Comunicare in Arena

Comunicare in Arena (74)

Joi, 24 Noiembrie 2011 14:51

Cum va arata viitorul nostru?

Scris de Cecilia Caragea

Au trecut deja milenii de cand romanii au acreditat celebra formula mens sana in corpore sano. Toate statele civilizate investesc cat pot de mult in invatamant si in sanatate, indiferent de crize sau de boom-uri economice. Sunt cele mai profitabile investitii pentru a iesi din criza si a sustine un boom economic. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Japonia, practic distrusa, a reusit sa devina a doua putere economica a lumii printr-un efort imens de formare profesionala a populatiei trecand de la agricultura la mecanica, apoi la electronica si, in fine, la informatica. Dar si printr-o formidabila solidaritate… A fost acel boom fantastic care a uimit lumea, prin care Japonia a renascut din propria ei cenusa, pentru ca in anii '70 sa fie deja o supraputere economica. Toate tarile investesc in invatamant pentru ca doar excelenta profesionala poate asigura viitorul unei tari. Daca astazi suntem unde suntem, este in mare parte si din cauza faptului ca de 20 de ani invatamantul este cu totul desconsiderat, fiindu-i alocat un buget absolut derizoriu. Si nu ma refer la cifra absoluta, eventual explicabila prin pauperizarea Romaniei, ci ma refer la procentul din PIB care s-a zbatut mereu la un penibil 3% spre care a sperat, putand prea rar sa-l atinga, chiar daca in promisiuni de multe ori s-a vorbit de 5-6%. Si aceasta in conditiile in care tarile civilizate acorda o pondere cu  mult peste acest prag de 6%. Nu cred ca este cineva care poate sa creada ca productivitatea si competitivitatea pot fi atinse fara o temeinica pregatire profesionala. De 20 de ani am sperat mereu ca scoala, privita inainte de prea multi ca acea piedica in buna  desfasurare a muncii patriotice, sa ajunga sa fie repusa in drepturile ei…
Tot de mii de ani se stie ca este mult mai simplu si mai ieftin sa previi boala decat sa o vindeci. Iar de vindecat este mult mai simplu daca o depistezi cat mai devreme. Mai ieftina nu poate fi decat abandonarea celor bolnavi. Ideea de a te descotorosi de ei. De a-i lasa sa moara neajutorati la un colt de strada sau intr-o salvare ce se zbate bezmetica de la un pretins spital la altul, precum in Moartea domnului Lazarescu. Cand dispar si aceste pretinse spitale, lucrurile sunt in mod evident cu atat mai grave.
La noi se inchid scoli, fie din cauza ca nu pot fi incalzite, fie ca nu se pot plati salariile profesorilor. La fel, inchidem spitale. Si nu este vorba de cazuri izolate, ci, din pacate, de un numar foatre mare si in continua crestere de la o zi la alta. Cine sunt vinovatii este datoria forurilor competente sa stabileasca. Dar cred ca putem fi siguri ca nu sunt de vina nici copiii si nici bolnavii. A anula unui copil dreptul la carte si unui bolnav dreptul la asistenta medicala mi se pare un lucru inadmisibil si tocmai de aceea, pana sa constate, sa analizeze si sa inteleaga ceva sistemul nostru birocratic, cred ca este extrem de grav ca noi, societatea civila, asistam nepasatori. Acestor copii le distrugi viitorul, iar acelor bolnavi le afectezi grav calitatea vietii pe care le-a dat-o Dumnezeu. A urmari pasivi ce se intampla in astfel de situatii cred ca este extrem de grav. Dezinteresul nostru cred ca este principala explicatie pentru mersul lamentabil al acestei interminabile tranzitii. Este mult prea simplu sa dai vina pe politicieni, pe autoritati. In fiecare tara ei actioneaza si reactioneaza dupa cum populatia si alegatorii i-au invatat ca le este util si profitabil. Cred ca proverbul Fiecare tara are politicienii pe care ii merita este mult mai profund decat pare la prima vedere. Ei nu sunt arhangheli coborati din cer. Ei sunt oameni, concetateni de-ai nostri, care sunt selectati si conditionati in mecanismele lor de gandire si de actiune de reactiile, de cerintele si de cenzura exercitata de alegatori.
Avem o tara prea frumoasa si avem prea multe valori de aparat, pentru a ne resemna sau pentru a ne lasa ispititi sa ne abandonam tara si sa ne cautam rostul pe alte meleaguri. Lucrurile nu pot intra pe fagasul normal decat prin efortul, prin reactia si prin mobilizarea noastra, a fiecarui membru al unei comunitati. Viitorul nostru depinde de modul in care noi ajungem sa ne simtim responsabili de ce se intampla in jurul nostru si sa actionam in consecinta. Nu poti astepta ca viitorul sa ti-l faca altii. Viitorul ti-l faci tu! Doar tu! Dar prin aceasta nu inteleg doar tu ca individ, ci tu prin colectivitatea careia ii apartii, prin solidaritatea acesteia la care tu esti in stare sa participi, sa o stimulezi si sa o sustii. Viitorul nostru nu depinde de altii, ci de noi insine. Daca vrem sa stim cum va arata viitorul nostru, nu trebuie sa-i intrebam pe altii, ci inainte de toate pe noi insine.




