Joi, 28 Iulie 2011 17:28

Harman, Muntele de miere

Cand iesi din Brasov pe DN 11, spre Targu Secuiesc, la doar zece kilometri, te intampina, dupa un sens giratoriu, Muntele de Miere, asa cum suna, in traducere, numele german Honigberg, cu varianta saseasca Hoenschbrich sau cea latineasca Mons Mellis. Evident, este vorba despre comuna Harman (sau Herman, dupa numele mai vechi). Se pare ca numele localitatii se datoreaza vechilor prisacari de pe dealul invecinat, Lempes, pe varful caruia se gasesc ruinele unei cetati din secolul al V-lea si care astazi reprezinta centrul unei rezervatii naturale. Aici se gasesc si rezervatiile Mlastina Harman si Malurile Raului Olt, rau care in lungul lui drum din Harghita, din vecinatatea localitatii Izvorul Muresului, si pana la varsarea in Dunare la Islaz, langa Turnu Magurele, strabate partea de nord a comunei brasovene. Aici, la Harman, poti descoperi flora specific montana si submontana si chiar cateva plante rare, precum Jimia sau Laleaua Pestrita. Dar, fara indoiala, Harman este vestit inainte de toate pentru biserica-cetate, atestata din anul 1240.
Puternic fortificata, biserica este inconjurata de un zid oval cu o inaltime de peste 12 metri si intarit cu sapte turnuri de aparare. Turnul-clopotnita a fost intr-o vreme cel mai inalt din zona. Sunt izvoare care par sa indreptateasca ideea ca satul si biserica ar fi apartinut Ordinului Cavalerilor Teutoni, prezenti in Tara Barsei in primele decenii ale secolului al XIII-lea, dar prima atestare documentara apare doar la 15 ani dupa alungarea lor, de-abia in 21 martie 1240, cand regele Bella al IV-lea a pus bisericile din Harman, Feldioara, Sanpetru si Prejmer sub patronatul Ordinului Cistercian. Biserica, impreuna cu fortificatiile ei, a suferit mai multe distrugeri, atat in urma invaziei tatarilor din secolul al XIII-lea, cat si a turcilor din secolulul al XV-lea. Apoi, in secolele XVI-XVIII, se succed mai multe inundatii si incendii si epidemii de ciuma, in urma carora biserica, impreuna cu fortificatiile ei, a fost renovata de mai multe ori, imbinand astfel stiluri diferite. Imbinarea elementelor renascentiste cu cele gotice vine astfel sa aduca o nota specifica. In biserica se mai pastreaza inca batranele banci de lemn din secolul al XVI-lea, insa din vechea fresca care acoperea intreaga biserica pana sub tavan mai sunt vizibile doar cateva fragmente. Astazi, biserica ar trebuie sa fie reconsolidata. Din cate se spune, o consolidare ar fi avut loc acum cativa ani, dar multiplele crapaturi par sa puna in continuare in pericol acest monument ce numara peste opt veacuri de istorie si care este prins in diferite circuite turistice.
Harman constituie o atractie nu numai datorita naturii si monumentelor sale. El se bucura de o viata intensa, reprezentand un important punct de atractie, inclusiv pe piata imobiliara. Trecerea timpului se face vizibila nu numai la biserica-cetate, ci in egala masura si pe strazile comunei, unde, alaturi de minunatele case traditionale, intalnesti si mizerele cladiri din anii socialismului, care nu mai sunt intretinute, dar si noile constructii ale ultimilor ani, unele dintre acestea fiind grupate in adevarate structuri rezidentiale.
Nu trebuie insa sa-ti cumperi o proprietate la Harman pentru a te putea bucura de sarbatorile traditionale de aici. Este vorba mai ales de Balul Penasilor, din primele zile ale anului, 1-8 ianuarie, sarbatoare care in mod traditional era legata de plecarea tinerilor in armata. Dar si de Maial, marea sarbatoare campeneasca inchinata protectorului vitelor, cailor, holdelor, viilor si livezilor, numit si Arminden, celebrat la 1 mai si considerat a marca inceputul verii. Sarbatorit la padure, in vii sau livezi, cu miel fript si vin rosu amestecat cu pelin, de la Maial nu poate lipsi spalatul cu roua, tavalitul prin iarba si strigarea pe nume a strigoilor, pentru a apara in acest fel vitele si holdele de boli si de stricaciuni. Sarbatoarea este deosebit de bogata in obiceiuri care ne incanta si astazi cu poezia lor. Mai apoi, la mijlocul lunii august, Zilele Harmanului te intampina nu numai cu o minunata slujba religioasa, ci si cu o petrecere campeneasca la care preparatele culinare traditionale, ce te imbie cu aromele lor, concureaza cu pitoreaca parada a costumelor populare. Sunt momente la care chiar merita sa revii la Harman.

