Comunicare in Arena

Comunicare in Arena (74)

Luni, 13 Februarie 2012 11:22

Managementul crizei

Scris de Cecilia Caragea

Crizele sunt inevitabile. Nimeni nu poate scapa de ele, indiferent ca ne referim la propria cariera, la viata de familie, la activitatea unei firme, la evolutia pietelor, la relatiile diplomatice sau la mediul inconjurator. O criza prost gestionata poate conduce la adevarate catastrofe - faliment, prabusirea pietii, destramarea familiei printr-un scandal urat, prabusirea nivelului de trai, crize sociale sau politice cu adevarat dezastruoase. Asa cum spuneam, crizele sunt inevitabile… Dar trebuie sa fim intotdeauna gata sa le gestionam corect!

Gestionarea crizelor
Evolutia crizelor depinde de noi sau, mai exact, de cei in masura sa le gestioneze. Iar din acest punct de vedere totul incepe cu managementul informatiei. Informatia nu poate fi asteptata. Ea trebuie cautata. Este prima datorie in caz de criza - de a face orice efort pentru a obtine informatia, exacta, corecta, cat mai rapid, in timp real. Apoi informatiile nu se arhiveaza, ci se coroboreaza, pentru a conduce prompt la evaluari si la reactii rapide. In absenta informatiei, esti ca un orb in mijlocul traficului. Cand te aproprii de o trecere de pietoni trebuie sa-l observi pe cel care traverseaza strada din timp, pentru a putea frana inainte, nu dupa ce l-ai lovit.

Capacitatea de analiza, predictie si reactie
este un al doilea punct crucial in managementul crizei. Fara o intelegere si o analiza corecta, informatia este inutila sau poate fi, chiar mai rau, contraproductiva. Interpretarea incorecta a unei informatii poate conduce la decizii catastrofale, indiferent ca greseala provine din neintelegerea informatiei sau a sistemului in cadrul caruia operezi. Daca confunzi volt-ul cu watt-ul poti arunca in aer intreg sistemul energetic.

Apoi  intervine un al treilea factor, viteza de reactie. Aceasta face diferenta. In functie de viteza de reactie, aceeasi masura poate fi salvatoare sau contraproductiva.

In plus, trebuie sa cunosti cat mai bine structura a carei criza vrei sa o gestionezi. Oameni, mijloace tehnice, organizare, mentalitati si mod de reactie la stres. Daca ordoni Foc! trebuie sa stii daca oamenii aia o sa traga cu sageti, cu gloante sau cu misile nucleare. Daca organizezi o misiune de patrulare trebuie sa stii daca trimiti un ranit in carje, un convalescent sau un atlet, cu echipament de vara sau de iarna.

Si, ca in tot ceea ce facem, conteaza, in mod fundamental, cultura institutionala. Un aspect important al acesteia priveste morala. Ce e mai important, viata unui om sau o masina? Ii respectam sau ii desconsideram pe cei din jur? Incercam sa-i educam, sa-i incurajam sau sa-i umilim? Si aici intervine si capacitatea noastra de a intelege diversitatea. Si capacitatea noastra de a face fata diversitatii. Oamenii nu sunt toti la fel. Unii sunt tineri, altii batrani, unii sunt responsabili, educati si harnici, altii sunt lenesi sau, mai rau, pot fi escroci, hoti sau chiar criminali. Nu ii poti trata niciodata la gramada. Nu arestezi un intreg oras, pentru ca acolo se gasesc cativa criminali. Dar nici nu lasi criminalii sa-si faca de cap! Nu umilesti o clasa intreaga, pentru ca un elev a copiat la teza, dar nici nu-l lasi pe acesta nepedepsit. Nu aruncam anatema asupra chirurgilor, pentru ca doctorul Ciomu a facut o greseala de neiertat. Rezolvam cazul in speta. A folosi cazul elevului sau al doctorului respectiv pentru a conduce o discutie educativa cu scop preventiv si, prin aceasta, de stimulare, de motivare, in plan moral, e una, dar de a le folosi ca pretext pentru a-i umili pe toti in corpore este alta, iar efectul nu poate fi decat opus...
Problemele legate de cultura organizationala sunt dificile chiar si atunci cand ne referim la colective de mici dimensiuni, daramite atunci cand ne referim la un nivel mai amplu, de exemplu, la nivel social. In acest caz ele devin mult mai complicate si mai importante. Iar in situatii de criza greselile de acest gen pot declansa adevarate explozii.

