Comunicare in Arena

Comunicare in Arena (74)

Miercuri, 20 Iunie 2012 18:00

Politicienii, aurul, romanii...

Scris de Cecilia Caragea

S-ar putea sa nu va fie de ajuns, dar luati tot aurul meu... Si al meu... Dar lasati-mi tara in pace!

Dim lights

P.S. Sa le multumim cu totii celor ce au realizat in mod gratuit acest spot: Maia Morgenstern, Papaya Advertising, Family Film, regizorul Florin Serban, directorul de imagine Marius Panduru. Sa le multumim ca ne-au intrebat cat mai costa astazi un om, cat mai costa astazi o tara...




Miercuri, 20 Iunie 2012 16:03

Oamenii de PR care nu-mi plac

Scris de Cecilia Caragea

Oamenii de PR care nu-mi plac sunt cei care, atunci cand aud pe cineva exprimandu-si o parere apreciativa despre un produs, un brand sau un om, suspicioneaza automat existenta unui contract de promovare intre cel care-si exprima parerea pozitiva si produsul, brandul sau personajul in cauza... Hei! Mai exista si oameni cu pareri pe lumea asta! Si care nu considera ca isi irosesc energia degeaba vorbind pur si simplu sincer despre ceea ce le place! Paradoxal, in noua lume online, in lumea blogurilor si a retelelor sociale, in care fiecare isi poate exprima parerile imediat despre orice si oricine, mai exista oameni asa-zis de comunicare care considera ca nimeni din aceasta bransa nu ar putea sa exprime vreo parere apreciativa daca nu ar fi dublata de vreun contract... Dar poate ca lucrurile sunt mult mai grave si mult mai ample... Sa fi devenit complet aiurea sa faci lucruri gratuite, pur si simplu? Sa fi devenit absurd sa faci ceva care nu prezinta un interes imediat si cuantificabil material?