Publicat in Stil de viata
Duminica, 24 Iulie 2011 12:39

Scoala si armata

Ceea ce te impresioneaza la Prejmer, fata tagada, este ca atunci cand pasesti in vechea biserica-cetate iti devine foarte clar modul in care cele doua institutii fundamentale ale oricarui stat, scoala si armata, isi stau alaturi. In fortificatia din jurul bisericii, pe langa drumul de straja, de unde garzile aparau cetatea, descoperi sala de clasa… Pe bancile scolarilor descoperi socotitorile, tablitele pe care invatau sa scrie, lampile cu petrol, precum cele la care unii dintre noi citeam serile in copilarie…  Si iti devine foarte clar ceea ce inaintasii nostri stiau foarte bine… Cetatea trebuie aparata, dar, indiferent ca e pace ori razboi, scoala trebuie sa functioneze normal, caci ea este singura in masura sa dea socoteala pentru viitorul nostru. Un popor lipsit de aparare va fi rapus de primii venetici. Dar degeaba se vor jertfi bravii ostasi, daca scoala nu functioneaza, caci acel popor se va pierde pe sine fara a mai  fi nevoie sa-l atace cineva. Iar aceste doua institutii fundamentale stau la Prejmer, asa cum le sade bine, sub binecuvantarea bisericii, caci nimic nu e facut sa dainuie fara de Dumnezeu. Asa stau ele in vechea cetate de atata amar de vreme… Dar cum stau ele astazi? Ce ne asteapta maine? Sa speram ca vom avea intelepciunea sa ne respectam istoria, institutiile si jertfa de sange a inaintasilor, fara a ne pierde dreapta credinta.

Respectul pentru scoala si armata, la veche Cetate Prejmer

Sa fim de straja pentru scoala, la fel ca si inaintasii nostri

Publicat in Stil de viata
Sambata, 25 Iunie 2011 19:40

Piatra Soarelui

Imi place vara, soarele, floarea-soarelui, piatra soarelui, chihlimbarul... Imi place piatra asta vie, care are darul de a-ti deschide portile unei alte lumi, demult trecute, de a-ti aduce mai aproape lumea de azi si de a te face increzator in lumea de maine. Se spune ca bijuteriile cu chihlimbar iti dau energie, optimism, speranta, te fac sa-i intuiesti mai bine pe cei din jur, te ajuta sa-ti gasesti si sa-ti construiesti calea alaturi de sufletul tau pereche. Fiu al Zeului Soare, conform legendei, chihlimbarul iti lumineaza, iti incalzeste si iti netezeste calea.

Versatile si pline de culoare, bijuteriile cu chihlimbar, pline de magie si de traditie, iti pot schimba starea de spirit, iti pot lumina ziua si iti pot da idei nemaipomenite. Si cand te confrunti cu problemele de peste zi, si cand vrei sa te relaxezi in week-end... Pe mine cel putin m-au inspirat sa trec si dincolo de muzeul florilor de mina din Cheia, pe care il mai vizitasem, sa descopar Muzeul Chihlimbarului din Colti, pentru ca am avut si noi minele noastre de chihlimbar...

In plus, cred ca bijuteriile cu chilimbar pot transforma o tinuta oarecare intr-una impresionanta, mai ales cand sunt piese de exceptie, in monturi cu un design deosebit, fie ca este vorba de o tinuta de seara, fie ca este vorba de o tinuta de zi. Piesele unor bijiutieri polonezi, precum Alexander Gliwinski (Polonia fiind - alaturi de Tarile Baltice - recunoscuta pentru chihlimbarul de exceptie), se gasesc si la noi, in Magazinele You&Me, care sunt recunoscute pentru promovarea bijuteriilor din argint si pietre semipretioase, inclusiv a bijuteriilor cu chihlimbar. Si nici nu sunt bijuterii care sa-ti ruineze bugetul! Eleganta poate fi accesibila! Q.E.D.

