Joi, 28 Februarie 2013 22:45

Seara, la un film nemtesc...

Nu aveam cum sa ratez filmul lui Christian Petzold, Barbara, cu Nina Hoss si Ronald Zehrfeld, care ruleaza in aceste zile si la noi. Bun film. Despre o epoca in care visele si deciziile noastre erau altfel, in care noi eram altfel... Merita vazut! Iar cei care mai au prejudecati fata de cate o cinematografie nationala cu atat mai mult ar trebui sa-l vada! Ca sa inteleaga ce inseamna sensibilitatea, responsabilitatea, decenta.

Dim lights

Si, dupa drumul asta la cinema, nu aveam cum sa nu-mi amintesc de un alt film nemtesc, care - recunosc - de fiecare data cand il vad ma face sa-mi dea lacrimile. Da, sunt filme la care mi se intampla!... Ca doar nu sunt critic de film! Doar imi plac sau... nu! La unele imi dau lacrimile, la altele rad, la altele - imi vine sa cer banii inapoi pe bilet! Dar filmul la care rezonez, poate pentru ca intr-un anume fel ma regasesc in el, este tot un film nemtesc - Good Bye, Lenin!

Dim lights

 

Publicat in Stil de viata
Miercuri, 27 Februarie 2013 17:02

Esti de neinlocuit?

