Blog Cecilia Caragea

Ce ne-a mai ramas din ea? Barza, varza, viezure...

Dim lights

Dim lights

De la Hapria la Budapesta. Pe jos

... Sa fiu Cool! Dacic Cool!

Dim lights

Asa cum anuntam deja, ne-am preocupat de alegerea si desemnarea primelor produse Dacic Cool. Explicatiile cu privire la acest demers am incercat sa le lamuresc in cadrul postarii Produse Dacic Cool.
Dar de ce ne-am oprit pentru o prima alegere asupra semintelor de floarea-soarelui de la SanoVita? Sunt mai multe motive.
In primul rand, de ce seminte? Pentru ca am vrut sa atragem atentia asupra produselor simple, nesofisticate, care fac parte din traditia noastra. Semintele, precum majoritatea produselor naturale si neprelucrate, au ajuns cu timpul sa fie privite cu o anumita desconsiderare. Multa lume le ignora cu totul sau le trateaza cu mult prea multa superficialitate. Dar semintele reprezinta unul dintre cele mai importante daruri ale naturii. Ele sunt menite sa dea nastere viitoarei plante. Pentru aceasta, ele contin intregul tezaur informational si intregul arsenal de substante vitale necesar pentru formarea si dezvoltarea viitoarei plante. Sunt substante de o maxima importanta si pentru sanatatea noastra. De aceea, in traditiile populare si in particular in propria noastra traditie, semintele ocupa un loc de frunte, ele fiind nu numai hranitoare, dar reprezentand in acelasi timp un remediu in cazul majoritatii afectiunilor. Este spre binele nostru sa readucem in atentie acest exceptional dar al naturii, menit sa ne asigure o mult mai buna sanatate si rezistenta. Ele sunt ieftine, sanatoase si gustoase. Consumul semintelor intre mese, in locul gustarilor, sau in cadrul diferitelor retete, datorita carora bucatele pot capata un plus de savoare, ne aduce un plus de sanatate. Semintele, pe langa actiunea lor terapeutica extrem de benefica, mai ales daca le consumam crude, au si avantajul ca ne satura. De altfel, ele sunt incluse si in nenumarate regimuri dietetice si pot fi incluse in nenumarate retete de prajituri, salate, sosuri etc.

Ne dorim sa fim sanatosi, iar atunci cand suntem bolnavi consideram ca avem dreptul la asistenta medicala. Pentru a ne apara insa acest drept la sanatate, trebuie sa ne informam despre sistemul medical, sa dezbatem public schimbarile propuse, sa luam atitudine. De aceea, asteptam opiniile si parerile dumneavoastra, pro sau contra, sa ne impartasiti experientele dumneavoastra despre sistemul medical. Pentru ca ne dorim ca Dacic Cool sa fie un loc de dezbatere si informare. Pentru cei constienti ca lucrurile se pot schimba doar daca se implica. Doar astfel vom putea spune cu adevarat ca ne pasa de ziua de maine.

Altfel, vom avea, pur si simplu, un zambet in coltul gurii, amintindu-ne ca binecunoscutul matematician Grigore Moisil, atunci cand in perioada comunista s-a pus problema realizarii de economii prin comasarea unor spitale, a replicat ca poate ar fi mai bine sa se comaseze si geometria si geografia si geologia sub conducerea lui Geo Bogza. Insa doar cu zambete si amintiri nu putem trai ziua de maine pe care ne-o dorim!... Trebuie sa ne implicam. Fiecare.

Sanatatea e mai buna decat toate… Stim asta, nu degeaba ne salutam urandu-ne “Sanatate!”… Dar sanatatea presupune, inainte de toate, masura si echilibru. Un lucru greu de dobandit, atat in istorie, cat si in viata.
Cand vorbim de sanatate ar trebui sa ne obisnuim ca e greu si periculos sa separam sanatatea trupului de cea a mintii, dar in egala masura si de cea sociala si ecologica. Daca la inceputurile istoriei omul s-a aflat intr-un echilibru firesc cu natura, in timp s-a erijat in stapan, iar astazi distrugerile pe care le-a provocat sunt deja iremediabile. Schimbarile ne afecteaza insa si pe noi… Poluarea si stresul sunt dusmani pe zi ce trece mai periculosi. Astazi, inclusiv la noi, multe specii de plante cultivate traditional pentru o alimentatie variata si sanatoasa sunt deja disparute sau pe cale sa dispara. Am pierdut nu numai savoarea, gustul atat de placut al roadelor lor, ci si o inegalabila sursa de sanatate. Am fost printre cei mai permisivi din Europa in acceptrarea nu numai a noilor soiuri, ci si a diferitelor substante chimice, potential nocive, folosite in agricultura. Si, de multe ori, ne-am facut din asta un titlu de glorie. A inflorit agricultura? Nu! Din granarul Europei am ajuns un importator major. Iar din punctul de vedere al sanatatii populatiei am ajuns sa ne plasam pe ultimele locuri.
Dupa mai bine de 20 de ani, ne gasim in plin haos al taxelor si al reglementarilor arbitrare, fara sa fi facut inca ordine in titlurile de proprietate. Terenul este intr-o proportie imensa o adevarata parloaga si, in continuare, lipseste orice politica de relansare a agriculturii. Repararea sanatatii tine de sistemul medical. Degradarea sanatatii tine insa de alimentatie, de poluare si de coeziunea sociala. Dar sanatatea unei persoane tine in primul rand de ea insasi. E absurd sa dai vina pe ceilalti. La fel ca intreaga ta viata, depinde in primul rand de tine!
Ne-am obisnuit, din pacate, in lunga perioada postbelica, pana in ’89, sa hotarasca altii pentru  noi, asteptand tacuti, precum oile, ce ne-a mai pregatit stapanirea. Si, din pacate, in anii tranzitiei nu am scapat inca de aceasta meteahna. Ni se pare ca noi nu avem niciodata nimic de spus. Hotaraste Europa, hotarasc politicienii...
Din antichitate, cetateanul, omul Cetatii, era implicat, ii pasa si se manifesta. Pasandu-I si manifestandu-se, el asigura coeziunea sociala si bunul mers al Cetatii. Acelasi lucru se intampla in obstea satului si  in orice democratie adevarata.
Speriati de comunism, speriati de tranzitie, astazi, parca suntem speriati de Europa. Neobisnuiti sa ne manifestam in propria tara, suntem si mai putin inclinati sa ne manifestam drept cetateni europeni. Unii nici nu se simt ca apartinand Europei, iar altii au o mentalitate de tolerati, simtindu-se un fel de paria ai Europei. Atunci nu e de mirare ca altii sa ne trateze asa.
Pana nu vom invata sa fim mandri ca suntem romani si mandri ca suntem cetateni europeni, nu vom invata nici sa ne aparam drepturile. Dar orice drept inseamna in primul rand si obligatii. Este o obligatie aceea de a te informa, de a intelege, de a gandi, de a discuta si de a lua atitudine. Daca nu faci aceste lucruri, nici nu ai de ce sa te plangi!

