majoritar intr-o firma inrudita, astfel incat incasarea a 25% din profit risca sa fie doar o simpla iluzie. Dar, rezumandu-me la aur, sa simplificam putin problema. Avem un depozit de aur, chemam pe cineva sa vina sa ia aurul de acolo. Ne da totul peste cap, dar ne lasa si noua o parte din acel aur. Cat? Mult? Sase la suta. Nu glumesc. Asta primim. Sase la suta. E cumva aurul un bun care urmeaza sa-si piarda valoarea? Dimpotriva, e considerat cea mai sigura investitie, valoarea aurului crescand rapid an de an. Atunci de ce nu-l lasam sa stea acolo?! Tehnologia evolueaza extrem de rapid! Si, in mod cert, peste nu mult timp, il vom putea extrage cu costuri mult mai mici, fara poluare, si in momentul in care aurul va valora mult mai mult. Deci amanarea exploatarii atrage dupa sine nenumarate avantaje, in afara de cazul ca ai nevoie de aceste fonduri pentru o investitie ultrarentabila care multiplica rapid acest capital. Doar ca banii  urmeaza sa vina cu taraita pe parcursul exploatarii, probabil o suta si ceva de milioane de euro pe an, ceea ce pentru bugetul tarii nu reprezinta o suma semnifictiva. Aurul de la Rosia Montana ar trebui privit ca o rezerva nationala, la fel ca rezerva Bancii Nationale, pe care din fericire nu a venit nimeni cu ideea sa-l vindem. Atunci de ce trebuie sa dam aurul de la Rosia Montana? In fond este si acesta tot un tezaur, tot o rezerva nationala. Nu ne-o ia nimeni de acolo, daca nu o  facem noi cadou. Avem acum o oportunitate de a investi banii care s-ar obtine de aici intr-un proiect prioritar care ne-ar aduce o serie de avantaje majore? Raspunsul este iarasi incredibil. NU! Nu avem o astfel de oportunitate! Ei se vor pierde la un loc cu restul banilor din buget pe diferitele investitii ce urmeaza sa fie realizate ca, de exemplu, o alta autostrada Bechtel. Am primit de la compania partenera o oferta de nerefuzat? Iarasi, NU! Sase la suta nu cred ca reprezinta o oferta pe care in aceste conditii sa poti sa o iei in considerare. Pentru a nu exista vreo confuzie. Este vorba de sase la suta din ceea  ce e al tau!!! Daca costurile de exploatare sunt de 90% din valoarea aurului, caz in care 6% partea noastra ar putea fi rezonabil, mai bine il lasi acolo si il exploatezi atunci cand vor apare noi tehnologii si costurile vor scadea. Daca costurile sunt mult mai mici este vorba de o adevarata escrocherie! Oricum si intr-un caz si in altul e o prostie sa pornesti o asemenea afacere. Nenorocirea noastra este ca afacerea a fost pornita deja demult, iar noi nu stim, nu ne-a spus nimeni ce anume s-a semnat pana acum in toti acesti ani. Pentru ca, renuntand la aceasta afacere, compania ne va da in judecata, pe noi, statul roman, pentru a obtine diferite despagubiri. In functie de ce au semnat politicienii nostri pe parcursul a nenumarate guverne, aceasta suma poate fi mai mare sau mai mica. Cert este insa ca pentru prostia sau interesele personale ale unora sau altora vom plati iarasi noi, cetatenii romani platitori de taxe. Asta va fi partea cea mai urata a acestei afaceri care va iesi la lumina in viitor, daca acum se ajunge in sfarsit la rezilierea acestui contract.
Problema politica este poate cea mai greu de discutat tocmai pentru ca este atat de veche, cu interese materiale imense si care, cu trecerea timpului, fiind mostenita de la un guvern la altul, nu a facut decat sa devina tot mai complicata si mai confuza. Compania a facut cele mai diverse donatii  tintite, pentru a-si fideliza persoane si institutii, inclusiv institute de cercetare, aparand suspiciunile legate de interesul obtinerii unor rapoarte favorabile acestei exploatari. A cumparat tot ceea ce a putut in zona pentru a o controla. A aparut astfel si o importanta sustinere a proiectului de catre o parte a localnicilor care spera sa obtina locuri de munca bine platite. Unii le-au obtinut deja. Iar acestia se opun celor care mizeaza pe o dezvoltare ecologica si sustenabila a zonei. Compania a cheltuit sume imense cu publicitatea stabilindu-si astfel relatii speciale cu majoritatea canalelor media. S-a dezvoltat treptat o tensiune extrema in zona intre cei ce sustin corporatia si cei care incearca sa prezerve traditiile zonei. Este unica situatia din Rosia Montana, cand primarul a blocat trecerea Rosiei Montane in patrimoniul UNESCO pentru a proteja compania de diferite restrictionari ale unei viitoare activitati miniere in zona cu toate ca pentru viitorul Rosiei Montane trecerea pe lista UNESSCO ar fi putut aduce beneficii imense. In acelasi timp, trebuie semnalat si faptul ca la numai cateva zeci de kilometri sunt sate care s-au impus ca destinatii turistice de succes, nebeneficiind nici pe departe de un patrimoniu istoric precum cel de la Rosia Montana. 
In momentul de fata este foarte greu de stabilit veridicitatea diferitelor informatii. Dar avem totusi un raport care se gaseste in afara acestei zone tulburi. Academia Romana a intocmit lunile trecute un raport amplu bazat pe studiile unui gup de specialisti, acoperind intregul ansamblu de probleme, tehnice, ecologice, culturale, economice. Este un studiu care subliniaza carentele si riscurile majore ale acestui proiect si care in nici intr-un caz nu poate fi ignorat.
Dar mai sunt doua aspecte care cred ca ar trebui subliniate. In primul rand, cred ca ar trebui sa ne reamintim cum se puneau problemele economice atunci cand Romania de-abia se nastea, pe vremea Bratienilor care s-au luptat si, in cea mai mare masura, au reusit sa impuna si cuvantul de ordine "prin noi insine" si respectul fata de resuresele naturale care nu pot fi instrainate. O politica dusa de oameni competenti, cu o viziune esentialmente capitalista, profund anticomunisti, dar buni romani, care stiau sa puna interesele tarii mai presus de orice. Acestia au stiut sa nu instraineze resursele naturale, ci sa le exploateze in interesul maxim al Romaniei, inclusiv in timpul razboiului. Tot ei au stiut ca infrastructura, mai ales, cea feroviara reprezinta o componenta majora de interes national ce trebuie sa se gaseasca sub controlul statului. Era o perioada in care Romania trebuia sa se dezvolte rapid pentru a se putea integra in lumea tarilor dezvoltate. Banii erau si atunci o problema. Dar interesul national si prioritatile nationale erau respectate. O a doua problema tine de societatea civila din zilele noastre. Daca atunci cand s-a lansat acest proiect ar fi existat reactiile de acum, nu am fi ajuns niciodata in situatia de astazi, iar zona Rosia Montana si-ar fi gasit pana acum o cale normala de dezvoltare, cu prezervarea valorilor culturale, o dezvoltare ecologica sustenabila.
Cred ca pentru a salva Romania ar trebui in primul rand sa revedem manualele noastre de istorie. Daca pana in '89 am invatat o istorie falsificata de rusi si apoi de Ceausescu, de apropae un sfert de veac ni se ofera in loc de istoria Romaniei o doctrina antiromaneasca la fel de nociva. Aceasta stralucitoare tranzitie a ajuns sa ne faca sa ne privim ca un fel de paria, ca niste cetateni  de mana  doua, pe o pozitie servila, de obedienta. Astfel, s-a nascut acest cumplit dezinteres fata de soarta tarii, fata de soarta noastra. Din fericire, se pare insa ca romanii au inceput sa se trezeasca. Daca ne vom reintoarce asupra propriei istorii cu grija si cu dorinta de a invata si intelege, avem toate sansele de a ne putea redobandi demnitatea, increderea in propriile noastre forte si ne vom putea construi un viitor mai bun. Nu e nevoie de miracole, e nevoie doar de implicarea noastra, de a privi problemele Cetatii drept ceea ce sunt - problemele noastre. In functie de care maine ne va fi mai bine sau, dimpotriva, mai rau.
Viitorul nostru depinde de aceasta schimbare la fata, de faptul ca ea nu este doar o iluzie, o simpla amagire de moment, ci reuseste sa reprezinte cu adevarat inceputul unei noi pagini in istoria Romaniei. Sa nu ne lasam ispititi de formula bine cunoscuta Om trai si om vedea. Trebuie sa intelegem, trebuie sa invatam ca viitroul ni-l construim singuri, ni-l construim noi. Ce va fi maine depinde de noi. Sa nu ne mai amagim cu povesti, sa nu ne mai vindem tara la propriu! Caci, in anii '90, formula Nu ne vindem tara! functiona in ideea de a nu privatiza nimic, pentru ca protejati acestei perioade de tranzitie sa poata fura in voie. Dar se pare ca Romania s-a trezit!
Schimbarea la fata este pentru noi astazi o necesitate. Pornind de la cuvintele Sfantului Damaschin care, referindu-se la minunea petrecuta pe muntele Taborului, unde Iisus deschizandu-le ochii apostolilor sai, “din orbi cum erau i-a facut vazatori”, cred ca putem spune ca avem datoria astazi de a deschide  si noi ochii si, cu credinta si dragoste fata de aceasta tara si de concetatenii nostri, sa incercam sa intelegem ce se intampla in Cetate. Cred ca este important sa ne raportam la marile personalitati ale fauritorilor Romaniei Mari si sa invatam de la ei ce inseamna dragostea de tara. Nu avem nevoie  de un politicianism ieftin si meschin ce urmareste doar interesul de moment! Avem nevoie de o doctrina politica clara, care sa serveasca interesele majore ale tarii. Si - nu uitati - ca perioada Romaniei Mari a fost mai scurta decat aceasta mirobolanta tranzitie! Atunci s-a construit imens, acum s-a distrus imens. Dar acum poate reusim sa ne recuplam la istorie si sa ne indreptam iarasi increzatori spre viitor.