Miercuri, 23 Noiembrie 2011 15:18

Viata de caine

Scris de Cecilia Caragea

Se vorbeste tot mai mult despre eutanasie. In mod cert, este greu sa accepti ideea de a fi partas, macar si prin pasivitate, la omorarea unei fiinte apropiate, fie ea si un patruped. Si, in acest sens, nu am cum sa fiu de acord cu eutanasierea cainilor. Nu pot insa sa accept nici situatia in care zilnic zeci sau, poate, chiar sute de oameni din Romania sunt muscati de caini si, din pacate, nu arareori, chiar mutilati sau omorati. Poate se pot organiza, totusi, spatii ingradite, de exemplu, in padure, preluate in gija de ONG-urile care militeaza pentru salvarea cainilor care sa le asigure hrana si ingrijirea medicala, dupa ce au fost castrati. Pentru ca nici sistemul actual, in care ingrijirea unui caine costa mai mult decat sumele alocate pentru un copil sau un batran, nu mi se pare acceptabil…
In plus, daca vom trece efectiv la eutanasierea bietelor patrupede, mi-e frica sa nu gasim apoi la fiecare colt de strada oameni latrand in speranta ca, luati pe post de caini, vor fi si ei eutanasiati pentru ca, in ultimul timp, tinde sa se inmulteasca numarul celor care, in lipsa de medicamente, de hrana si de caldura, spera si se roaga la Dumnezeu sa-i ia mai repede sau chiar trimit petitii catre autoritati pentru a fi eutanasiati…
Si, daca imi displace ideea de a eutanasia cainii, ma ingrozeste chinul si umilinta la care sunt supusi acesti oameni. Si nu se poate sa nu ma uimeasca patosul celor atat de multi iubitori de animale, care se lupta efectiv pentru viata bietelor patrupede, in timp ce nimanui nu pare sa-i pese de viata semenilor nostri… Trotuarele sunt pline de bieti oameni care nu au unde dormi si nu au ce manca. La medicamente nici nu mai cuteaza sa se mai gandeasca. Fata de suferinta lor este oare posibil sa ramanem absolut nepasatori? Imi este frica, vazand aceste reactii atat de diferite, ca… ceva nu e in regula cu noi. Cred ca e absolut normal sa ne pese de ce se intampla cu cainii! Dar cred ca e absolut inacceptabila insensibilitatea si nepasarea noastra fata de semenii nostri. Daca am ajuns ca, in Romania, viata unui om sa nu mai valoreze nici macar cat viata unui caine insemna ca ar trebui intr-adevar sa ne intrebam ce s-a intamplat cu noi in toti acesti ani…

Dim lights




Duminica, 20 Noiembrie 2011 23:50

Cine are interesul sa agraveze criza?