Luni, 18 Iunie 2012 22:31

Europa, din nou in centrul atentiei

Scris de Cecilia Caragea

Temerile majore generate de suspansul provocat de alegerile de duminica din Grecia au readus in atentie mai mult ca oricand problema zonei Euro si chiar pe cea a U.E. A crescut euroscepticismul si dezbaterile s-au intensificat.
Auzind intrebarile mereu mai numeroase cu privire la sensul de a pastra aceasta creatie, privita de mereu mai multi drept artificiala, cred ca trebuie sa apelam la o majora evidenta istorica. De o jumatate de secol batranul nostru continent se bucura, in sfarsit, de pace. Iar acesta reprezinta principalul merit al U.E. Dupa secole in care conflictele si conflagratiile au reprezentat starea normala a continentului, acum, datorita eforturilor de a propune, infiinta si consolida aceasta uniune, lucrurile s-au schimbat radical. Vechii rivali care pareau, uneori, ireconciliabili formeaza, in sfarsit, o singura familie. In mod evident, aceasta reasezare a fost posibila in cea mai mare parte datorita reactiei firesti fata de dezastrul adus de ultimele conflagratii reprezentate de cele doua razboaie mondiale. Din pacate, fiind greu de invatat din istorie, iar generatiile actuale netraind acele cosmaruri, ele par sa nu mai realizeze pericolul unor astfel de tragedii. Tot uitate par sa fie si grozaviile reprezentate de razboiul civil din Spania sau de cel din Grecia. Caci doar asa se explica recrudescenta miscarilor extremiste. In Grecia miscarea neofascista are 18 mandate. In Franta extremistii lui Le Pen au reintrat in parlament. In Ungaria au fost inaugurate mai multe monumente pentru cinstirea lui Miklos Horthy care a jucat in Ungaria un rol similar cu rolurile jucate de Hitler sau Musolini. Si exemplele ar putea continua. Crizele au condus intotdeauna la o recrudescenta a extremismului. Ca atare, aceste aspecte nu trebuie sa ne mire. Dar nici nu trebuie sa le ignoram, caci de la un punct incolo ele nu mai pot fi contracarate.
Nu mai putin importante sunt criticile pertinente cu privire la actualul proiect al zonei Euro care si-a demonstrat clar disfunctiile majore mereu mai evidente. In lipsa unui consens mai amplu, moneda unica a fost introdusa fara a putea conveni si asupra unei uniuni fiscale, bugetare si politice, careia i s-au impotrivit majoritatea statelor. De altfel, negocierea acestor uniuni este in mod evident complicata, ele presupunand un transfer major de autoritate dinspre statele componente catre organismele unionale. In plus, in conditiile actuale ale agravarii crizei, a devenit tot mai evident ca moneda unica nu poate supravietui fara o coordonare stricta a politicilor fiscale si bugetare, fara a realiza si o uniune politica. Chiar daca asistam la o cu totul alta constientizare a acestor probleme, negocierile vor fi, fara indoiala, complicate si de durata. In acelasi timp, a devenit tot mai clar ca decalajele dintre nordul si sudul Europei sunt departe de a fi fost depasite, astfel incat mereu mai multe voci pledeaza pentru o Europa cu mai multe viteze. In ce masura uniunea are insa un viitor real, daca decalajele cresc in loc sa scada, este o problema inca elucidata de majoritatea celor implicati in aceste negocieri si analize.
O intrebare importanta priveste in momentul de fata si modul in care abordarile de dreapta, care pun in prim plan necesitatatea ajustariii cheltuielilor, mizand pe austeritate, vor putea fi armonizate cu abordarile celor de stanga, care mizeaza inainte de toate pe politici de relansare economica. Evident, in prim plan, vor sta negocierile intre Germania si Franta. Nu pot fi ignorate insa nici pozitiile celorlalte state, fiind implicate si pozitii chiar mai radicale precum cele neoliberale sutinute de presedintele ceh Vaclav Klaus.
Problema Spaniei si a Italiei, din cauza valorii imense a datoriilor si ca atare a pericolului pe care il reprezinta aceste state, ridica fara indoiala temeri chiar mai mari decat riscul imens pe care il prezinta Grecia, chiar daca viitorul ei guvern va incerca sa colaboreze de buna credinta cu forurile europene. Iar atunci cand ne referim la Spania nu putem face abstractie de criza bancara care necesita iarasi un efort imens pentru a salva aceste institutii, neputand uita ca dezastrul a inceput totusi ca urmare a fraudelor din sectorul bancar american dublat de ecoul lor in sistemul bancilor europene. Nationalizarea pierderilor, care a agravat intr-un mod hotarator dezechilibrul bugetar al statelor europene, a condus la punerea la zid a acestora, dar, in acelasi  timp, la premierea si nu la arestarea liderilor sistemului bancar. Iar problema nationalizarii pierderilor nu a ramas o problema a trecutului, ci este o problema poate mai actuala ca oricand. Si o dezbatere asupra modului in care pot fi solutionate aceste situatii care risca sa transfere greselile manageriale ale unor institutii private asupra bugetelor statelor generand profunde crize sociale se impune probabil cu necesitate.
In aceste conditii, este de asteptat ca discutiile si negocierile ce se vor intensifica in zilele urmatoare sa conduca pana la sfarsitul lunii la noi masuri, summitul U.E. din 28-29 iunie de la Bruxelles putand aduce noi clarificari si directii.
Chiar daca Romania nu face parte din zona Euro, problematica in discutie ne afecteaza in mod direct, ea avand implicatii majore pentru intreaga Uniune Europeana. In functie de modul in care reusim sa intelegem modul de raportare al U.E. la ansamblul problemelor actuale si reusim sa fim constienti de problemele noastre interne, vom putea sa ne mobilizam spre a ne gasi propriul drum prin actuala criza si sa recuperam imensele pierderi pe care le-am acumulat in cei 22 de ani de asa-zisa tranzitie.