Publicat in Comunicare in Arena
Joi, 22 August 2013 17:00

Medierea, un subiect de actualitate

Trebuie sa recunosc ca, pana la ultimele noastre dezbateri pe tema medierii, nu eram nici eu pe deplin constienta de importanta si de actualitatea acestui subiect. Am fost impresionata de interesul larg de care acest subiect s-a bucurat in cadrul comunitatii Dacic Cool. In acelasi timp, discutiile cu specialistii domeniului de la cel mai inalt for, cel al Consiliului de Mediere, m-au ajutat sa inteleg mai bine rolul esential pe care institutia medierii il are de jucat pentru a reusi sa construim impreuna o societate non-conflictuala, o natiune unita si puternica, asa cum ne dorim cu totii.
Poate ca pentru multi pare hazardata o discutie despre mediere in legatura cu sanatatea noastra sociala si cu forta natiunii noastre. Pentru a intelege aceasta legatura trebuie, inainte de toate, sa ne aducem aminte faptul ca ne confruntam de ani buni cu milioane de procese pe rol, iar numarul acestora a fost, pana nu demult, in continua crestere. Tinand cont de faptul ca intr-un proces sunt implicate minim doua persoane, dar de obicei numarul celor implicate este cu mult mai mare, vom vedea ca, in medie, statistic, fiecare roman este implicat in mai multe procese simultan. Si, din pacate, de cele mai multe ori terminarea procesului nu duce la stingerea conflictului, ci la agravarea starii conflictuale si la generarea altora noi. Aceasta conduce atat la supraaglomerarea instantelor de judecata, cu afectarea calitatii actului de justitie, la costuri sociale greu de suportat, dar, mai ales, la inducerea unui climat conflictual la nivelul intregii societati. Ori o natiune care vrea sa prospere are nevoie, dimpotriva, de coeziune sociala si de solidaritate.

