Luni, 30 Ianuarie 2012 10:22

Caragiale, trecut si viitor

Scris de  Cecilia Caragea
Acorda o nota articolului
(57 Voturi)

Se implinesc, astazi, 160 de ani de la nasterea marelui nostru dramaturg. Si se implinesc, in 9 iunie, 100 de ani de la moartea acestui atat de fin cunoscator al targului, al orasului romanesc. S-a intamplat ca anul electoral 2012 sa fie chiar anul Caragiale. Daca s-ar intoarce de peste timp cel ce avea sa sfarseasca pe meleaguri straine, dupa ce isi facuse atatia dusmani in propria-i tara, probabil ca s-ar simti de parca nici n-ar fi trecut atatia ani, intampinandu-ne cu versurile bunului lui prieten: Viitorul si trecutul / Sunt a filei doua fete... Toate-s vechi si noua toate; / Ce e rau si ce e bine / Tu te-ntreaba si socoate.
Vazand montarile recente ale piesei O scrisoare pierduta, precum ei punerea ei in scena de catre Alexandru Tocilescu, in '99, poti sa juri ca ai in fata ochilor chiar politicienii zilelor noastre, ca este vorba de la una din minunatele noastre alegeri postdecembriste. Cum te poti mira atunci ca acum mai bine de un veac se intreceau atatia si atatia in al denigra pe cel care nu-i scapa deloc din varful penei lui neiertatoare? Grav este insa ca nu numai politicienii arata ca acum un veac. Mai trist este ca noi, societatea in ansamblul ei, ne comportam tot precum celebrele personaje ale schitelor neiertatorului condeier.
Romania de acum un veac a avut capacitatea sa creasca din imensul rezervor pe care l-a constituit satul romanesc, pastrator de datini, de credinta si de forta morala. Si, intorsi de la inalte scoli, intelectualii de atunci aveau un ideal, de Crestere a limbii romanesti / Si-a patriei cinstire. Astazi de-alde Mitica a cucerit nu doar orasul, ci, din pacate, se straduieste sa cucereasca si satul. Traditiile il deranjeaza, la fel cum il deranjau si acum un veac... Doar ca acum parca sunt si mai multi Mitica… Iar, daca pe vremea lui Caragiale, Mitica parea mai mult prins in suete, astazi pare sa fi devenit mai intreprid si mai eficace in a otravi tot ce intalneste in cale.
Cred ca anul Caragiale ar putea sa ne ofere o excelenta terapie daca am reciti opera maestrului, nu din perspectiva istoriei literaturii, ci daca ne-am raporta la ea ca la oglinda in care sa ne redescoperim pe noi, cei de astazi, cu toate metehnele si neajunsurile care ne impiedica sa mergem inainte.
Progresul inseamna cunoastere! Daca vrem sa progresam, daca vrem sa ne putem construi viitorul pe care il visam, trebuie sa reusim sa ne cunoastem, sa ne intelegem caderile si, din pacate, atat de multele trasaturi caricaturale care le purtam dupa noi de atata si atata timp.
Daca vrei sa descoperi ce se afla pe o placa fotografica trebuie mai intai sa o introduci intr-o baie de revelare si apoi intr-una de fixare. Altminteri, nu vezi nimic. La fel este si cu noi.  Ne uitam la noi ca la o placa fotografica nerevelata si nu intelegem nimic. Nu intelegem de ce nu suntem in stare sa mergem inainte, de ce nu suntem in stare sa iesim din prapastia tranzitiei. Cred ca ar trebui sa incercam sa facem o terapie Caragiale. Ar trebui sa ne scufundam intr-o baie de revelare a adevarului din noi, scufundandu-ne in acidul atat de transant al textului lui, mai actual ca niciodata. Si, daca vazandu-ne adevarata fata, reusim sa ne scuturam si, precum calul lui Harap Alb dupa ce a mancat jaratec, sa devenim ceea ce ne place sa credem ca suntem noi insine, atunci cred ca, intr-adevar, i-am putea aduce marelui om, i-am putea aduce lui Caragiale omagiul pe care il merita.

Comentarii  

 
+14 #1 seli 01-02-2012 12:32
Asa e! Si daca nu tii suficient in solutia de fixare, in timp imaginea se estompeaza pana la disparitia completa. Nu mai zic ca, atat solutia revelatoare, cat si cea de fixare, nu trebuie sa fie expirate... si la propriu, si la figurat! Ar fi multe de comentat la comparatia ta foarte plastica.
De curand am citit un articol de-al lui Caragiale, aparut la 1900 in ziarul Universul - nimic nou sub soare la noi, in Romania! In speranta ca nu e ilegal sa redau site-ul unde l-am citit - art-historia.blogspot.com/.../...
Citat
 

Scrie un comentariu


Codul de securitate
Actualizeaza imaginea

sus
Te afli aici: Comunicare in Arena Caragiale, trecut si viitor