Scris de Cecilia Caragea

Criza, declansata in 2007 de abuzurile sistemului bancar american, abuzuri care au fost posibile ca urmare a unei insuficiente reglementari in cadrul legislatiei in vigoare, a cuprins, asa cum stim prea bine, intreaga lume. Statele au salvat bancile, iar criza datoriilor suverane a devenit noua problema majora.
Astazi asistam la scumpirea creditarii si, prin aceasta, la cresterea corespunzatoare a profitului creditorilor. Pietele au avut de mai multe ori tendinta sa se linisteasca, dar, in mod surprinzator, de fiecare data, au aparut diferite "mici greseli" care le-au aruncat din nou in aer. In vara, cand pietele pareau sa se mai linisteasca, o agentie de rating a scazut in mod ciudat ratingul Statelor Unite ale Americii si pietele au intrat din nou in agitatie. De curand, au anuntat scaderea ratingului Frantei pentru ca dupa cateva ore sa declare ca a fost o simpla "eroare tehnica"… Numai ca acum Franta se confrunta deja cu o scumpire a creditarii. Astfel de situatii nu au fost singulare in ultimii ani. S-a discutat de nenumarate ori ca activitatea agentiilor de rating ar trebui supusa unor reglementari si unui control mult mai stricte. Dar pana acum practic nu s-a facut nimic. Si jocurile continua. Efectul lor? E simplu! Unii castiga si altii pierd. De pierdut, pierde populatia, pierd contributorii, pierd simpli cetateni. De castigat, castiga cei care manipuleaza pietele si au acces la aceste decizii si informatii.
La bursa se stie demult ca acela care detine informatiile cu privire la problemele ce survin cu privire la diferitele actiuni poate castiga sume imense. Tocmai de aceea exista o legislatie severa pentru a preveni fraudele produse prin manipularea informatiilor sensibile. Dar iata ca, in ceea ce priveste piata actiunilor de stat, in momentul de fata, orice este posibil. Si problema nu priveste doar castigurile ilicite, ci mult mai mult…
In mod evident nimeni si cu atat mai putin o tara in vreme de criza nu-si poate permite sa plateasca dobanzi oricat de mari. De cativa ani mereu mai multe voci cer practic nici mai mult nici mai putin decat desfiintarea de facto a statelor. Trecerea la un stat minimal nu reprezinta decat o forma "politicoasa" de exprimare in acest sens. Cum poti distruge o persoana, o firma sau chiar un stat? Cel mai simplu e sa le ingropi in datorii! Este exact ceea ce se pregateste astazi, in primul rand, tarilor europene. In ultimile decenii capitalul speculativ a devenit mereu mai puternic. Apartine deja istoriei indeparate, momentul in care George Soros a ingenuncheat lira sterlina acumuland un profit de miliarde de dolari. Astazi, am ajuns deja cu mult mai departe…