Medierea nu este o inventie noua. In societatile traditionale, asa cum era intr-o vreme si la noi, litigiile se rezolvau prin buna intelegere, cu ajutorul batranilor satului. Evident, institutia medierii, asa cum s-a dezvoltat ea in ultima jumatate de secol in tarile nord-atlantice, se bazeaza pe noi cunostinte si deprinderi, reprezentand, poate, una dintre cele mai interesante si profunde profesii ce se bazeaza pe o vasta expertiza din varii domenii, precum psihologia si stiintele comunicarii.
In primul rand, trebuie inteles ca medierea este o profesie non-juridica. In cadrul profesiilor juridice, avocatii, procurorii, judecatorii sunt chemati sa aplice legea, adica sa impuna partilor o solutie independenta de vointa acestora, stabilita de catre judecator, solutie ce trebuie gasita strict in temeiul legii, fapt ce face ca, de cele mai multe ori, solutia sa nemultumeasca nu numai o parte, ci chiar toate partile implicate. In schimb, medierea, abordare strict non-juridica, conduce la o solutie gasita chiar de partile implicate in conflict. Solutie pe care partile o negociaza impreuna si o adopta prin propria lor vointa. In acest proces, mediatorul, care are obligatia de fi absolut neutru si sa asigure confidentialitatea, are doar rolul de a facilita intelegerea partilor. Multi se intreaba de ce mai este atunci necesar mediatorul? De ce nu negociaza partile singure? Raspunsul este simplu! Atunci cand partile sunt capabile sa negocieze singure nici nu se ajunge la constituirea propriu-zisa a starii conflictuale, partile gasind in mod spontan solutia. Aceasta este situatia ideala, intr-o societate ideala, profund si complet non-conflictuala. Dar, in realitate, de prea multe ori, se genereaza antagonisme, stari emotionale negative care blocheaza comunicarea. Acestea sunt situatiile in care poate interveni mediatorul care, pornind de la analiza modului de comunicare a partilor, identifica blocajele, punctele fierbinti ce marcheaza starea conflictuala si interesele profunde ale partilor, ajutandu-le apoi sa gaseasca puntile de comunicare si de explicitare ale acestor interese pe care, in final, sa si le armonizeze prin gasirea unei solutii acceptabile pentru toate partile. Astfel, mediatorul nu impune si nici macar nu propune solutii, ci ajuta doar partile sa se inteleaga mai bine, in primul rand fiecare pe el insusi si apoi intre ei. Caci blocajele de comunicare se bazeaza in primul  rand pe un blocaj interior al fiecaruia dintre cei implicati in conflict si apoi pe anularea capacitatii reale de comunicare intre ei.
Sunt implicate cunostinte si abilitati de psihologie, de comunicare, de coaching si nu numai, caci medierea este o  profesie de sine statatoare ce necesita multiple cunostinte si abilitati pluridisciplinare, dintre care cele juridice nu sunt nici pe departe dintre cele mai importante. In plus, medierea nu are nimic in comun cu modul si tehnicile de abordare specifice profesiilor juridice. Acordul de mediere stabilit prin vointa partilor stabileste strict vointa acestora, dar poate fi transformat intr-un act juridic prin inaintarea lui in acest scop unei instante judecatoresti care actioneaza in acest sens printr-o procedura rapida si necostisitoare.
Natura conflictelor ce pot fi solutionate prin mediere este extrem de larga. De la simple probleme legate de mosteniri, de partaje, divorturi, conflicte dintre vecini, la locul de munca, intre angajat si angajator, probleme comerciale, relatii dintre firme si mergand chiar pana la unele cauze penale, care tin insa de o plangere prealabila, conflicte care pot imbraca chiar si aspecte de relatii internationale,  pot fi solutionate rapid pe calea medierii. Tocmai de aici apare imensul impact social pe care medierea il poate avea. Pentru aceasta este necesar insa ca fiecare dintre noi sa ne informam si sa intelegem avantajele medierii si sa apelam la mediere inainte de a merge in justitie. Din fericire, un pas inainte il reprezinta masura introdusa de la 1 august 2013, cu privire la obligativitatea informarii cu privire la oportunitatea medierii, informare de care trebuie sa se bucure toti cei care vor sa deschida un proces. Ramane insa sub semnul intrebarii calitatea acestei informari, caci ea poate fi realizata, intr-un mod greu de inteles, conform acestei dispozitii legale, si de persoane neacreditate ca mediatori, precum judecatorii si alte categorii de juristi.
Daca procesele dureaza in general ani si ani si implica, in acelasi timp, costuri considerabile, mediera dureaza doar cateva ore sau cel mult cateva saptamani cu costuri incomparabil mai mici. Astfel, un proces iti afecteaza grav calitatea vietii, atat financiar, cat si psihologic si te arunca intr-un hatis conflictual din care, de multe ori, e greu sa mai gasesti calea de iesire. In schimb, medierea este rapida, ieftina si conduce la stingerea conflictelor. Si sa nu uitam ca starea conflictuala inseamna stres, iar stresul inseamna boala. Iar starea precara de sanatate prezenta astazi in Romania se datoreaza, in mare masura, saraciei si… stresului. Iata cum optiunea pe care o avem de a alege intre instanta si mediere contribuie simultan, prin doua parghii, cea financiara, dictata de costurile considerabile pe care le implica actul de judecata, si cea reprezentata de stres, la imbunatatirea starii noastre de sanatate si a vietii noastre in general.
Daca un proces ne schimba, de cele mai multe ori, in mod negativ propriul comportament si modul de a interactiona cu cei din jur, accentuand caracterul conflictual al modului nostru  de abordare a problemelor, medierea ne ajuta sa ne intelegem mai bine pe noi insine, sa intelegem mai clar ce are cu adevarat valoare pentru noi si, in acelasi timp, ne ajuta sa ne intelegem mai bine cu cei din jur. Astfel, nu este de mirare ca multi dintre cei care urmeaza cursurile de formare ca mediator nu urmaresc sa profeseze, ci doar sa-si imbunatateasca propria capacitate de a interactiona cu cei din jur, in familie, la locul de munca, cu vecinii sau prietenii. Caci medierea este, inainte de toate, o stiinta si o practica menita sa ne ajute sa ne intelegem mai bine pe noi insine si pe cei din jur. Tocmai de aceea ea reprezinta, poate, principala parghie pe care o avem astazi la indemana pentru a ne transforma pe noi si pe cei din jur, de a transforma societatea noastra astfel incat sa reusim sa depasim starile conflictuale si fortele centrifuge care ne afecteaza atat de grav viata de zi cu zi si viitorul nostru ca natiune.
In acelasi timp, medierea  este in masura sa reduca  numarul de procese pe rol, sa degreveze instantele de acel surplus de cauze, iar prin aceasta sa contribuie la o crestere a calitatii actului de justitie si la reducerea costurilor pe care le implica astazi justitia.
In aceste conditii, este greu de inteles de ce medierea are atatia dusmani in Romania, de ce sunt atat de multi cei care, sub o  forma sau alta, incearca sa o saboteze. La cererea expresa a U.E., in cadrul procesului de preaderare, medierea a fost introdusa in Romania prin legea 192 din 2006, dar ea a reusit sa prinda contur doar cu greu in ultimii ani. Cu toate ca inclusiv CSM s-a pronuntat clar cu privire la caracterul non-juridic al medierii, este greu de inteles de ce si in ce temei se incearca in prezent  strecurarea unui amendament prin care avocatii si notarii sa devina mediatori de drept fara a mai fi obligati sa urmeze caile normale de formare profesionala. Este o  problema grava care introduce grave inechitati fata de cei care au urmat pana in prezent programul de formare profesionala, fata de ceilalti juristi si fata de absolventii altor facultati, caci medierea nu are mai mult de a face cu dreptul decat cu… filosofia, de exemplu. Dar, in primul rand, si aceasta este problema cea mai grava, conduce, atat ca mod de abordare, cat mai ales ca practica, la alterarea continutului insusi al actului de mediere. Caci un avocat, fara o preagatire specifica de mediator, va aborda in mod firesc actul de mediere conform practicii avocatiale. Iar aceasta conduce in mod direct la compromiterea institutiei medierii in Romania cu toate consecintele extrem de grave ce decurg de aici si care cred ca sunt usor de inteles pe baza celor spuse pana acum. M-am bucurat sa vad, atunci cand in iulie s-a incercat o astfel de modificare a legii, cat de puternica a fost reactia cititorilor Dacic Cool, fapt ce m-a facut sa inteleg ca aceste probleme pe care unii vor sa le considere colaterale si neimportante sunt corect intelese si constientizate de publicul nostru. Este o chestiune importanta, sa invatam sa ne exprimam clar, atunci cand viitorul nostru risca sa fie compromis, sa fie sacrificat pentru un interes particular sau altul. Nu ne ramane decat sa speram ca un astfel de amendament la legea medierii nu va putea sa fie trecut prin Parlament nici in viitor si nu vom risca sa ne compromitem inca o data viitorul in acest fel.
Medierea reprezinta o noua institutie ce incearca cu greu sa-si faca loc in Romania, dar care este menita sa ne schimbe profund viata, ajutandu-ne sa depasim starile conflictuale si sa construim o  noua coeziune necesara unei natiuni prospere. Caci medierea, dincolo de faptul  ca reprezinta o profesie, o cale alternativa fata de justitie pentru rezolvarea litigiilor, reprezinta inainte de toate o noua filosofie de viata, un nou mod de a privi conflictul, ca pe o proasta intelegere ce poate fi eliminata cu buna credinta, prin buna intelegere. Astfel inteleasa, medierea reprezinta sansa de a inlocui atomizarea conflictuala a societatii cu o adevarata coeziune sociala drept cale de a recladii o natiune prospera.