Importanta comunicarii in situatii de criza
In caz de criza, mai mult ca oricand, comunicarea devine esentiala. Ea poate declansa o explozie ce pandea in stare latenta sau, dimpotriva, poate aplana o explozie care tocmai se declansa. Comunicarea este in egala masura o stiinta si o arta, dar ea este inainte de toate o masura a responsabilitatii si a respectului fata de ceilalti. O problema de constiinta si de morala, pentru a nu mai pomeni de aspectele legate de educatie si cultura.




Luni, 30 Ianuarie 2012 10:22

Caragiale, trecut si viitor

Scris de Cecilia Caragea

Se implinesc, astazi, 160 de ani de la nasterea marelui nostru dramaturg. Si se implinesc, in 9 iunie, 100 de ani de la moartea acestui atat de fin cunoscator al targului, al orasului romanesc. S-a intamplat ca anul electoral 2012 sa fie chiar anul Caragiale. Daca s-ar intoarce de peste timp cel ce avea sa sfarseasca pe meleaguri straine, dupa ce isi facuse atatia dusmani in propria-i tara, probabil ca s-ar simti de parca nici n-ar fi trecut atatia ani, intampinandu-ne cu versurile bunului lui prieten: Viitorul si trecutul / Sunt a filei doua fete... Toate-s vechi si noua toate; / Ce e rau si ce e bine / Tu te-ntreaba si socoate.
Vazand montarile recente ale piesei O scrisoare pierduta, precum ei punerea ei in scena de catre Alexandru Tocilescu, in '99, poti sa juri ca ai in fata ochilor chiar politicienii zilelor noastre, ca este vorba de la una din minunatele noastre alegeri postdecembriste. Cum te poti mira atunci ca acum mai bine de un veac se intreceau atatia si atatia in al denigra pe cel care nu-i scapa deloc din varful penei lui neiertatoare? Grav este insa ca nu numai politicienii arata ca acum un veac. Mai trist este ca noi, societatea in ansamblul ei, ne comportam tot precum celebrele personaje ale schitelor neiertatorului condeier.
Romania de acum un veac a avut capacitatea sa creasca din imensul rezervor pe care l-a constituit satul romanesc, pastrator de datini, de credinta si de forta morala. Si, intorsi de la inalte scoli, intelectualii de atunci aveau un ideal, de Crestere a limbii romanesti / Si-a patriei cinstire. Astazi de-alde Mitica a cucerit nu doar orasul, ci, din pacate, se straduieste sa cucereasca si satul. Traditiile il deranjeaza, la fel cum il deranjau si acum un veac... Doar ca acum parca sunt si mai multi Mitica… Iar, daca pe vremea lui Caragiale, Mitica parea mai mult prins in suete, astazi pare sa fi devenit mai intreprid si mai eficace in a otravi tot ce intalneste in cale.
Cred ca anul Caragiale ar putea sa ne ofere o excelenta terapie daca am reciti opera maestrului, nu din perspectiva istoriei literaturii, ci daca ne-am raporta la ea ca la oglinda in care sa ne redescoperim pe noi, cei de astazi, cu toate metehnele si neajunsurile care ne impiedica sa mergem inainte.
Progresul inseamna cunoastere! Daca vrem sa progresam, daca vrem sa ne putem construi viitorul pe care il visam, trebuie sa reusim sa ne cunoastem, sa ne intelegem caderile si, din pacate, atat de multele trasaturi caricaturale care le purtam dupa noi de atata si atata timp.
Daca vrei sa descoperi ce se afla pe o placa fotografica trebuie mai intai sa o introduci intr-o baie de revelare si apoi intr-una de fixare. Altminteri, nu vezi nimic. La fel este si cu noi.  Ne uitam la noi ca la o placa fotografica nerevelata si nu intelegem nimic. Nu intelegem de ce nu suntem in stare sa mergem inainte, de ce nu suntem in stare sa iesim din prapastia tranzitiei. Cred ca ar trebui sa incercam sa facem o terapie Caragiale. Ar trebui sa ne scufundam intr-o baie de revelare a adevarului din noi, scufundandu-ne in acidul atat de transant al textului lui, mai actual ca niciodata. Si, daca vazandu-ne adevarata fata, reusim sa ne scuturam si, precum calul lui Harap Alb dupa ce a mancat jaratec, sa devenim ceea ce ne place sa credem ca suntem noi insine, atunci cred ca, intr-adevar, i-am putea aduce marelui om, i-am putea aduce lui Caragiale omagiul pe care il merita.