Luni, 18 Iunie 2012 09:28

Grecia, inca o sansa

Scris de Cecilia Caragea

Rezultatele alegerilor de ieri din Grecia au alungat spaima unei catastrofe iminente, a unei iesiri imediate a Greciei din zona Euro. Reactia euforica de prim moment, justificata si de inteles, nu corespunde insa deloc perspectivelor ce ne asteapta. Nu trebuie uitat faptul ca actualul castigator al alegerilor elene a fost exclus in 1992 din partidul sau, din cauza nationalismului sau exacerbat, infiintand apoi un partid nationalist cu care nu are succes si se reintoarce, in 2004, in Noua Democratie. In 2011 el s-a opus masurilor de austeritate impuse Greciei, dar astazi reprezinta insa, fara indoiala, sansa ca Grecia sa continue incercarile de restructurare esuate pana in prezent si pastrarea tarii in zona Euro, incercari ramase insa pana in prezent fara rezultate. In acelasi timp, nu trebuie uitat ca neonazistii au intrat si ei in parlament obtinand 18 mandate, iar miscarile de strada ale extremistilor si anarhistilor au luat amploare. Europa este dispusa astazi sa renegocieze unele termene si alte aspecte minore ale planului de restructurare. Dar in ce masura Grecia va reusi sa duca aceste reforme la bun sfarsit este un mare semn de intrebare.
Imposibilitatea de plata a datoriilor nu este un lucru nou pentru Grecia, ci o situatie repetata de nenumarate ori dupa infiintarea statului grec modern in 1829. Perioada postbelica a inceput cu un cumplit razboi civil, 1946-1949, pentru a continua cu o lunga perioada de instabilitate politica pana la dictatura militara, respectiv Regimul Coloneilor din 1967-1974, urmata de o perioada de crestere rapida a inflatiei. Primita in 1952 in NATO si in 1981 in UE, Grecia intra in 2001 in zona Euro. In toata aceasta perioada conducerea revine in primul rand Miscarii Socialiste Panelene, PASOK, si partidului conservator Noua Democratie, principalele doua partide ale tarii, fondate in 1974. Grecia a ramas insa in permanenta un spatiu deschis ideilor anarhiste, unul din momentele importante in care acestea s-au evidentiat prin lupte de strada fiind decembrie 2008, cand starea de nemultumire generala a condus, amplificata si de moartea unui tanar de 15 ani ucis de politie, la violente extreme si la decorarea catedralei din centrul Atenei cu simboluri anarhiste.
De la intrarea in U.E. si pana astazi Grecia a acumulat datorii uriase fara a reusi insa sa realizeze investitii care sa creeze o perspectiva viabila economiei elene. Coruptia, evaziunea fiscala, proasta organizare si functionare a administratiei de stat au creat si continua sa creeze grave probleme Greciei. Planul de austeritate impus in acesti ani, in loc sa conduca la o reala reorganizare a statului, a condus mai mult la grave disfunctionalitati care au afectat inclusiv servicii elementare pentru un stat modern, precum serviciul de salubrizare. Nemultumirea populatiei este astfel justificata. Dar lucrurile nu se pot rezolva prin neplata taxelor, prin inchiderea sau abandonarea obiectivelor de interes turistic si printr-o productivitate in scadere.
Spre deosebire de Romania, Grecia a marit insa in acesti ani veniturile populatiei la un nivel care excede intru totul veniturile reale din care acestea ar trebui acoperite. In Europa s-a realizat o apropiere importanta a niveluliui de trai din Grecia si in general din zona de sud fata de statele dezvoltate din nord, dar fara a asigura si veniturile locale necesare pentru a le sustine. Alaturi de disfunctiile grave ale administratiei de stat si alaturi de coruptie, acestea reprezinta elementele majore care incep sa iasa in evidenta odata cu agravarea acestei crize. Depasirea ei necesita, fara indoiala, un efort major din partea statelor dezvoltate pentru a acoperi deficitul existent, dar si un efort dureros din partea statelor zdrobite de criza pentru a constientiza, a accepta si a depasi carentele lor profunde. Iar aceasta depasire cred ca apare mereu mai clar ca nu o vor putea realiza fara un al doilea sprijin major, de aceasta data logistic. Care necesita insa o acceptanta din partea acestor state si un nou efort din partea statelor dezvoltate.
Tocmai din cauza acestui nesfarsit anamblu de dificultati s-au inmultit vocile celor care cer o separare sau chiar o spargere a U.E. Unii o cer pentru ca incep sa constientizeze adevaratele dimensiuni ale efortului necesar pentru a salva zona Euro, iar altii - pentru ca inca nu inteleg faptul ca restructurarea lor reprezinta o conditie sine qua non a propriei salvari. Fara aceste restructurari, in U.E. sau in afara ei, Grecia si celelalte tari cu probleme nu pot evita o prabusire.
Exista insa si o greseala grava in modul in care este abordata problema restructurarii, punandu-se accentul prea mult pe cifre, pe diferitele deficite. Ar trebui abordata inainte de toate problema mentalitatilor, atat a celor din administratie, cat si a populatiei in ansamblul ei. Caci fara aceasta nu se va putea realiza nimic, ci, dimpotriva, lucrurile vor continua sa se degradeze. Iar coruptia este numai un aspect al acestei probleme. Cu aceasta ajungem la o problema fundamentala a zilelor noastre. Am construit de ani si ani o adevarata filosofie si o veritabila religie a consumului. Acesta devenind scop, motivatie si valoare de referinta, am creat o grava problema morala si de coeziune a societatii, dar si una mai serioasa de relatie a individului cu sine si cu lumea. Iar aceasta a devenit obiectul unei extrem de periculoase globalizari. Raul este usor de facut, dar cu mult mai greu de reparat…
In Romania ar trebui sa urmarim cu atentie evolutia situatiei din Grecia si din celelalte state afectate de criza, nu numai pentru ca aceasta ne afecteaza direct sau indirect si pe noi, ci, mai ales, pentru a ne intelege mai bine pe noi insine. Atat timp cat coruptia nu poate fi starpita sau macar ingradita, atat timp cat nu reusim sa ne rezolvam problemele care franeaza dezvoltarea economica, cat timp nu facem nimic pentru a creste coeziunea sociala si raspunderea individului fata de Cetate, cat timp nu facem nimic pentru a repune in drepturi invatamantul, va fi greu sa speram intr-un viitor mai bun. Iar Grecia ne ofera o lectie din care avem enorm de mult de invatat, in special ceea ce nu trebuie sa facem!