Joi, 17 Noiembrie 2011 22:35

Jandarmii si invatamantul

Scris de Cecilia Caragea

Sunt multe obiective ce asteapta sa fie aparate de jandarmi. De la retelele de comunicare la conductele de combustibil sau caile ferate, toate au fost si sunt prazi facile la indemana mafiilor din intreaga tara. Stadioanele de fotbal sunt alte locuri predilecte ale celor certati cu legea, dar, din cate se pare, sunt date in grija unor dubioase firme de paza. Si, in acelasi timp, regulamente greu de inteles ii pun pe jandarmi in imposibilitatea de a actiona atunci cand pazesc un tren cu armament, trenul putand fi jefuit in prezenta lor, fara ca ei sa poata interveni… Dar iata ca, mai nou, cum paza obiectivelor militare pare ca a trecut treptat in grija firmelor private de paza, s-a gasit un nou domeniu in care sa se apeleze la jandarmi…
In vara, jandarmii au fost implicati in organizarea bacalaureatului. Acum sunt implicati in organizarea concursului de rezidentiat de catre Facultatea de Medicina din Timisoara. Si, din spusa lor, aceasta este una dintre cele mai secrete actiuni  in care au fost implicati pana acum. Ce pazesc ei? Ii pazesc pe profesorii care pregatesc cele 400 de subiecte, apoi multiplicarea acestora si transportul lor la salile de examinare. Totul strict secret. Intr-un loc necunoscut, fara nici un sistem de comunicare, pentru a se evita orice scurgere de informatii. Este intr-adevar un pas important inainte daca ne dorim examene corecte. Intrebarea este insa cum am putea organiza o asemenea paza si pentru birourile oficialilor nostri, mai ales, pentru birourile in care se organizeaza comisii de licitatie, pentru ca baietii destepti sa nu se mai aleaga cu miliarde si miliarde de euro, capusand statul, adica pe noi…
Salvarea Romaniei sta oare in mana jandarmilor? In tarile civilizate exista totusi si o reactie a societatii civile… Cine suntem noi, daca nu mai citim si nu mai intelegem mare lucru nici macar din Miorita, daca nu mai recitim nici macar Baltagul? In loc de a cauta dreptatea, ne complacem in resemnare si, mai nou, in nepasare. Si nu e bine… Nu e deloc bine…