A fi de neinlocuit este… o optiune. O optiune a fiecarui individ si a fiecarei firme. Poti fi o piesa dintr-un angrenaj. Dar, oricat de importanta va fi aceasta piesa, vor exista mereu nenumarate piese de schimb. Sau poti fi tu insuti. Unic. Si de neinlocuit!
Fiecare este produsul unei scoli si al societatii in mijlocul careia a trait. Fiecare a acumulat nenumarate cunostinte si a fost, mai mult sau mai putin, fascinat de diversitatea de mituri ce i-au iesit in cale. Toate acestea formeaza un sistem. Un sistem in care traiesti. Pe care trebuie sa-l cunosti si sa-l intelegi. Dar este vorba si de o alegere a fiecaruia. Sa se depersonalizeze si sa se integreze ca o rotita, oricat de importanta ar fi ea, in acest angrenaj. Sau poti prefera sa ramai tu, in unicitatea ta. Este, fara indoiala, optiunea celor care dau dovada de un dram de curaj si de o anumita doza de nebunie. Iar aici este vorba de ceea ce poate face diferenta! Este pasul ce poate face din tine un om sau un brand de neinlocuit. Pentru care nu exista si nu va exista niciodata o piesa de schimb. La un moment dat vei dispare si vei renaste sau… nu. Dar nu vei fi inlocuit de o clona. Este un drum complicat si periculos. Un drum pe care ti-l descoperi si ti-l fauresti singur. Este drumul celor puternici care au incredere in ei insisi, in intuitia si in creativitatea lor.
Toate cosmogoniile incep cu o ordonare a haosului, cu o nastere a cosmosului. Fizica ne spune ca orice sistem evolueaza spontan spre dezordine. Dezordinea este cea care pandeste pe masa noastra de lucru, in baza noastra de date, in colectivul de lucru, in societate sau in familie. S-au inventat protocoale, reguli de urmat, sisteme de control si de verificare. Toate sunt necesare. Sunt regulile sub care evolueaza o societate a uniformizarii. Dar nimic nu se compara cu omul de neinlocuit. Cel care are talentul, intuitia si acea energie greu de definit de a face ca lucrurile sa se intample, care genereaza ordine si incredere, producand salturi neasteptate, indreptand lucrurile spre o tinta pe care ceilalti nu o vad, dar care corespunde viitorului, unui drum ce va apare apoi drept firesc. Aceasta capacitate de a stabili conexiuni nebanuite, de a inventa, de transforma ideile in realitate, de a ordona si reordona haosul, reprezinta tocmai nota distinctiva a celui care este de neinlocuit. Sunt lucruri pe care nu te poate invata nimeni. Sunt insa lucrurile pe care le vei descoperi daca vei vrea cu tot dinadinsul sa nu fi o simpla piesa de schimb, ci sa fii cu adevarat un om, un brand de neinlocuit. Pentru asta ai nevoie de talent, un talent pe care trebuie sa ti-l descoperi si sa-l cresti cu grija. Este talentul de a stabili conexiuni neasteptate intre idei, intre oameni si branduri, capacitatea de a genera o adevarata interfata intre membri unei organizatii, intre parteneri de afaceri sau intre branduri si publicul acestora. Pentru asta e nevoie de inspiratie si de creativitate, de capacitatea de a pune in joc cunostinte profunde, de multe ori intr-un mod cu totul neasteptat.
Viata reprezinta o succesiune de situatii complexe, critice si neasteptate, a caror evolutie este de multe ori cruciala pentru tine ca persoana, pentru un brand sau o organizatie. Sunt situatii dominate de puternice forte centrifuge, de energii explozive, de ademenitoare masuri contraproductive. Propria inspiratie, capacitatea de a-i inspira pe cei din jur si de a-i face sa descopere solutiile spre care esti in stare sa-i indrumi fac parte din acel talent unic menit sa te faca de neinlocuit.
Arta conexiunii este cea care reuseste sa aduca impreuna idei, solutii si energii, care riscau sa evolueze divergent si antagonic, sa le armonizeze si sa construiasca scenariile de succes. Este o stiinta, dar este mai ales o arta. Si, poate mai greu de inteles, este chiar o forma de a te darui. Caci succesul pe acest drum nu este asigurat de urmarirea unei reciprocitati, a unui castig, ci de modul in care crezi si te daruiesti unei idei. Iar, daca te-ai plasat pe drumul corect, rasplata va veni si ea insutit. Acest drum este esential. In fiecare clipa trebuie sa descoperi singur pasul urmator fara sa astepti indrumari sau instructiuni. Este tocmai esenta deosebirii dintre rotita, cu nenumaratele ei piese de schimb, si omul de neinlocuit de care ne vorbeste si Seth Godin in cartea sa pusa sub titlul acestei provocatoare interogatii -  Esti de neinlocuit?.
Omul de neinlocuit este cel de care societatea de astazi are nevoie, cel care asigura progresul si schimbarea la fata a lumii de astazi, cel capabil sa faureasca branduri. Si poate nicaieri nu e mai important decat in comunicare si, inainte de toate, in destinul unui brand. Odata, un client m-a intrebat Credeti ca sunteti de neinlocuit? Lucrati cu altcineva si veti constata singuri! - a  fost raspunsul firesc. In comunicarea de brand este esential sa depasesti lectiile de manual, sa intelegi brandul, publicul acestuia, sa intuiesti corect problemele prezente si cele pe cale de a aparea si sa fii mereu cu un pas inaintea lor. Pentru a le rezolva este insa necesar sa crezi cu adevarat in brandul pentru care lucrezi si sa ai cu adevarat o comunicare sincera cu publicul acestuia. Dar sa nu ne iluzionam… Omul de neinlocuit este si el, in mod cert, inlocuit! Atunci  cand inlocuiesti o rotita cu o piesa de schimb nu se schimba, de fapt, nimic. In timp ce, atunci cand schimbi un om de neinlocuit, totul se schimba… Se schimba intregul univers in care el era prezent!

 

Publicat in Comunicare in Arena
Marti, 26 Februarie 2013 15:15

Vine, vine primavara!