Articole recomandate: Bijuterii rupte din soare, Magia chihlimbarului, Traditia Chihlimbarului, Chihlimbarul romanesc

Publicat in Stil de viata
Joi, 23 Iunie 2011 21:50

Forta unei amintiri...

Nu sunt mare si tare, nu sunt buna, nu sunt fara pata. Incerc sa fiu. Si mare, si tare, si buna. Sa nu mai cad, sa nu mai gresesc. Nu am statura sa vorbesc despre eroi si martiri. Stiu doar ca bunicul meu, cu educatie nemteasca, a luptat pentru Romania si pentru Rege in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial chiar si dupa terminarea oficiala a razboiului, in Muntii Tatra, unde luptele au mai continuat cateva luni... Ca sa se intoarca mai apoi acasa pentru a fi lovit, in incercarea unora de a-l umili... Insa de la el puteai invata demnitatea, verticalitatea, rabdarea... Si, daca atunci n-am fost vrednica sa invat toate astea, sper sa le invat astazi. Pentru ca amintirile te pot schimba, pentru ca eroii iti pot schimba viata. Pentru ca vine o vreme cand, oricat te-ai ascunde si oricat ar incerca lumea sa faca ceea ce ar vrea ea din tine, pana la urma devii ceea ce vrei cu adevarat sa devii... Si - daca pentru tine conteaza sa fii om si sa fii roman - simbolurile vor fi mereu vii si-ti vor da forta sa devii ceea ce esti de fapt...

Publicat in Stil de viata
Miercuri, 22 Iunie 2011 07:40

Drumul de Arnota

Se spune ca atunci cand Matei Basarab era urmarit de turci si nu prea mai avea sanse de scapare, un arnaut s-a oferit sa-si schimbe hainele cu cele ale domnitorului si sa fie el cel urmarit si omorat de turci. In amintirea acestuia, Matei Basarab a ctitorit Manastirea de la Arnota, o manastire care astazi se regaseste in ghidurile straine despre Romania si pe care multi ar vrea sa o viziteze atunci cand ajung in Nordul Olteniei. Insa e destul de greu de ajuns la Arnota...
Drumurile de munte sunt grele, mai ales acestea, care au fost alese si de cei care in anii '50-'60 si-au propus sa reziste comunistilor.
Dar, astazi, ca sa urci, ca turist, in acele locuri n-ar trebui sa fie prea dificil... Insa drumul pare a fi doar pentru camioanele si utilajele muncitorilor de la cariera de la Arnota. Si te intrebi daca nu cumva vor sapa tot muntele, pana nu va mai exista nici un drum, nici o istorie, nimic la care sa te mai intorci, nimic spre care sa mai urci...

 

Publicat in Stil de viata

Este admirabila incercarea posturilor publice de radio de a se implica in informarea noastra corecta pe multiple probleme de actualitate, inclusiv cu privire la aspecte esentiale pentru un stil de viata sanatos si la remediile naturale la care putem apela. La invitatia doamnei Ioana Brusten, realizatoarea emisiunii Intalniri capitale de la Bucuresti FM, impreuna cu doamna Daniela Draghicescu, reprezentantul in Romania al unui brand islandez cu traditie - Lysi, am discutat despre rolul traditiiilor in domeniul remediilor pentru sanatate, dar nu numai...

Publicat in Despre Dacic Cool
Duminica, 19 Iunie 2011 08:22

Politica antiromaneasca

Poate ca nu suntem pe deplin constienti de politica antiromaneasca indurata de romanii de dincolo de fruntariile tarii. Poate ne gandim la asta doar cand ne indreptam privirea spre Basarabia si Bucovina... Dar nu prea ne gandim si la comunitatile romanesti de la sud de Dunare din ultima suta de ani...  Dar, daca pe ei nu prea suntem in stare sa-i ajutam, ar trebui ca macar noi, cei din interiorul fruntariilor tarii, sa fim mereu ceea ce suntem, romani, sa ne regasim mandria si puterea si sa fim constienti ca lucrurile care se intampla sunt rezultatul firesc al actiunilor anterioare... Iubim Romania, dar daca vrem s-o iubeasca si cei de maine - si asta e suprema dovada de iubire! - nu avem cum sa-i invatam ca Stefan cel Mare a fost doar un afemeiat, iar Vlad Tepes - Dracula... In ritmul asta o sa ne intrebe, in curand, cine a fost Constantin Brancoveanu!