Luni, 14 Noiembrie 2011 20:33

Romania, in noul context european al crizei

Scris de Cecilia Caragea

Cred ca in discutiile despre noul context european al crizei sunt necesare cateva precizari pe care majoritatea analistilor le eludeaza. Grecia nu putea fi lasata sa falimenteze si datorita importantei ei politico-militare care l-a facut si pe Churchill, la Yalta, sa ceara 90% interese in Grecia si doar 10% in Romania. Cu toate ca miscarea comunista in Grecia era extrem de puternica si aducerea Greciei pe un drum democratic a necesitat decenii de eforturi. Acesta reprezinta un aspect important pentru care libertatea de negociere a Romaniei nu se compara cu a Greciei. Dar, probabil, marele handicap al nostru il reprezinta lipsa de credibilitate a reprezentantilor nostri care ar trebui sa negocieze in numele nostru. De aceea ar trebui sa fim mult mai prudenti cand ne evaluam sansele si riscurile. In mod cert este prudent ca Romania sa aiba in actuala situatie economica o datorie publica si un deficit bugetar cat mai mici. Grav este faptul ca datoria noastra, in loc sa scada, creste si a ajuns la valori care, in actuala piata financiara, devin alarmante. Risipa trebuie in mod cert stopata, dar statul trebuie intarit, la fel si solidaritatea cetatenilor. De exemplu, este evident ca este benefic sa ai cat mai putini bugetari. Dar nu poti lasa administratia publica descoperita pentru ca mai mult ai sa pierzi. Poti insa sa informatizezi integral toate sectoarele, pe bani europeni, cu sisteme informatice verificate, care functioneaza de mult timp in majoritatea tarilor vest-europene si atunci sa realizezi disponibilizari sanatoase, care sa nu afecteze functionarea institutiilor. Si, in acelasi timp, tot pe bani europeni, poti sa asiguri recalificarea celor disponibilizati. Atragerea celor 30 de miliarde de euro, fonduri europene nerambursabile, ar permite Romaniei sa-si asigure o crestere economica, crearea de locuri de munca si, astfel, o cresterea a PIB-ului care, cel putin pentru cativa ani de zile, sa o scape de griji. Daca am reusi si sa ajungem la o rata de colectare normala a veniturilor statului, deficitul bugetar nu ar mai ridica nici o problema. Pentru ca solutia echilibrarii bugetului sta aici, in reducerea evaziunii si in corecta colectare a veniturilor bugetare, nu in taierile de la sanatate si invatamant, care risca sa compromita viitorul tarii pe termen lung. In acelasi timp, trebuie avuta maxima atentie cu directionarea, atat a banilor europeni, cat si a celor din propriul nostru buget. Avem nevoie de investitii in infrastructura, in sustinerea dezvoltarii economice, in atragerea si stimularea noilor investitii, in invatamant, in calificarea si recalificarea fortei de munca. Ne plangem ca avem prea putini salariati. Este adevarat. Dar, plangandu-ne, nu rezolvam nimic. Daca am reusi sa creem locuri de munca platite acceptabil, sunt nenumarati romani plecati in strainatate, ramasi fara venituri acolo, care s-ar putea intoarce. Si avem in tara milioane de oameni pe care nu-i avem prinsi in nici o statistica a Ministerului Muncii care ar putea munci daca ar fi calificati si indrumati spre noi locuri de munca. Problema este ca ar trebui sa se actioneze pentru a stimula creerea acestor locuri de munca si apoi pentru calificarea acestor oameni. Si - nu in ultimul rand - sunt pensionarii pe care ar trebui sa-i ajutam si sa-i stimulam sa munceasca, nu sa-i descurajam.
Resursele actuale, atat din punct de vedere al fortei de munca, cat si al resurselor naturale si al oportunitatilor de afaceri, mai ales in conditiile fondurilor europene nefolosite, ce risca sa fie pierdute, sunt imense! Primim astazi cadou o publicitate imensa datorita Printului Charles. Turismul romanesc ar putea inregistra un adevarat boom. Este cu mult mai mult decat am fi putut visa vreodata. Dar pe ce drumuri sa circule viitorii turisti? Ce servicii li se vor putea asigura? De ce ne complacem in vechea butada Frumoasa tara, pacat ca-i locuita? E minunat ca e locuita! Locuitorii Romaniei sunt minunati! Ar trebui sa fim constienti de calitatile noastre! Prin asta vreau insa sa spun ca ar trebui sa facem si efortul de a le pune in valoare. Viitorul nostru depinde de noi si nu de altii!
Nu trebuie sa asteptam sa vina altcineva sa ne scoata din groapa in care ne-am afundat. De ajutat nu ne putem ajuta decat noi. Si putem! Daca vrem! Daca facem efortul sa intelegem ce se intampla in lume, ce se intampla cu noi, care sunt tarele de care trebuie sa scapam si care sunt atuurile pe care trebuie sa le folosim, daca incetam sa cautam cauza raului la ceilalti, daca intelegem ca viitorul nu poate apartine decat celor care redescopera solidaritatea, indiferent ca vorbim de statele Europei sau de noi insine, daca incepem sa ne pese de ce se intampla in jurul nostru si nu mai asteptam sa vina altcineva sa rezolve problemele de care ne lovim zilnic, daca nu mai acceptam coruptia, minciuna si promisiunile desarte, daca incepem sa ne pese cu adevarat de noi insine si de cei de langa noi!
De noi depinde daca ne vom prabusi striviti de actuala criza si vom cersi un ajutor de la cei bogati sau daca vom reusi sa crestem pe picioarele noastre, asa cum Romania a mai demonstrat ca e in stare si in perioada interbelica, timp in care nu tanjea nici dupa salariile si pensiile din Grecia si nici dupa cele din Italia. Ne-am uitat istoria sau, poate, in multe cazuri, nici nu am stiut-o cu adevarat… E cazul sa aruncam o privire asupra ei pentru a ne readuce aminte sau a descoperi cine suntem si a cuceri increderea in fortele noastre si responsabilitatea fata de propria persoana si fata de tara pe care am primit-o de la strabuni, nu pentru a o lasa de izbeliste, ci pentru a o transmite nepotilor, mai bogata si mai frumoasa. Nu vreau sa fiu patetica, dar stiu ca putem face ca lucrurile sa mearga altfel...




Pagina 11 din 15
Te afli aici: Comunicare in Arena