In aceasta dimineata Draga mea prietena de la Kanal D si-a propus sa ne aduca aminte ca azi-maine vine-vine primavara si trebuie sa o asteptam cu martisoare care mai de care mai frumoase. Am fost in vizita la Cristina Cioran si Paula Chirila si ne-am exprimat cu toatele preferinta pentru martioarele-bijuterie, pe care mai apoi le poti prinde pe un lantisor, pe o bratara sau pe rever, daca e vorba de o brosa. Da, ne plac bijuteriile! Vesele, colorate, jucause, insotite de firicelul acela rosu cu alb, ne fac sa suradem si sa trecem mai usor peste zilele schimbatoare din aceast perioada. Da, vine primavara! Si-o s-o astept cu un martisor din argint cu chihlimbar in forma de trifoi cu patru foi, sa-mi aduca noroc, sa nu-mi fie de deochi, sa-mi aduca armonie, sa-mi aduca fericire! Si ca-i luna, si ca-i soare, si ca-i alb, si ca e rosu, martisor, plin de dor si plin de foc, anul bun sa-nceapa acum!

Publicat in Stil de viata
Duminica, 17 Februarie 2013 10:01

Sunt brander, deci exist!

Meteora e un brand. Manastirile din Nordul Moldovei sunt un brand. Mierea romaneasca e un brand. Chiar si pentru nemti, francezi sau japonezi... Masinile Dacia, bicicletele Pegas, cremele Farmec, apa minerala Borsec, detergentul Dero... sunt brandurile cu care am crescut, care ne-au ramas in suflete si pe care continuam sa le cautam... Brandurile mai noi care au reusit sa ne cucereasca - vopselele de par Gerocossen, ceaiurile Fares, remediile naturale Hofigal, semintele SanoVita - sunt branduri care au avut o poveste sa ne spuna, ale caror produse le-am apreciat si am ales sa le cumparam... Pensiunile la care mergem in Apuseni, in Maramures, in Bucovina, lanturile de hoteluri pe care le preferam, locurile pe care alegem sa le vizitam, toate depind de noi, de perceptia noastra despre ele, de deciziile noastre.
Dior este un brand, chiar daca eu nu mi-am cumparat niciodata bijuterii Dior, dar stiu ce inseamna acestea... Hotelul subacvatic din Dubai este, de asemenea, un brand, chiar daca nu am stat niciodata acolo... Sunt branduri care poate nu fac parte din lumea noastra si nu ne incadram in targetul lor, dar le cunoastem, stim ce inseamna si cum se pozitioneaza. Insa oricare dintre aceste branduri are un public al sau, care il apreciaza, il face sa existe si-i asigura succesul. Poate sunt branduri la care aspiram, poate sunt branduri dupa care nici nu tanjim... Dar sunt si branduri ale caror produse sau servicii le cumparam. Zi de zi. Iar brandurile pe ale caror produse si servicii le cumparam sunt brandurile care si datorita noua vor avea succes si maine. Brandurile depind de noi toti. De alegerile noastre. Alegem sa le cumparam, visam la ele pentru ziua de maine sau ni se par aiurea si le respingem... Depinde! Dar, pana la urma, trebuie sa recunoastem, depind de noi!
Unele branduri au devenit constiente de asta, asa cum si unii dintre noi am devenit constienti de faptul ca puterea este de partea consumatorilor. A consumatorilor activi, dinamici, care-si spun parererea, care stiu ca opiniile lor conteaza. Si, pana la urma, si in aceasta privinta, esti ceea ce vrei tu sa fii. Un cetatean responsabil, un consumator care decide in cunostinta de cauza, care se informeaza, care pune in cosul de cumparaturi sau alege biletul de vacanta gandindu-se si la brandurile care vor exista maine sau, dimpotriva, un cetatean indiferent care alege la nimereala orice produs, orice sapun, orice pasta de dinti, orice pantofi. Insa nimeni nu e, de fapt, asa! Pentru ca nici n-am putea trai intr-o lume in care ar exista un singur fel de pasta de dinti, pentru care nici n-ar mai fi nevoie de un nume, i-ar zice pur si simplu pasta de dinti, pentru ca o asemenea uniformizare nu are cum sa fie acceptabila, iar istoria ne-a demonstrat asta cu varf si indesat! Fiecare avem preferintele, pretentiile si bucuriile noastre. Iar brandurile pe care le alegem, carora decidem sa le dam viata si sa le oferim succes, sunt cele care reusesc sa ne cucereasca, care ne ofera produse adecvate, care reusesc sa ajunga in inima noastra. Iar noi alegem sa ne exprimam! Sa fim vectori de opinie, adevarati constructori si sustinatori de branduri. Despre aceste alegeri ale noastre, despre cei activi, dinamici, implicati, am ales sa vorbesc in noul meu articol din revista Business Woman. Pentru ca, daca vrei sa contezi, esti brander! Daca vrei sa existi, esti brander! Iti spui parerile, te implici, te exprimi! Altfel, maine, degeaba o sa te plangi! Eu am ales! Sunt brander, deci exist!