Publicat in Stil de viata
Vineri, 17 Iunie 2011 14:30

Sub machiaj

Astazi, lucrand la o campanie de comunicare, impreuna cu directoarea de marketing si vanzari a unei companii cu care am mai derulat proiecte interesante de-a lungul timpului, am hotarat, totusi, sa iesim putin, pentru o mica pauza, intr-un parc cu miros de tei... Sa ne limpezim si, mai apoi, sa ne structuram ideile... Insa, dupa ce ne-am mai clarificat cat de cat lucrurile in privinta proiectului, ridicandu-ne privirea de la aspectele punctuale, n-am reusit sa ne bucuram de minunatia aceea de parc... Lucrurile intamplate in aceste zile si discutiile referitoare la reorganizarea Romaniei erau mult prea apasatoare...
Si acea femeie puternica, care stie ce-i acela marketing si stie si cat e de greu in vanzari, mi-a marturisit ca a fost la Marasesti, a citit numele tuturor celor cazuti si a plans. A stat acolo si a plans. Si pentru cei stiuti, si pentru cei nestiuti. Si-am plans si astazi in parc... Ca apoi, cu machiajul usor refacut, sa ne intoarcem la proiectele in curs. Numai ca sentimentele noastre nu se pot ascunde sub un pic de machiaj...
Iar sentimentul romanesc mai exista, indiferent ce ar crede unii sau altii, sau oricat ar incerca sa-l nege, sa-l ignore, sa-l inabuse! Si mai stiu ca Europa nu se poate construi prin anularea ideii de natiune. Ca Europa ne vrea ceea ce suntem de fapt - romani!

Publicat in Stil de viata
Sambata, 11 Iunie 2011 21:12

Cetatea Rupea

In urma proiectului de reabilitarea al cetatii Rupea (un proiect de 8 milioane de euro, dintre care aproape 6 milioane din fonduri nerambursabile), va fi inaugurat si un muzeu, ceea ce este extrem de important, dat fiind faptul ca in zona primele asezari dateaza din paleolitic si din neoliticul timpuriu.
Dacii au ridicat aici cetatea Rumidava care, odata cucerita de romani, a devenit castrul Rupes, nume insemnand stanca sau piatra si care provine, probabil, de la faptul ca aceasta este construita pe un masiv de bazalt. Numele roman a condus apoi, evident, la numele actual.
Dupa secolul al X-lea a inceput construirea cetatii actuale formate din trei centuri de aparare, cetatea de sus, ridicata pe ruinele vechii cetati dacice, apoi cetatea de mijloc si cea de jos, ultimele doua realizate incepand din secolul al XIV-lea. Atestata documentar pentru prima data in 1324, cetatea a fost jefuita de turci in 1432-1437 si distrusa de un incendiu in 1643, fiind parasita in 1790.

Astazi, cetatea este intr-o stare jalnica si cu greu ii mai poti ghici zidurile interioare, dar privelistea pe care o ai din varful dealului este cu adevarat coplesitoare... Iar drumul impunator care se croieste acum iti da sperante ca in curand cetatea isi va regasi maretia de odinioara. Mai ales ca, dupa cum spune stapanul cheii de la intrare, in cetate ar urma sa se desfasoare, dupa terminarea lucrarilor, si Festivalul Fortaretei, la care sunt invitate sa participe localitatile care au avut statut de cetate sau au pe teritoriul lor vechi cetati ce au jucat un rol important in viata economica, sociala si culturala. Astfel, ne-am putea bucura nu numai de reconstructia cetatii, ci, chiar mai mult, de o cetate care sa recapete viata, in care traditiile sa fie la ele acasa.