Duminica, 29 Ianuarie 2012 09:52

Reglementarea internetului

Scris de Cecilia Caragea

Acordurile internationale au putere de lege. De aceea, este necesar sa le cunoastem continutul, pentru a le putea si respecta, daca ne raliem la ele. In acelasi timp, orice lege sau acord nou ar trebui cel putin in principiu sa benficieze de o dezbatere preliminara.
Prezentul acord  ACTA semnat la Tokyo de reprezentantii a 22 de state printre care mai multe state europene, impreuna cu S.U.A., Australia, Canada, Japonia si altele, a starnit controverse aprinse. La fel, precum initiativele legislative din S.U.A, si acest acord priveste respectarea drepturilor intelectuale, dar este acuzat ca introduce, de fapt, o adevarata cenzura pe internet. Cert este ca tari precum Germania si Olanda au refuzat sa-l semneze, iar in Polonia, care l-a semnat, au izbucnit ample proteste. In acelasi timp, Raportorul Parlamentului European pentru acest acord si-a dat demisia, denuntand manevre de culise, conform unei relatari BBC News. Este insa imposibil sa te pronunti atat timp cat nu ai acces la textul acordului. Iar Romanina l-a semnat, dar fara o prealabila dezbatere a acestui text, iar textul nu a fost oferit nici acum spre dezbatere…
Reglementarea internetului reprezinta, fara indoiala, o problema extrem de serioasa. Ea afecteaza viata noastra cu mult mai mult decat s-ar putea crede la prima vedere. Este evident ca toate formele de piraterie trebuie sa poata fi blocate, dar pierderile vor fi si mai mari daca prin astfel de reglementari vor fi afectate drepturile fundamentale. Trebuie subliniat ca astazi o cenzura a corespondentei clasice ar avea un impact mult mai mic decat o cenzura a internetului.
Dar sa nu fim naivi, cenzura internetului este prezenta de mult timp. Firmele care produc softurile dedicate unor astfel de actiuni sunt prezente demult pe piata si vand produsele lor inclusiv unor agentii guvernamentale din lumea intreaga. Dar desfasurarea unor astfel de actiuni antidemocratice, in mod  ilegal, chiar daca destul de sustinut, este una, iar legalizarea lor, adica abdicarea de la principiile fundamentale ale democratiei, cu care ne mandrim cu totii de la sfarsitul secolului trecut, ca am reusit sa le creem, este o cu totul alta problema.
In ultimul deceniu actiunile teroriste au condus la o presiune mereu mai mare de a abdica de la o serie intreaga de deziderate democratice, pentru a creste eficienta in lupta indreptata impotriva terorismului. Dar istoria secolului trecut trebuie sa ne invete ca iluzia avantajelor ce decurg din abdicarea de la principiile de baza ale democartiei si ale drepturilor omului ne poate conduce la urmari extrem de grave. Fie ca ne place, fie ca nu, in zilele noastre lumea trece prin schimbari profunde. Este insa de datoria noastra sa facem tot posibilul ca generatiile de maine sa se uite la noi cu mandrie si multumire, pentru faptul ca le-am lasat mostenire o lume mai frumoasa, si nu cu groaza, cu resentimentele inerente ce ar apare in cazul in care vom lasa ca aceasta lume sa fie desfigurata… De stricat este extrem de usor! Putem sa ne convingem privind la modul in care s-a ajuns la dictatura nazista sau comunista. De aceea, cred ca orice fel de legiferare care poate aduce atingere fundamentelor noastre democratice trebuie analizata cu maxima raspundere. Inclusiv acest acord care a generat deja atatea reactii de protest. Problemele legislative nu reprezinta o abstractie, ci chiar fundamentul vietii noastre. Trebuie analizate mereu cu maxim atentie!