Publicat in Comunicare in Arena
Sambata, 16 Februarie 2013 20:01

Pentru cei interesati de gazele de sist...

Dar si pentru ceilalti... Un film care merita vazut. Taramul Fagaduintei, de Gus Van Sant, cu Matt Damon, Frances McDormand si Hal Holbrook. Bine facut! Si bine ca ruleaza acum pe marile ecrane! Poate invatam cate ceva!

Dim lights

Publicat in Stil de viata
Miercuri, 13 Februarie 2013 15:36

Rozul rubinelor si al... bujorilor

Imi plac bujorii. Enorm. Florile acelea mari, de un roz delicat, inconjurate de frunzele de un verde puternic, imi fac zilele mai frumoase. In alte contexte insa, n-as putea spune ca rozul e o culoare care sa-mi placa prea mult... Mai demult cineva expert intr-ale psihologiei si in teoria culorilor mi-a spus ca asta inseamna ca mai am de lucrat la propria persoana invatand sa fiu mai toleranta, invatand ce inseamna toleranta. Se pare ca de-atunci am reusit sa fac ceva in acest sens, oi mai fi evoluat... Pentru ca, in aceste zile, ocupandu-ma de promovarea bijuteriilor din Colectia Otoman din magazinele You&Me, m-am indragostit pur si simplu de un inel cu rubine... roz!  De aceste bijuterii spectaculoase, impunatoare, in care rozul rubinelor se combina cu verdele jadului, s-au declarat incantate si Cristian Cioran si Paula Chirila in emisiunea Draga mea prietena de la Kanal D din aceasta dimineata.

Dar cine ar putea spune ca nu-i plac aceste bijuterii?! Sunt atat de frumoase! E drept, stilul oriental al acestor bijuterii este la polul opus stilului minimalist occidental. Poate ca tocmai acest lucru m-a facut sa-mi amintesc de bujori si sa-mi fie dor de ei! Pentru ca bujorii sunt florile fidelitatii fata de propriul sine si ale curajului de a-ti impune felul de a fi. Taria de a afirma ceva doar atunci cand tu esti in acord cu acel lucru. Sunt florile sinceritatii si ale curajului de a fi ceea ce esti! Si asa trebuie sa fii ca sa recunosti ca-ti place un stil sau altul care uneori poate sa nu fie cel dominant! Si, indiferent de curentele si modele dintr-un anume moment, daca ai deschiderea de a vedea cu adevarat frumusetea pieselor dintr-o colectie si de a le alege pe cele cu care rezonezi, fara a te lasa prins in capcana unei uniformizari generale, inseamna ca ai invatat acel respect si acea fidelitate fata de tine insati de care, in vechile legende si povesti, dintre toate florile, doar bujorul a dat dovada.
Desi extrem de elegant, bujorul nu e considerat totusi o floare pretentioasa, este insa un simbol al fericirii, al prosperitatii, al deschiderii, al sincerelor si bunelor intenii, fara ganduri ascunse. Fara sa mai vorbim de virtutile sale protectoare, vechii greci considerand ca e de fapt trupul transformat in floare vindecatoare al unui discipol al lui Asclepios... Da, mi s-a facut dor de bujori! Si daca va e dor de rozul lor delicat, de verdele lor puternic, de povestile si legendele lor, pana va veni primavara, mergeti cu inima si mintea deschise sa vedeti aceasta colectie de bijuterii orientale din magazinele You&Me. Cu siguranta, unele piese vi se vor parea irezistibile!