Publicat in Stil de viata
Sambata, 11 Iunie 2011 20:36

Drumul spre cetatea Rupea

Am trecut destul de des pe langa cetatea Rupea, fie pe calea ferata, mergand de la Bucuresti la Cluj, fie circuland pe drumul european Brasov-Sighisoara. Dar, pana acum, nu am reusit sa ma opresc niciodata la Rupea ca sa urc la cetate… Se pare insa ca, pana de curand, chiar daca te ambitionai sa ajungi la portile ei, oricum nu o puteai vizita, fiind bine zavorata. Astazi insa lucrarile de reabilitare in curs de desfasurare par sa dea sperante celor ce vor sa viziteze cetatea Rupea.
Urmeza sa se realizeze un drum de peste 2, 5 kilometri pana la cetate. Chiar se poate urca cu masina, pe drumul in constructie, pana in viitoarea parcare. Faptul ca am putut intra si in cetate a reprezentat o bucurie in plus. Am aflat insa aici, de la stapanul cheii de intrare, ca lucrarile de consolidare si reconditionare a zidurilor si turnurilor sunt efectuate de o firma de constructii din Brasov, dar sunt supervizate de specialisti italieni. Si nu am putut sa nu ma intreb de ce nu s-au putut gasi specialisti romani, care presupun ca ar trebui sa fie mult mai in tema cu arhitectura locala decat italienii. Sa speram insa ca, in urma reabilitarii, ni se va restitui un monument de o reala valoare, nu un decor modern de film… 

Publicat in Stil de viata

Discutam demult despre importanta descentralizarii. Si, probabil, ca majoritatea simtim ca e in interesul nostru ca decizia sa fie cat mai aproape de noi, pentru a fi mai usor de controlat si de reactionat, atunci cand contravine inteseselor legitime ale comunitatii. Dar iata ca acum vrem sa comasam judetele si sa revenim la ceva asemanator cu regiunile din anii '50. In plina era comunista, in anii '60, cand s-au infiintat judetele, trecerea s-a realizat dupa o larga dezbatere, care a condus chiar la introducerea mai multor modificari in propunerile initiale, modificari cerute de comunitatile locale. Iar aceste modificari au insemnat inclusiv infiintarea de noi judete. Astazi, in plina democratie, dezbaterea pare sa lipseasca.
Dar sa revenim la fondul problemei. De ce sa facem aceasta centralizare care contravine chiar dezideratelor declarate pana acum? Pentru ca o cere U.E.? Nu cred! U.E. ne cere sa avem structuri regionale de coordonare a proiectelor majore care necesita fonduri europene. Si aceste structuri au fost create deja de la aderare. Faptul ca ele nu functioneaza tine de proasta lor organizare si de calitatea oamenilor numiti acolo.
Propunerea actuala te face sa-ti amintesti situatii mai vechi din timpul regiunilor. Sibiul facea parte pe vremea aceea din Regiunea Brasov. Ca atare, nu apuca sa ciuguleasca aproape nimic din fondurile alocate acestei regiuni si Sibiul ramasese grav in urma din punct de vedere al dezvoltarii. Asta in ciuda traditiei lui, a resurselor si a pregatirii fortei de munca. Lucrurile s-au remediat doar cu greu, dupa ce a devenit capitala de judet. Daca nu s-ar fi trecut atunci la judete, nu cred ca Sibiul ar fi avut vreo sansa sa devina capitala culturala europeana.  Poate vrem si acum ca, in afara de Bucuresti, sa nu se mai dezvolte decat 6-7 orase si sa nu mai existe nici un control asupra acestor conduceri. Cu greu se stabileste acum o relatie intre actualele consilii judetene si comunitatile locale, cum ar fi oare in cazul acestor regiuni?! Ineficienta unor institutii nu poate reprezenta un argument pentru a inlocui judetele cu regiuni, ci dimpotriva reprezinta un grav semnal de alarma. Ar trebui sa nu uitam ca e usor sa strici, dar e mult mai greu sa repari…

Publicat in Stil de viata
Joi, 09 Iunie 2011 09:55

Alba-Iulia, tinut secuiesc?!