Publicat in Comunicare in Arena
Miercuri, 24 Iulie 2013 19:16

Aniversare

Astazi, am sarbatorit un an de cand magazinul Dacic Cool este online! Un an de cand a prins viata ideea noastra de a oferi online produsele romanesti care merita sa ajunga la consumatori. Pentru producatorii romani medii si mici distributia, dominata de marile lanturi straine, este de multe ori o problema, dar online-ul poate reprezenta o solutie! Tocmai de aceea ne-am gandit la un magazin online cu produse romanesti! Proiectul nostru de a promova produsele, brandurile, valorile si traditiile romanesti s-a completat, in mod firesc, cu acest magazin, care astazi a implinit un an! Esti roman? Cumpara romaneste!

Dim lights

Publicat in Despre Dacic Cool
Luni, 15 Iulie 2013 19:15

Vacanta in tara mea

Romania are un potential turistic imens. Mai ales, prin varietatea si frumusetea naturii, a climei si a ofertei balneoclimaterice, dar si prin specificul obiceiurilor, asezarilor si sarbatorilor noastre populare. La acestea se adauga obiectivele culturale si diferitele festivaluri de certa valoare, deja cunoscute si recunoscute in lume. Este insa nevoie de un efort real de revigorare a turismului. Iar pentru aceasta trebuie sa devenim, inainte de toate, noi insine constienti de aceste valori, de locurile minunate in care ne putem petrece week-end-urile si vacantele.
Turismul corespunde unei necesitati reale a fiecaruia dintre noi, de a ne reface periodic energia si pofta de viata, de a ne ingriji propria sanatate, dar si de a ne largi cunostintele, de a cunoaste alti oameni si alte locuri. Turismul vizeaza astfel, in egala masura, odihna, sanatatea, distractia si dezvoltarea personala. Dar turismul reprezinta si un sector vital pentru economie, cu o pondere ce poate depasi usor, pentru unele tari si, mai ales, pentru Romania, 10-20% din PIB si poate conduce la creerea unui numar important de locuri de munca. Din pacate, din foarte multe cauze, majoritatea bine cunoscute, turismul romanesc este departe de ceea ce ar putea reprezenta cu adevarat. Atat din punct de vedere al turistilor straini, cat si din punct de vedere al optiunilor compatriotilor nostri. Si de aici cred ca este normal sa pornim.
Prejudecata ca ofertele interne, hotelurile, restaurantele, locurile de agrement etc. ar fi mult prea scumpe si de proasta calitate nu mai corespunde realitatii de astazi. Inclusiv drumurile sunt, in destul de multe zone, reabilitate la standarde cel putin acceptabile. Este insa adevarat ca o proasta informare te poate conduce si la experiente neplacute, care sa te determine apoi sa eviti turismul intern. Reactia corecta consta insa in a lua pozitie, a face cunoscute respectivele neajunsuri si derapaje si de a te informa corect. Tocmai pentru faptul ca sunt convinsa ca informarea reprezinta in acest moment elementul esential pentru ca turismul romanesc sa se poata relansa, ne-am hotarat, la Arena Communications, sa desfasuram pentru aceasta vara o campanie de informare corecta si de promovare a hotelurilor, restaurantelor si in genere a destinatiilor turistice in masura sa convinga astazi potentialii nostri turisti ca Romania merita sa fie cunoscuta. Si, in general, noi nu o cunoastem sau o cunoastem intr-o masura mult prea mica… Doar promovand destinatiile si serviciile turistice care astazi sunt in masura sa ne transforme o vacanta, mai mare sau mai mica, intr-o experienta cu adevarat memorabila, vom putea revigora turismul intern. Este motivul pentru care vom lansa oferte avantajoase, cu importante discounturi, pentru promovarea obiectivelor turistice de valoare. In acelasi timp, vom stimula publicul sa-si impartaseasca experientele, atat cele pozitive, cat si cele negative, pe platforma online www.daciccool.ro, deoarece cred ca este la fel de important sa fie promovate destinatiile care stiu sa-si respecte turistii, precum este de important de a fi cunoscute carentele prezente. Caci doar asa ele vor putea fi inlaturate. Cred ca este important ca Romania sa ajunga sa se poata lauda cu propriile ei standarde, astfel incat turistul sa nu mai ezite in a alege o destinatie din Romania. Si atunci vom putea castiga si o cota importanta din piata internationala de turism! Inceputul trebuie sa-l facem insa noi, prin propria noastra exigenta, prin modul in care ne informam si reusim sa conducem la relansarea turismului intern.
(Articol publicat in revista Business Woman - 15 iulie 2013)