Niciodata n-am stiut ce inseamna un job de la 9 la 5. Stiu insa filmul... Si, da, recunosc, imi place Dolly Parton.

In viata trebuie sa vezi departe, cu mult mai departe de ziua de azi, de ziua de maine... Iti trebuie viziune, curaj si rezistenta sa nu te lasi vrajit de AICI si ACUM. Iti trebuie forta sa o iei pe un nou drum. Dar, daca o faci, poti ajunge acolo unde vrei sa fii cu adevarat...

Intr-o toamna cu culori nemaiintalnite, am reinceput cursurile de matematici in Timisoara si vizitele la... mosul cu cactusi. Vindea cactusi, orhidee, plante exotice cum nici nu stiam ca exista! Imi placea sa le descopar, sa le cunosc, sa mi le cumpar pe cele care ma ispiteau. Vindea si trandafiri, dalii, crizanteme. Avea o casa ascunsa intre blocuri, langa caminele studentesti, iar in gradina isi amenajase o sera pentru orhidee si plante tropicale. Daca aveai nevoie de flori, gasea oricand ceva adecvat. Si de flori aveam nevoie cu totii. Indiferent ce cursuri urmam, indiferent de limba vorbeam, indiferent cati bani aveam...

Poate e doar o parere, dar parca studentii din fosta Jugoslavie cumparau cele mai multe flori. Fie ca erau sarbi, albanezi din Kosovo sau de vreo alta nationalitate. Sarbii erau inalti, bine facuti, incredibili. Albanezii din Kosovo aveau figuri exotice, pitoresti, interesante. Cu totii stiau ce flori sa aleaga. Si incercam cu totii sa descoperim lumea si pe noi insine, ne bucuram de apusuri magice si de flori nemaiintalnite... I-am descoperit corecti, calzi, deschisi... Chiar daca asta era in detrimentul lor. Imi amintesc si acum mirarea si bucuria mea, descoperindu-i astfel, chiar daca asta nu era in interesul lor imediat. Asa erau! Si eu asa i-am cunoscut! Si-n toamna aceea au organizat o petrecere. Cu muzica sarbeasca. Si le-am descoperit si bucuria, cheful de viata, povestile. Cele intalnite doar in filme de cei care n-au cunoscut Timisoara acelor ani...

Din decembrie, din acel decembrie, eu mi-am dorit sa construiesc noi drumuri. Si trebuie sa fii avut si ei, mai apoi, drumurile lor incalcite de descalcit... Si nu ne-am mai regasit. Niciodata. Nici macar pe facebook.

Cateodata, intalnirile cu oamenii care conteaza nu sunt publice. Cateodata, lucrurile care conteaza nu sunt publice. Se prea poate ca nici macar cei din jurul tau sa nu stie ce si cum te defineste, ce si cui datorezi, cine si cum anume te-a facut sa fii ceea ce esti...

Uitarea vine cand o lasi sa vina. Uiti cand vrei sa uiti! Mergi mai departe cand vrei sa mergi mai departe. Lasi toate intelesurile de peste an sa se aseze in tine, sa se inchege, sa prinda radacini, te impaci cu alegerile tale, cu alegerile celorlalti, uiti ceea ce trebuie sa uiti si te pregatesti sa mergi mai departe. Mai intelept si mai luminos.

Adevarul prieteniei si al dragostei... Cati il mai cunosc? Si cati isi mai propun sa-l afle? Cauta-i! Asteapta-i! Invie-i!

Dim lights

La dragostea de-acasa. La zapezile de-acasa.

Dim lights