Trebuie sa recunosc faptul ca problema reorganizarii teritoriale chiar ma preocupa, pentru ca o consider extrem de importanta pentru viitorul nostru. Si, urmarind aseara o emisiune TV, am avut cu adevarat un soc. Daca afirmatia nu ar fi fost repetata, as fi crezut ca nu am auzit bine. Fiind prezentata harta cu regiunile propuse, pe care era figurata regiunea din centrul tarii formata din judetele Harghita, Covasna, Mures, Brasov, Sibiu si Alba, regiune pe care nu era inscris nici un nume, in timp ce toate celelate regiuni purtau fiecare un nume, moderatorul a pus o intrebare generica cu privire la posibila denumire a acestei regiuni. In mod cutremurator, raspunsul unui invitat a fost: Tinutul Secuiesc, conform denumirii traditionale… Lasand deoparte discutia cu privire la unguri si secui, daca sunt acelasi lucru sau nu, lasand iarasi deoparte numarul celor care la ultimul recensamant s-au declarat secui, se pare ca doar cateva sute de mii, cum e posibil sa spui ca Sibiul e tinut secuiesc, cum poti sa spui ca Alba e tinut secuiesc?!
Probabil ca astazi si sasii si romanii au devenit deja cu totii secui! Satele lui Avram Iancu, ale lui Horea, Closca si Crisan, probabil ca toate au devenit sate de secui, Alba-Iulia, locul Marii Proclamatii a Unirii probabil ca a devenit un altar al secuimii. Cum avem deja reprezentanta Tinutului Secuiesc la Bruxelles, presupun ca, in curand, putem proclama tot Ardealul tinut secuiesc si, in viitor, de ce sa nu declaram toata Romania tinut secuiesc? Cred ca nu e stramos care sa nu se zbata in mormant. Acum 21 de ani cantam: Pacat, pacat de sangele varsat! Un refren mai actual ca oricand…

Publicat in Stil de viata
Sambata, 14 Mai 2011 17:05

Castelul Cantacuzino

Daca ti-e dor de aerul tare al muntilor, iti iei rucsacul in spate si urci… Daca ti-e dor sa te intalnesti cu cei ce ti-au stat inainte, vezi ceea ce au construit, ceea ce au inaltat, pietrele pe care le-au asezat unele peste altele... Asa ca, intr-o zi de sambata, poti sa urci pana la Muntele Zamora, de la Busteni, sa te plimbi pe domeniul Castelului Cantacuzino, sa admiri stilul neo-romanesc, neo-brancovenesc, al palatului realizat de arhitectul Grigore Cerchez, la comanda Nababului, Printul Gheorghe Grigore Cantacuzino, si finalizat in 1911, cu doi ani inainte de moartea ilustrului personaj.
Si poate ca asta te va ajuta sa te intalnesti si cu cei de azi, cu care stii ca ai de construit. Pentru cei de maine.

Publicat in Stil de viata
Joi, 12 Mai 2011 20:38

Intalniri de... sarbatoare

Spuneam ca, indiferent de pamantul care se surpa, de arsita, de ploaie sau de vant, exista oameni la care tin si care stiu ca tin la mine. Cu oamenii din satul meu si cu profesorii din orasul in care am facut liceul m-am intalnit cand venisera sa-l salute pe Rege. Exista lucruri care ne definesc, exista lucruri care ne fac sa fim ceea ce suntem, indiferent pe unde ne-au purtat drumurile pe care le-am ales... Bucuria reintalnirii cu cei de acasa, cu doamna profesoara Adriana Dragut si cu domnul profesor Augustin Dragut, care acum este primarul orasului in care am facut liceul, imi reaminteste ca, indiferent de mai micile sau mai marile greseli sau caderi, in esenta, si eu si colegii mei incercam sa fim ceea ce stim ca trebuie sa fim, incercam sa facem ceea ce avem de facut, sa fim mai drepti, mai buni, mai curati... Si asta am invatat de la ei, de la profesorii nostri de acasa...

Mi-am amintit si de cei care nu au ajuns astazi la Bucuresti, dar care m-au invatat istoria fara de care nu am sti cine suntem, fara de care nu am avea repere si fara de care nu am sti ce inseamna respect, de cei care m-au invatat cum se canta si cum se asculta cantecele noastre, cantecele care ne definesc...

Dim lights

Publicat in Despre Dacic Cool
Pagina 4 din 6
Te afli aici: Afiseaza articolele dupa tagul: Traditii