Publicat in Stil de viata
Luni, 11 Februarie 2013 22:35

Istorii si filme

Hyde Park on Hudson e o pagina de istorie, un film bine facut, cu actori buni, filmari calde, peisaje frumoase, costume elegante. Un film in care descoperi alte fatete ale lui Bill Murray. Dar si ceva mai mult... E o lectie de viata. Un moment cu adevarat istoric, la inceput de globalizare, la inceput de razboi. Un rege cu un handicap de vorbire, disperat, cersind, fara sa vrea sa se umileasca, un indispensabil ajutor pentru a-si salva tara, un atat de orgolios imperiu, si un presedinte cu un handicap locomotor ce conduce o fosta colonie a marelui imperiu si care inca nu vrea sau nu poate sa asigure acel ajutor, dar vrea sa pastreze toate usile deschise. Un film in care descoperi ce probleme poate sa puna un... hot dog! Daca esti rege!
O primire la Hyde Park on Hudson, unde familia prezidentiala nu a auzit de Hyde Park din Londra… O lume inca prea indepartata de batrana Europa, dar singura in masura sa o poata salva. Insa acest presedinte provincial, poate nehotarat, dupa cum l-au descris unii, iar, in ceea ce ne priveste, mai tarziu in istorie, parinte al tratatului de la Yalta, ne apare, cel putin in acest film, ca un desavarsit comunicator, un diplomat capabil sa foloseasca cu deosebita abilitate si finete fiecare amanunt, gest si cuvant, pentru a conduce complicatele sale relatii personale si aceasta cruciala intalnire la nivel inalt conform propriului sau plan si interes. Fiecare gest si fiecare cuvant este urmarit cu atentie intr-un construct admirabil care face ca o discutie aprioric sortita esecului sa transforme un profund si penibil blocaj de comunicare in punctul de plecare pentru o comunicare amicala, relaxata, care sa ocoleasca pur si simplu miza imensa a intalnirii, lasand insa larg deschise usile pentru evolutia urmatoare a evenimentelor.
Indiferent de pozitia pe care o ocupi, problemele nu te ocolesc, sunt doar diferite... Roger Michell a realizat un film in care confruntarea dintre lumi, surprinsa in micile ei detalii, in meniul unei cine, in toaletele purtate, in cocktail-urile servite, in glumele pregatite sau in discursurile mult repetate, te face sa te intrebi daca nu cumva am uitat sa mai fim delicati si atenti cu ceilalti, cu modul lor de a fi, cu scara lor valorica. Un film care m-a facut sa ma gandesc la visul cineastilor romani de a transpune istoria noastra nationala in film. Sa-ti cunosti istoria si... eroii. Sa le recunosti meritele si sa-i iubesti. Dar inante de toate sa-i cunosti! De-abia astept sa ne regasim si visul cineastilor romani sa continue si sa ne prinda in dansul irezistibil al imaginilor care sa ne faca sa ne cunoastem, sa ne respectam si sa ne iubim...

Dim lights

Publicat in Stil de viata
Duminica, 10 Februarie 2013 12:08

Multumesc!