Publicat in Comunicare in Arena
Luni, 17 Iunie 2013 16:43

Promovarea turismului romanesc

Mii de cititori Dacic Cool ne-au scris despre frumusetile Romaniei, despre vacantele de neuitat petrecute in locuri de-a dreptul incredibile si printre oameni admirabili. Despre experientele lor placute sau mai putin placute. Anul acesta ne-am hotarat sa venim in intampinarea lor si a tuturor celor care au inteles ca putem sa ne bucuram de vacante minunate si la noi in tara, cu o campanie de promovare a hotelurilor, restaurantelor si obiectivelor turistice pe care merita cu adevarat sa le vizitam. Desigur, turismul nostru sufera inca din nenumarate puncte de vedere. Mai avem multe de facut pana sa ne putem bucura de o infrastructura cu adevarat europeana. Dar nu mai putin adevarat este faptul ca facem prea putin pentru a ne promova initiativele de exceptie care au inceput deja sa fie prezente in turismul romanesc. Sunt deja nenumarate hoteluri, restaurante si obiective turistice care te asteapta astazi in Romania cu servicii pe care de multe ori le gasesti cu greu chiar si pe alte meleaguri si la preturi mult mai mari. Dar toate acestea au nevoie de sansa de a se face cunoscute. Si aceasta este, in acelasi timp, si sansa noastra, a turistilor, de a le cunoaste si a ne putea bucura de cele mai  bune servicii, de vacantele de neuitat pe care fiecare si le doreste pentru el, pentru familia si prietenii lui.
In aceasta vara, vrem sa stabilim tocmai aceasta atat de importanta legatura intre cei ce-si doresc o vacanta de neuitat in Romania si cei care le pot oferi serviciile de care au nevoie. Si pentru aceasta revista Dacic Cool va promova in mod sistematic in perioada urmatoare acele destinatii si oferte care pot contribui la realizarea unei vacante ca-n povesti. Fie ca este vorba de sejururi linistite in locuri menite sa-ti refaca energia pentru un nou an de munca sau este vorba de popasuri in drumuri de explorare a frumusetilor acestei tari, de redescoperire a locurilor de-a dreptul magice ale inaintasilor nostri si a capodoperelor lasate de ei. Iar la acestea se adauga si nenumaratele festivaluri, targuri si alte evenimente ce dau viata si culoare unor zile de sarbatoare.
Ne pregatim, astfel, sa gazduim cat mai multe prezentari de obiective turistice si cat mai multe impresii de vacanta. Si speram ca acest demers sa reuseasca in egala masura sa ne ajute pe cat mai multi dintre noi sa ne organizam o vara cu adevarat de neuitat si, in acelasi timp, sa ofere posibilitatea celor din turism sa se faca cu adevarat cunoscuti si apreciati pe masura a eforturilor si realizarilor obtinute de ei. A ne cunoaste si a ne promova tara este un interes comun din care noi toti avem de castigat.

Publicat in Despre Dacic Cool

De ce da Statul Roman bani Bisericii Ortodoxe Romane? Pentru ca este o obligatie legala, pe care si-a asumat-o! Hai, sa ne amintim de masurile domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ale guvernului condus de Mihail Kogalniceanu, de Dimitrie Bolintineanu si de Costache Negri! Averile manastiresti au fost trecute in proprietatea statului roman, s-au constituit Domeniile Statului, s-a trecut la o mai buna expolatare a terenului arabil, a padurilor etc. Insa Statul Roman si-a asumat obligatia sa sustina financiar Biserica Ortodoxa Romana. O intelegere, un contract, un cuvant se respecta! Nu discutam de bunurile manastirilor grecesti sau slavone, despre manstirile inchinate, de atitudinile calugarilor de aici... Discutam de faptul ca atunci s-a impus limba romana la slujbele religioase, de autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane, de averile manastirilor romanesti, care de-a lungul timpului au fost inzestrate de boieri si domnitori, care au trecut atunci in proprietatea statului, statul asumandu-si niste obligatii. Iar deciziile si intelegerile de atunci au fost esentiale pentru statul roman! Haideti, sa nu uitam despre ce e vorba! Evident, trebuie tinute gestiuni, trebuie lamurite niste lucruri, toti avem pacate, chiar si unii dintre slujitorii Bisericii Ortodoxe Romane... Dar sa stim totusi despre ce este vorba! Si, daca un acord este atat de vechi incat a intrat in manualele de istorie, nu inseamna ca aceia care au lipsit de la lectiile de istorie sa vorbeasca precum acesta nu ar exista!

Publicat in Stil de viata
Duminica, 10 Februarie 2013 12:08

Multumesc!

Multumesc celor care m-au invatat acest cantec, celor care mi-au dat forta ca - dincolo de inevitabilele ratacirile in lumea asta tulbure care a bantuit tara asta frumoasa si scumpa - sa ma regasesc, sa sper, sa vreau sa construiesc si... sa ma construiesc. Totul e sa te ridici si sa continui. Nu se poate sa ai pretentia sa nu cazi, cazi, inevitabil, pana inveti sa mergi, dar totul e sa te ridici si sa continui. Nu se poate sa nu te fure peisajul, ca tot felul de miraje sa nu te rapeasca si sa nu te raneasca. Dar totul e sa te regasesti si sa-ti regasesti drumul. Intr-o lume tulbure, cu repere ascunse, cu false preamariri si spani ispititori, nu e greu sa gresesti. Totul e insa sa te regasesti si sa ai forta sa mergi mai departe. Pe calea cea dreapta! Intelegi ziua de ieri si o construiesti pe cea de maine. Asta conteaza! Ce faci! Azi! Si cum vrei sa fie maine! Cum vrei sa fii maine!
Da, faptele cele mici conteaza, pentru lumea intreaga!... Ce facem noi, fiecare, conteaza!

Dim lights

Publicat in Stil de viata
Duminica, 02 Decembrie 2012 14:30

Basarabia e Romania

Publicat in Stil de viata

Hulit de unii, dar admirat de zeci de milioane de telespectatori din peste 40 de tari, serialul Suleyman Magnificul - Sub domnia iubirii, care a devenit rapid un fenomen, un megasucces, merita o atentie aparte din toate punctele de vedere. In primul rand, trebuie sa tinem seama de faptul ca, in Turcia ultimei perioade, Otomania, interesul fata de Imperiul Otoman, a devenit un adevarat curent ce marcheaza Turcia ultimilor ani. Astfel, nu e de mirare ca umanizarea sultanului, punerea in evidenta si a multor slabiciuni ale sale, a atras un val de proteste la lansarea serialului in Turcia. Impotriva serialului au fost depuse peste 70.000 de plangeri, zeci de protestatari au aruncat cu oua in studiourile Show TV, premierul Recep Tayyip Erdogan a spus ca serialul este lipsit de respect si prezinta noii generatii fapte istorice intr-o lumina negativa. Intr-un fel, aceasta reactie nu trebuie sa ne mire, daca tinem seama de faptul ca filmul se prezinta ca un film istoric, integrand insa putinele date istorice intr-o poveste, dandu-le acestora viata printr-un scenariu de fictiune care reuseste sa construiasca personaje credibile cu puternice trairi ce nu pot insa ramane straine inerentelor slabiciuni si greseli umane. Dar Suleyman, cunoscut din cartile noastre de istorie ca Soliman,  este unul  dintre cei mai importanti sultani ai Imperiului Otoman care, sub conducerea lui (1494-1566), a cunoscut cea mai glorioasa perioada a sa, intinzandu-se pe trei continente, din Asia pana in Europa si Africa. Nu este de mirare asadar ca Suleyman reprezinta astazi un adevarat erou national al Turciei, in egala masura iubit, admirat si idealizat.
Faptul ca, in dezvoltarea otomaniei, serialele de televiziune si mai ales Suleyman Magnificul joaca un rol primordial este o evidenta. Dar nu mai putin semnicaficativa este cresterea interesului fata de cartile de istorie, de muzee si inclusiv actiunile de restaurare a cladirilor otomane pentru a nu mai vorbi de interesul fata de bijuteriile caracteristice acelei epoci.