Joi, 26 Ianuarie 2012 18:59

Statul minimal

Scris de Cecilia Caragea

Discutiile despre structura, functionarea, justificarea si menirea statului sunt, pentru a spune asa, vechi de cand lumea si nu au contenit din antichitate pana azi. Iar imaginatia teoreticienilor nu a lasat neexploatata nici o tentatie, acoperind toate formele posibile de modele opresive sau destructurante. Ele par insa sa imbrace, in momentul de fata, in jurul ideii de stat minimal, o noua virulenta si sa ocupe un loc mereu mai vizibil in spatiul nostru public si politic, tinzand sa justifice initiative legislative, infiintari de noi partide si miscari greu de definit. Este si motivul pentru care devine necesar sa ne aplecam atentia asupra acestui subiect. El nu este o inventie romaneasca, dar este stindardul unei adevarate campanii pe meleagurile noastre.

Folosindu-se de nemultumirea fireasca a oricarui cetatean in fata taxelor si impozitelor pe care trebuie sa le plateasca si in fata a numeroase greseli si abuzuri ale politicului si ale administratiei statului, este simplu de atras simpatizanti in jurul ideii de reducere a birocratiei si a taxelor. Este cert ca birocratia, indiferent ca vorbim de administratia publica sau de cea privata, trebuie redusa la minimul necesar. De asemenea, este cert ca taxele si impozitele trebuie simplificate si reduse cat este posibil de mult. Pentru aceasta ne stau insa la indemana multiple solutii si, inainte de toate, informatizarea. Iar astazi coruptia poate fi combatuta eficient tot cu ajutorul informaticii care face ca transparenta impusa prin lege sa poata deveni un real instrument de control. Trebuie doar sa facem publice, pe internet, in timp real, modul de utilizare a tuturor banilor publici, dand astfel accesul mass-mediei si societatii civile sa exercite un control total si imediat. Aceasta este intr-adevar o problema, dar obligatiile de care trebuie sa se achite statul intr-o democratie reprezinta o cu totul alta poveste… Daca te doare capul incerci sa-l tratezi, nu sa-l tai! Daca un copil nu e cuminte, nu-l arunci la gunoi, ci incerci sa-l educi! De aruncat e usor, de schimbat e mai greu. Dar sunt insa lucruri care nu pot fi aruncate…




Vineri, 20 Ianuarie 2012 10:12

Simtul raspunderii

Scris de Cecilia Caragea

In ultima vreme ma urmareste imaginea unui incendiu… In cazul unei paduri uscate, e suficienta o scanteie pentru a se declansa o catastrofa. Dar aceasta nu seamana catusi de putin cu spectacolul unei explozii, care se dezvolta intr-o fractiune de secunda, produce ravagii mai mari sau mai mici si apoi dispare rapid, la fel cum a aparut. Nu! Incendiul se dezvolta treptat, dar poate fi chiar mult mai devastator decat o explozie... Spatiul nostru social si politic s-a mai confruntat cu diferite explozii, dar niciodata cu un incendiu. La inceput, cand ard doar cateva vreascuri, el poate fi stins si de un copil. Multi pot fi tentati chiar sa se amuze. Spectacolul poate parea interesant. Apoi, cand iau foc cateva buturugi, e floare la ureche pentru un padurar sa stinga valvataile, iar amatorii de senzatii tari se pot simti chiar in largul lor. Dar, mai departe, daca incendiul este lasat sa se dezvolte si, mai ales, daca e amplificat si de rafale de vant, el ajunge sa cuprinda treptat intreaga padure si atunci dezastrul deja nu mai poate fi evitat. Din pacate, la un spectacol similar asistam astazi in Romania…