Multumesc celor care m-au invatat acest cantec, celor care mi-au dat forta ca - dincolo de inevitabilele ratacirile in lumea asta tulbure care a bantuit tara asta frumoasa si scumpa - sa ma regasesc, sa sper, sa vreau sa construiesc si... sa ma construiesc. Totul e sa te ridici si sa continui. Nu se poate sa ai pretentia sa nu cazi, cazi, inevitabil, pana inveti sa mergi, dar totul e sa te ridici si sa continui. Nu se poate sa nu te fure peisajul, ca tot felul de miraje sa nu te rapeasca si sa nu te raneasca. Dar totul e sa te regasesti si sa-ti regasesti drumul. Intr-o lume tulbure, cu repere ascunse, cu false preamariri si spani ispititori, nu e greu sa gresesti. Totul e insa sa te regasesti si sa ai forta sa mergi mai departe. Pe calea cea dreapta! Intelegi ziua de ieri si o construiesti pe cea de maine. Asta conteaza! Ce faci! Azi! Si cum vrei sa fie maine! Cum vrei sa fii maine!
Da, faptele cele mici conteaza, pentru lumea intreaga!... Ce facem noi, fiecare, conteaza!

Dim lights

Publicat in Stil de viata
Vineri, 08 Februarie 2013 19:10

Dincolo de imagine

Da, ne plac bijuteriile, ne plac culorile, croielile interesante, combinatiile surprinzatoare... Ne place sa fim frumoase, la moda, apreciate, admirate. Insa, dincolo de toate acestea, atunci cand ne imbracam, ne invelim si in plasa de povesti pe care le poarta culorile, bijuteriile, tesaturile, croielile... Pentru ca atunci cand ne construim o imagine o construim in functie de ceea ce rezoneaza cu noi, in noi. Fiecare lucru pe care il alegem poarta in el o poveste pe care o alegem, pe care o preferam altor povesti. Si o preferam pentru ca sensibilitatea noastra particulara, istoria noastra individuala ne face sa o preferam sau pentru ca lumea din care facem parte ne predetermina anumite alegeri. Dincolo de toate aceste lucruri, mai mult sau mai putin complicate, cert este ca in spatele alegerilor noastre - pe care multi le-ar clasifica repede si superficial drept nesemnificative - stau lucruri aparte care ne definesc. Dincolo de imagine stau istoriile noastre personale si istoriile lumii noastre. Totul e sa ai capacitatea sa vezi dincolo de imagine.
Despre fascinanta lume a bijuteriilor si a modului in care noi ne alegem tinutele, am avut bucuria sa discut in cadrul emisiunii realizate maiastru de doamna Maria Terzian pentru TVR 2, Impreuna in Europa, alaturi de Elena Stoichita, redactor-sef al revistei OK! Romania, mereu dinamica si mereu la curent cu tot ce se intampla in lumea celor care dau tonul in moda, cu alegerile fashion, cu tinutele mai mult sau mai putin apreciate pe covorul rosu al diferitelor festivaluri, premiere, simpozioane.

Publicat in Stil de viata
Miercuri, 06 Februarie 2013 10:03

Retete pentru frumusete

Tin minte ca atunci cand eram copil ma fascinau cartile despre locurile indepartate, despre expeditii si exploratori, despre padurile tropicale, triburi asa-zis primitive, civilizatii necunoscute... O biblioteca intreaga nu mi-ar fi fost de ajuns! Bucuria de a descoperi lucruri noi, ingrediente interesante, retete inedite o traiesc si astazi. Iar in postura de consultant comunicare pentru diferite companii citesc despre noile ingrediente ale produselor lor, despre beneficiile pe care le aduc acestea si despre recunoasterea de care se bucura astazi vechi retete traditionale. Si nu este vorba numai de ingrediente si retete din vechea noastra Europa, ci si de prin America de Sud, de prin Africa sau Orientul Indepartat. Oriunde si oricand femeile si-au dorit sa fie frumoase, chiar daca criteriile de frumusete au variat destul de mult. Gatul lung, piciorul mic, silueta clepsidra, fruntea inalta... Interesele si obsesiile, evident diferite peste mari si tari, au variat si de-a lungul vremilor. Iar astazi trucurile de frumusete le imprumutam de peste mari si tari, ca vantul si ca gandul. Frumusetea, sanatatea si tineretea pe care ni le dorim ni le ingrijim cu uleiuri de masline, de argan, de jojoba, de inca omega.
Despre toate aceste uleiuri aflam din ce in ce mai multe pe zi ce trece. Noutatea pe care noi am descoperit-o acum este... uleiul inca! Un ulei vegetal, extras din planta Plukenetia Volubilis, care creste la mari altitudini in padurile tropicale din America de Sud si care are cea mai mare concentratie de acizi grasi nesaturati, continand aproape 50% Omega 3, 36% Omega 6 si 8% Omega 9. Este un precursor al ceramidelor si are un efect excelent asupra pielii, ajutand-o sa-si indeplineasca rolul de bariera naturala, revitalizand-o, hidratand-o, intinerind-o. Evident, este un ulei recomandat nu numai pentru ingrijirea tenului, ci si pentru ingrijirea parului si chiar pentru o serie intreaga de retete delicioase din bucatarie... Personal, nu l-am incercat inca in salate, ridurile mele de sub ochi aveau nevoie de el! Mai multe despre uleiurile vegetale puteti afla urmarind rubrica Ce se intampla, doctore?.