Fastul bijuteriilor orientale
Evident ca umanizarea sultanului, povestile de alcov si crearea unei adevarate atmosfere de epoca au contribuit intr-o mare masura la succesul serialului. Cercetarea minutioasa ce a permis reconstituirea bijuteriilor de epoca a avut si ea un rol important. In absenta unor documente scrise, care sa contina descrierea costumelor si bijuteriilor acelei epoci, cercetatorii au fost nevoiti sa se concentreze in special asupra miniaturilor si costumelor expuse in magnificul palat Topkapi, unul dintre cele mai mari si mai vechi palate pastrate pana astazi. Construit in 1470, inconjurat de un zid lung de cinci kilometri ce ingradeste o suprafata de aproximativ 700.000 de metri patrati, palatul a reprezentat atat locuinta sultanilor si a familiilor acestora, cat si sediul guvernului otoman. El gazduia trezoreria, monetaria, arhivele imperiale, institutiile de invatamant avansat ale imperiului  si atat de importantul harem al sultanului. Insa, odata cu transformarea Turciei in republica, palatul devine muzeu.
Astazi, bijuteriile inspirate de cele din film cuceresc piata bijuteriilor, putandu-se vorbi chiar de o noua tendinta in moda. Astazi, in lumea bijuteriilor si a rochiilor elementele de inspiratie otomana joaca un rol tot mai important. In film sunt scene in care actorii poarta bijuterii de sute de mii de dolari, iar pe piata se lanseaza colectii de bijuterii inspirate din acea perioada. Bijuteriile din colectia Otoman se gasesc si la noi, in magazinele You&Me, si se dovedesc a fi un real succes.
Bijuteriile joaca in serial un rol aparte si datorita legaturii cu totul speciale pe care sultanii le-au avut cu aceste podoabe. Aceasta relatie a fost studiata intr-o carte de succes in Turcia - Bijuteriile Imperiului Otoman. Citind istoria cu ajutorul bijuteriilor de Gul Irepoglu. Astfel, a devenit mai clar faptul ca bijuteriile nu reprezentau doar simple obiecte de podoaba, ci adevarate marci ale puterii politice si economice. Cu cat ele erau mai mari, mai elaborate si etalau mai multe pietre pretioase cu atat personajul ce le purta era mai de temut, mai bogat si mai important. Daca in perioada de glorie a lui Suleyman, inzestrat cu un simt estetic remarcabil, fiind el insusi un bijutier desavarit, ce incerca prin aceasta arta sa-si educe rabdarea si spiritul de observatie, asa cum de altfel este si prezentat deja din debutul serialului, bijuteriile au avut perioada lor de glorie, accentul cazand in primul rand pe calitatea lor estetica, odata cu Ahmet I (1590-1617), primordiala devine dimensiunea, scazand grija pentru lucratura si pentru detaliu. Astfel, pe masura ce imperiul avea sa slabeasca, sultanii aveau sa se ascunda tot mai mult in spatele opulentei afisate…

Perioada otomana si perioada fanariota
Diincolo de a constata succesul fulminant al serialului, vizibil si in bijuteriile la moda astazi, dar mai ales din patima cu care atatea milioane de oameni urmaresc in zeci de tari fiecare episod, incat in multe orase poti recunoaste orele de difuzare dupa scaderea traficului, cred ca se impune si un moment de ragaz pentru o privire mai atenta asupra ce a insemnat perioada otomana si cea fanariota in aceasta parte de lume si cum se plaseaza ea astazi in constiinta noastra.
Astazi, nu poti sa ignori acest fenomen abordat sub titulatura de otomanie, constand in interesul tot mai manifest in Turcia pentru tot ce este legat de Imperiul Otoman. Fara indoiala, asa cum s-a si remarcat in mod frecvent, problema imbraca si o dimensiune comerciala, de extindere a pietelor, o dorinta de extindere economica a propriului Lebensraum, de revitalizare a pietelor locale si internationale ale Turciei. Fenomenul pare insa sa reprezinte cu mult mai mult decat atat...
Multa vreme a plutit impresia ca trecutul otoman este discreditat, ceea ce a facut ca urmasii acelui imperiu sa se simta stanjeniti. Astazi, ei afla ca acel trecut a fost magnific, din ce in ce mai multi dintre ei incepand sa devina mandri de acel trecut otoman. Dupa ce au fost invatati ca Imperiul Otoman a fost doar o forma de organizare statala, ei descopera ca avem de a face cu o cultura, cu un stil de viata cotidian cu o puternica amprenta proprie, cu o bucatarie, cu bijuterii si decoratiuni ce o caracterizeaza, astfel ca mereu mai multi au inceput sa devina mandri de trecutul lor. Iar acest demers are loc in cadrul unui proces de cautare a unei proprii identitati de catre o societate puternic impregnata de cultura europeana. Si nu putem ignora nici interesul manifestat fata de un stil de viata aristocratic de catre o burghezie cu un nivel de trai crescut. Ideea ca Imperiul Otoman, care a durat aproape cinci secole in Orientul mijlociu si Balcani, a reprezentat in mare masura un centru de toleranta, pace si stabilitate politica poate sa ofere astazi politicienilor turci un punct de referinta pentru depasirea problemei identitare, in dezvoltarea politicilor externe, pentru politicile regionale, tinand cont si de faptul ca Turcia poate juca in viitor un rol important in regiune.
Discutand despre istoria otomana, o problema aparte o reprezinta cea fanariota, poate cea mai controversata si mai plina de prejudecati. Dupa cucerirea Constantinopolului de catre sultanul Mehmed al II-lea, in 1453, acesta a recunoscut Patriarhul Ecumenic ca lider national si religios al grecilor si altor etnii ortodoxe, otomanii nefacand o distinctie legala intre religie si nationalitate si, in consecinta, considerandu-i pe toti ortodocsii din imperiu ca apartinand unei singure entitati. In jurul Patriarhiei s-a format primul centru de putere al grecilor din Constantinopol care, dupa cartierul Fanar, in care locuiau au fost denumiti fanarioti. In scurt timp acestia au reusit sa ocupe pozitii tot mai importante in administratia imperiului si sa acumuleze averi enorme, atingand o culme a influentei lor in secolul al XVIII-lea. In secolele XVII - XIX au servit si drept traducatori, dragomani, pentru Inalta Poarta si pentru ambasadele straine, dat fiind faptul ca turcii ignorau in mod traditional si au continuat sa ignore limbile europene.