Miercuri, 13 Iunie 2012 21:03

Alegerile, un nou inceput de drum?

Scris de Cecilia Caragea

Dupa 22 de ani de tranzitie si 4 ani de criza, am asistat la o imbucuratoare crestere a numarului participantilor la vot. Cel mai spectaculos mi s-a parut faptul ca multi dintre cei plecati la munca in strainatate s-au intors special pentru a vota. Cresterea participarii la vot si votul precumpanitor negativ nu cred ca reprezinta atat o consecinta a crizei, cat mai ales o reactie la modul in care au fost tratati in acest timp cetatenii Romaniei. Inmultirea in acesti ani de criza a discursurilor aproape injurioase si umilitoare la adresa cetateanului roman si irosirea banului public pentru realizarea prea multor proiecte fara sens, acuzele si de multe ori dovezile de frauda, dezinteresul pentru absorbtia fondurilor europene si a masurilor de sustinere a economiei cred ca reprezinta adevarata si principala cauza care a determinat acest vot, la fel precum si luarile de pozitie de asta iarna.
Nu cred ca exista ceva spectaculos sau neasteptat in rezultatele acestui vot. Cred insa ca votul acesta trebuie sa nu reprezinte un punct final, ci doar un inceput. Un inceput de responsabilizare a noastra, a fiecarui cetatean, de a nu mai accepta derapajele "puterii", ale politicienilor, si de a cere o transparenta totala a actului de guvernare, de conducere. Si aceasta la toate nivelele. De la simplul consilier local sau primar si pana la membri ai guvernului si parlamentului sau pana la presedinte, fiecare dintre cei alesi trebuie sa dea in permanenta si in egala masura socoteala, in fata alegatorilor, in fata contribuabililor, de actiunile sale si de intreaga sa activitate. Semnarea de contracte, lansarea de proiecte si cheltuirea baunului public trebuie sa fie absolut transparente. Cred ca prima obligatie a administratiei, atat centrale, cat si locale, ar trebui sa constea in deschiderea unei platforme online pe care fiecare cetatean sa poata urmari zilnic cum s-au cheltuit banii in acea zi si ce au facut alesii sau cei numiti in functii de demnitate publica in acea zi. O platforma in care fiecare sa se poata exprima liber fata de diferitele proiecte ce ar urma sa fie luate in discutie si sa poata urmari modul in care avanseaza cele aflate deja in desfasurare, avand astfel posibilitatea de a efectua un control real si eficient. Astfel, cred ca ar putea sa existe intr-adevar o speranta ca banul public sa fie cheltuit cu mai mare responsabilitate, sa putem depasi mai usor o criza care se pare ca inca nici nu s-a dezlantuit cu adevarat, dar cred ca este si calea cea mai sigura si mai eficienta de a putea selecta si creste o adevarata clasa politica de care avem atata nevoie, caci democratia nu poate functiona fara partide politice, implicit fara politicieni responsabili, care sa nu mai cada prada ispitei coruptiei si care sa abordeze interesul public si interesul national cu un real simt de raspundere.
Daca ne imaginam ca aceste lucruri se vor petrece de la sine cred ca ne inselam, amarnic. Ne mai putem zbate intr-o jalnica tranzitie inca o jumatate de veac, mereu mai umiliti, mereu mai inselati si mai saraci. Aceste alegeri nu ar trebui sa reprezinte un rezultat final, ci doar inceputul unei noi atitudini si exigente fata de cei alesi, fata de intreaga clasa politica.




Pagina 6 din 15
Te afli aici: Comunicare in Arena