Publicat in Stil de viata
Duminica, 03 Februarie 2013 18:25

Frumusete si echilibru

Noi, cei cool, dacic cool, apreciem produsele romanesti si sustinem companiile romanesti care stiu sa-si respecte consumatorii, care ne ofera lucruri noi si interesante la preturi adecvate. Cremele cu venin de albine, o noutate pe piata de la noi, au inceput deja sa devina cunoscute, cautate, apreciate. Si cum ar putea fi altfel, din moment ce oricine le incerca este multumit de efectele lor?! Ne bucuram de ingredientele naturale, de veninul de albine, de laptisorul de matca, de propolis, de miere, polen si pastura, de uleiurile naturale, de florile si semintele pe care le foloseau si mosii si stramosii nostri. Dar ne bucuram si de ingredientele minunate de peste mari si tari care si-au dovedit eficacitatea si care ne ajuta sa ne ingrijim sanatatea si frumusetea.
De curand, am descoperit uleiul de argan. Stiam ca e un ingredient la moda in industria cosmetica in ultimii ani, auzisem de efectele sale de-a dreptul miraculoase, citisem despre felul in care productia uleiului de argan - in cooperativele din Nordul Africii - a schimbat raporturile familiale si sociale din zona, cum parerile femeilor care incepand sa lucreze si sa-si sustina financiar familiile au inceput sa fie ascultate si luate in considerare. Auzisem multe... Dar de curand am avut ocazia si sa incerc uleiul de argan. Compania Apimond, care ofera o serie intreaga de uleiuri mai mult sau mai putin exotice, insa toate excelente pentru sanatatea si frumusetea noastra, ofera si uleiul bio de argan, excelent mai ales pentru ingrijirea pielii uscate. Hidratant, antirid, revitalizant, uleiul de argan va fi o adevarata descoperire pentru oricine il va incerca.
Despre toate aceste noutati de pe piata romaneasca de cosmetice am avut placerea sa vorbesc la Trinitas TV. Sa ne ingrijim trupul, sufletul, spiritul. Sa ne respectam trupul, sufletul, spiritul. Sa pastram un echilibru in toate. Asta ne dorim, Si le multumim celor care ne ajuta...

Publicat in Stil de viata
Joi, 31 Ianuarie 2013 23:22

Lectia de istorie

Joi seara. Se apropie week-end-ul. Bateriile iti sunt cam pe terminate si vrei sa iesi undeva. Treci rapid ofertele in revista si alegi...
Am optat pentru... o lectie de istorie! Pentru avanpremiera filmului Lincoln. Regia Steven Spielberg. Cu Daniel-Day Lewis, Tommy Lee Jones, Sally Fiels. Doamne, cat imi plac actorii astia si cat am asteptat sa-i mai vad! Nimeni altul mai potrivit decat Daniel-Day Lewis pentru rolul lui Lincoln! Nici un alt subiect mai potrivit pentru a medita asupra drumului pentru a obtine ceea ce ti-ai propus. Slalom printre adevaruri, principii, oportunitati. Labirinturi ale lumii politice, camere intunecate, minti luminate, amintirea lucrurilor simple, axiomele lui Euclid. Si cat imi plac trasaturile aspre si vorbele calde, intelepte si bune, echilibrul in ton, in fraze, in actiuni. Vointa de a fi cumpatat, de a analiza echilibrat unde vrei sa ajungi si care e drumul de urmat.