Fanariotii din Principatele Romane
In secolul al XVI-lea se stabileste regimul de suzeranitate otomana si in Tarile Romane fara ca acestea sa devina insa pasalak-uri, fiind pastrate in  asa numita dar-al-ahd, Casa Pactului sau Casa Pacii, situata intre Casa Islamului, dar-al-Islam, si Casa Razboiului, dar-al-harb, ceea ce presupunea pastrarea autonomiei lor, detinerea tronului  de catre un principe pamantean, pastrarea institutiilor politice, administrative, militare, judecatoresti si ecleziastice, impunand in acelasi timp domnului obligatia de a plati haraci, daruri (pesches-uri) catre sultan si demnitarii lui, conditii ce aveau sa se schimbe, in timp devenind din ce in ce mai dure, iar in locul domnilor pamanteni sa fie numiti si fanarioti.
Se observa insa si o elenizare a unor familii de boieri romani cu scopul de a penetra nucleul Fanarului si a accede mai usor la tron, precum familia Calmasul, devenita Callimachi. Instabilitatea politica si birurile ruinatoare platite in acei ani au facut ca sa apara un adevarat cliseu al viperei fanariote, al machiavelismului manelist, a unei dinastii de lacuste umane, perceptie ce caracterizeaza secolul al XIX-lea, dar persista intr-o anumita masura si astazi cu toate ca, odata cu Iorga, perioada fanariota este reanalizata, incercand sa se depaseasca cliseele, distingand aspectele negative de elementele ce marcheaza un real progres inregistrat in acei ani. Astfel, Constantin Mavrocordat care a domnit cu intreruperi de sase ori in Tara Romaneasca si de patru ori in Moldova a introdus cele mai multe reforme. In primul rand, a desfiintat iobagia. Apoi a preluat o serie de idei de la austriecii care stapanisera Oltenia intre anii 1718 si 1739 si introdusesera o serie de schimbari. In acelasi timp, datorita domnilor fanarioti care fusesera mari dragomani ai Portii, ocupandu-se de relatiile diplomatice cu statele europene, fiind buni cunoscatori de franceza si care au adus profesori straini pentru copiii lor, a aparut o puternica deschidere europeana, fiind introdusa predarea limbii franceze in scolile grecesti din Principate, iar o nota informativa a consulatului rus din Iasi, din 1806, arata ca dorinta de a invata limba franceza a devenit atat de mare incat pare a degenera intr-o epidemie... La fel, alcatuirea unor biblioteci impresionante de catre unii domni fanarioti a devenit un model copiat de multi boieri si negustori.
Astfel, in afara de aspectele negative pe care le-a marcat perioada fanariota, o serie de domni fanarioti au contribuit in mod decisiv la reformarea si la progresul Tarilor Romane si la deschiderea acestora spre vestul Europei. In acelasi timp, trebuie subliniat faptul ca multi dintre acestia s-au integrat boierimii romane, devenind factori activi in promovarea culturii romane. Este interesant si faptul ca, desi era grec, Mavrocordat a impus folosirea in administratie exclusiv a limbii romane, interzicand folosirea celei grecesti. La randul lui, Alexandru Ipsilanti a introdus o serie de reforme in justitie. Este insa adevarat ca schimbarile au fost lipsite de continuitate, iar instabilitatea si presiunea birurilor au marcat profund acea perioada.
Influentele fanariote au marcat si moda, de la vestimentatie la bijuterii, matasurile fine, broderiile in fir de aur, dar si blanurile scumpe facand parte din moda acelei perioade. O caracteristica aparte o reprezenta si opulenta ospetelor si calitatea nelipsitelor tarafuri. Iar cautarea epatarii, prin afisarea bogatiei, rivaliza de multe ori la boierii nostri chiar si cu cea a dregatorilor fanarioti.
Trebuie insa sa invatam sa nu mai privim istoria in alb si negru. Si poate ca, in aceasta privinta, serialul Suleyman Magnificul – Sub domnia iubirii are tocmai meritul sa ne invete sa descoperim omenescul, viata, nuantele, prezente in tot ceea ce este cu adevarat viu, in tot ceea ce a existat in istorie si nu doar ceea ce am retinut noi din istorie.

Publicat in Stil de viata
Duminica, 04 Noiembrie 2012 15:40

Departe de lumea dezlantuita

Cateodata ai nevoie sa te duci departe, sus, in aerul tare al muntilor, departe de lumea dezlantuita, ca sa stii mai apoi cum sa o iei, cum sa o imblanzesti...

Publicat in Stil de viata
Joi, 01 Noiembrie 2012 17:59

Produsele Bio, o sansa pentru Romania

Noi, cei cool, dacic cool, consideram ca o problema deosebit de importanta cu care ne confruntam astazi este cea a promovarii mentalitatii, politicilor si produselor bio. Credem ca produsele bio reprezinta o sansa pentru dezvotarea economiei noastre, oferind oportunitati excelente nu numai pe piata interna, ci si pe pietele externe si, in acelasi timp, reprezinta o forma eficienta de protejare a starii noastre de sanatate. Tocmai de aceea ne propunem sa ne alaturam eforturilor de educare a consumatorilor, pentru a constientiza importanta alegerilor pe care le fac atunci cand decid ce si cum sa cumpere. Alegand produsele bio, produsele naturale si traditionale, chiar daca acestea sunt ceva mai scumpe, adoptand o mentalitate eco, o mentalitate sanatoasa, dau o sansa in plus dezvoltarii Romaniei, noi fiind convinsi ca aceasta directie este una de succes pentru Romania.

Atunci cand afirmam acest lucru ne gandim ca interesul pentru produsele bio a crescut in mod spectaculos in ultimii ani, astfel ca in tari precum Germania exista deja lanturi de magazine specializate, de tip supermarket, atat pentru produsele alimentare bio, cat si pentru cosmeticele bio. Este drept ca sistemul de acreditare nu este deloc simplu, dar este menit sa asigure certitudinea calitatii produselor. Astfel, chiar daca de multe ori micii producatori pot oferi produse care ar corespunde conceptului eco, consumatorii nu au cum sa stie acest lucru daca nu exista o atestare in acest sens. Aceasta este motivul pentru care companii romanesti, precum Hofigal sau Apimond, au facut eforturile pentru a obine certificarile necesare.