Criza economica, masurile de austeritate, lipsa dialogului, degradarea alarmanta a conditiilor de viata, lungul sir al greselilor si faradelegilor acestei tranzitii au avut asupra societatii romanesti efectul pe care il are o seceta prelungita asupra unei paduri. Calmul padurii a fost confundat de toata lumea cu o stare de "normalitate”, analisti si decidenti din tara si din strainatate fiind convinsi ca nimic nu se poate intampla. Dar, la fel ca in cazul padurii, a fost suficienta o scanteie, s-o numim conflictul Arafat, pentru ca sa izbucneasca un incendiu. Privit la inceput ca aprinderea catorva vreascuri, a  fost tratat cu dezinteres sau chiar cu o anumita doza de amuzament. Dar toate acestea nu au facut decat sa atate focul. Si focul a inceput sa se extinda. Cred ca ne gasim in faza in care au inceput sa arda buturugile. La fel cum se intampla la un incendiu, si la noi a aparut deruta. Toata lumea pare luata prin surprindere. Reactiile apar haotic, cu  intarziere, si, din pacate, majoritatea sunt menite sa atate focul si nu sa-l linisteasca. Padurarul care ar trebui sa pazeasca padurea, sa o apere si sa alerteze factorii de decizie, in loc sa stavileasca incendiul, mai  mult il atata. Ma refer la fortele de ordine publica. Dar nu e vorba doar de faptul ca flacarile ar fi trebuit sa fie deja demult vazute de factorii de raspundere, iar padurarii ar fi trebuit demult sa execute ordinele acestora... E adevarat, "padurarii" au o scuza majora. De ani de zile nu s-au confruntat cu nici un fel de incendiu, astfel incat nu au nici un fel de experienta, iar  asta ar putea justifica eventual, macar partial, multiplele lor erori. Actiunile lor de pana acum in loc sa stavileasca incendiul nu au facut nimic altceva decat sa-l atate. Se spune De atatia copaci nu mai vezi padurea. E adevarat ca, la prima vedere, uitandu-te la revendicarile oamenilor, ai senzatia unor manifestari haotice. Fiecare are alte nemultumiri, alte doleante, alte pretentii. La fel, e si in cazul unui incendiu. Nu arde la fel iarba, muschiul uscat, vreascurile sau trunchiurile copacilor, lemnul de brad sau cel de stejar. Ceea ce este insa important nu sunt aceste detalii, ci faptul ca arde padurea. Importanta este nemultumirea populatiei. Faptul ca ea se revolta. Ca orice revolta, in mod firesc, si aceasta este indreptata mai ales impotriva celor care sunt la conducere acum. Iar numitorul comun, doleanta comuna, indiferent de modul in care aceasta doleanta se justifica in cazul particular al fiecaruia, este cerinta de schimbare. Faptul ca in acelasi timp exista o profunda nemultumire fata de toata clasa politica, de intreaga administratie, de toti si de tot ceea ce s-a intamplat in aceasta tranzitie, chiar daca este normal sa apara, nu cred in nici un caz ca este linistitor. Este tocmai principalul semnal de alarma cu privire la dezastrul ce poate urma. Daca focul este intetit si atitudinea este radicalizata si mutata din zona linistita si rationala in care a debutat in cea a furiei oarbe, a violentei si incrancenarii, dezastrul poate fi total. Una este sa trebuiasca sa rezolvi o schimbare de guvern sau alegeri devansate cu cateva luni si cu totul altceva este sa ai de a face cu echivalentul unei noi revolutii, cu anularea legitimitatii tuturor institutiilor statului. Pentru ca retragerea increderii in privinta intregii clase politice si a intregii administratii a statului, sintetizata in sloganul mereu mai frecvent scandat Ultima solutie inca o revolutie, inseamna intrarea in haos.




Pagina 8 din 15
Te afli aici: Comunicare in Arena