In plus, in ultima vreme nenumarate stiri ne pun pe ganduri... Cu totii suntem convinsi, teoretic, de interdependenta prezenta in natura, ca un mediu sanatos si o agricultura ecologica ne ofera produse de calitate mai buna, dar ne ofera si un mediu propice dezvoltarii unei apiculturi ecologice. Si cu totii am auzit ca albinele sunt cel mai bun bioindicator al mediului… Dar parca stirea de acum cateva saptamani despre albinele din Alsacia ne-a facut sa ne dam seama ca nu trebuie doar sa stim la modul teoretic niste lucruri, ci trebuie sa si luam masuri pentru a face ceva pana nu e prea tarziu. Am auzit cu totii, mirati, ca albinele din Ribeauville, din Alsacia, au inceput sa produca miere in culori ciudate, rosie sau chiar verde, ca urmare a faptului ca erau atrase de deseurile provenite de la resturile unui sortiment celebru de bomboane de ciocolata produse in cele mai variate culori, de o fabrica aflata la patru kilometri distanta de localitatea in cauza, Ribeauville. In aceste conditii, mierea de regula de buna calitate produsa in aceasta regiune a devenit de nefolosit si in plus se pune chiar problema supravietuirii acestor familii de albine.

Credem ca in zonele nepoluate din Romania trebuie sprijinita dezvoltarea acelor producatori care doresc sa se inscrie in aceasta directie solicitata pe piata – aceea de a oferi produse bio. Nu aveam cum sa nu fim parteneri media ai targului INDAGRA 2012 si nu aveam cum sa nu fim prezenti in pavilionul dedicat produselor BIO. Ca sa ne bucuram de ceaiurile din plante obtinute din culturi bio, de savoarea lor aparte care ne face sa ne dam seama imediat de calitatea acestora, de produsele apicole bio, mai ales de mierea bio de zmeura, cimbrisor, izma sau coriandru, dar si cosmeticele bio cu laptisor de matca sau cu venin de albine.
Alegand produsele bio ne dam o sansa noua si tarii in care traim si pe care o iubim!

Publicat in Despre Dacic Cool
Marti, 09 Octombrie 2012 22:15

In numele nostru, al romanilor

Vine o vreme cand iti dai seama ce e important si ce nu. Vine o vreme cand iti dai seama ca tu esti important, nu un pumn de arginti sau asa-zisa onoare a vreunei titulaturi. Vine o vreme cand iti dai seama ce merita si ce nu. Pentru tine. Pentru numele tau.
Vine o vreme cand iti dai seama ca te defineste cu cine te insotesti, pe cine lasi sa vorbeasca in numele tau, pe cine si ce alegi sa te reprezinte. Si pentru tine, si pentru natiunea ta.
Vine o vreme cand iti dai seama ca strabunicii pe care ii credeai uitati sunt langa tine si-ti cer socoteala. Pentru faptele tale, pentru alegerile tale, pentru viitorul tau si al lor.
Si despre numele astea ale noastre, care ne fac sa ne simtim mandri, care ne fac sa ne simtim responsabili, care ne dau siguranta radacinilor sanatoase si lumina de maine, despre numele noastre ale romanilor si despre traditiile noastre romanesti, am discutat pe indelete in aceasta seara, la Intalniri Capitale, cu Ioana Brusten, un om care-ti aduce linistea si care te face sa redescoperi in tine ganduri uitate, sentimente calde, puteri pentru maine...

Publicat in Despre Dacic Cool
Duminica, 07 Octombrie 2012 10:25

Romania mea cea draga

Romania mea cea draga era o tara mandra si scumpa ce se intindea pana la Cetatea cea Alba de la Marea cea Mare... Pana la Cetatea de care Stefan cel Mare si Sfant era atat de mandru, pana la Cetatea care nici astazi nu vrea sa se surpe...
Si, ca o rana uitata cu care ai invatat sa traiesti, ca o rana de care nici nu-ti mai amintesti decat prin cine stie ce intamplare care te face sa-ti vezi ranile inca supurande sau vechile cicatrici, Cetatea cea Alba e tot acolo... Si-n coltul acela de lume, cu drumuri distruse, cu drumuri taiate, cu drumuri ascunse si necunoscute, ca sa nu mai ajungi niciodata la zidurile Cetatii, daca te incapatanezi sa mergi mai departe vei ajunge la ceva numit simplu: Fortareata... Nimeni nu spune mai mult, nicaieri nu scrie mai mult, nici o intrebare nu primeste raspuns. Iar euro nu e o moneda acceptata! Daca nu ai moneda nationala ucraineana, portile Cetatii, pentru tine, vor ramane inchise. Mangai zidurile si te intrebi si tu cum de nu vor sa moara, cum si de ce se mai incapataneaza sa existe, singure si uitate, admirate poate doar de cei care nu le cunosc istoria si afla doar ca sunt zidurile unei fortarete medievale care nu se stie prin ce miracol au ramas in picioare asa cum au fost zidite. Poate ca au ramas acolo ca sa ne faca sa ne fie rusine, rusine ca nu ne ingrijim de trecutul nostru, ca nu ne respectam pe noi insine, ca nu ne gandim viitorul... Fi-vom oare vreodata in stare sa luptam pentru romanii din afara fruntariilor tarii, sa poata macar sa invete si sa vorbeasca limba pe care o iubesc, fi-vom oare in stare sa facem acorduri prin care vestigiile romanesti sa fie recunoscute ca atare, putea-vom oare sa ne ingrijim de Cetatile noastre, oriunde ar fi ele? Fi-vom oare in stare ca in ciuda tensiunilor sa stim negocia astfel incat istoriile noastre dragi sa nu fie macinate de timp si de uitare pana cand nimeni nu va mai stii de ele? Fi-vom oare in stare sa fim Romania cea mandra si scumpa, asa cum am stiut sa fim odata?

Publicat in Stil de viata
Joi, 20 Septembrie 2012 13:18

Cum vedem si cum iubim. Noi, cei dacic cool

Suntem mandri! Mandri ca suntem romani, mandri ca suntem Dacic Cool, mandri ca ne-am intalnit, ca ne-am cautat si ne-am gasit, ca avem curajul sa ne exprimam, si cu bune, si cu rele, despre tara asta a noastra pe care o iubim. Si-n locul acesta de intalnire, in care ne spunem povestile, gandurile, sperantele, in locul acesta in care ne simtim bine, asa cum doar acasa te poti simti, ii asteptam pe toti cei asemenea noua, pe toti cei care simt si traiesc romaneste. Si ne bucuram de fiecare data cand povestile noastre prind aripi si ajung la alte inimi, la alte urechi, la alti ochi, la alte suflete nerabdaroare a mai afla ceva despre tara asta minunata in care traim. Si ne bucuram ca in cel mai recent numar al revistei Ioana cateva povesti despre Romania noastra au dezvaluit si altora felul in care vedem si iubim noi, cei dacic cool.

Publicat in Despre Dacic Cool
Pagina 1 din 12
Te afli aici: Despre Dacic Cool Afiseaza articolele dupa tagul: Romania