Dim lights

Publicat in Stil de viata
Duminica, 27 Ianuarie 2013 22:58

Duminica la cinema

Neavand somn, intr-una din noptile trecute, facand zapping la TV, am dat peste Jane Fonda si Robert Redford in Calaretul electric. Ce oameni! Ce filme! Ce atitudini! Au trecut vreo 30 de ani de atunci, dar parca astazi nu e vorba de o lume schimbata, ci de o alta lume...

Dim lights

Cum mi se facuse dor de Jane Fonda, astazi am fost la Hai sa traim toti impreuna! Film frantuzesc in care vezi cat de frumoasa poate fi Jane Fonda, cat de surprinzator poate fi Pierre Richard, da, acel Pierre Richard care ne-a bucurat copilaria cu comediile lui, in care vezi care sunt problemele la care nu te-ai gandit niciodata...

Dim lights

Publicat in Stil de viata
Sambata, 26 Ianuarie 2013 22:26

Si pentru ca toti suntem putin luati...

Sambata asta am fost la... Sapte psihopati. Comedie. Cu actorii mei preferati. Colin Farrell, Woody Harrelson, Christopher Walken.

Dim lights

Si, pe vremea asta urata, astazi, n-am prea avut altceva de facut decat sa colind prin mall, sa-mi iau supa de linte din zona de food si sa mai vad care sunt atractiile din zona de fashion. O sambata friguroasa, dar relaxanta. Aveam nevoie de ea!

Publicat in Stil de viata
Vineri, 04 Ianuarie 2013 17:27

Oameni mari si oameni needucati

Ne-a parasit una dintre personalitatile emblematice ale cinematografiei noastre, un important om de cultura si, poate, inainte de toate, un om care, dupa cumplita perioada a sovietizarii si a nationalizarii, in anii '60-'70, a stiut sa readuca in constiinta noastra, a romanilor, marile figuri si momente ale istoriei noastre. In mod cert, totul poate fi contestat si, fara indoiala, la fel cum exista fani, admiratori absoluti care idolatrizeaza la propriu figura acestui important om al culturii noastre, la fel exista si oameni care il contesta sub o forma sau alta. Este dreptul fiecaruia la propria opinie si la propriile convingeri.
Din pacate, astazi, cand Sergiu Nicolaescu ne-a parasit, opera lui ramanand insa la fel de vie si - cred eu - la fel de benefica pentru noi, asistam la un spectacol deplorabil. Intr-un stat liber si democratic, este dreptul fiecaruia dintre noi sa avem propriile noastre convingeri si optiuni, inclusiv in privinta inhumarii. Iar aceste optiuni  trebuie sa fie acceptate de toti, si de cei care ne iubesc, si de cei care ne contesta, trebuie sa fie acceptate ca atare. Iar acest atat de dureros moment al despartirii trebuie tratat cu piosenia de rigoare. Manifestari huliganice de huiduieli si injuraturi menite sa conteste alegerea unui om liber, indiferent ca este sau nu o personalitate, nu pot sa demonstreze decat situatia deplorabila a unei parti a societatii noastre de astazi. Iar acest lucru ar trebui sa ne ingrijoreze peste masura. Si, daca acest lucru poate fi scuzat in cele din urma prin faptul ca in orice societate exista si o minoritate de declasati, desi eu nu cred ca ar trebui sa ne multumim cu astfel de scuze, am asistat astazi si la un alt spectacol, cel putin pentru mine, inca si mai trist. Cu mult mai trist, pentru ca ne-a  fost opferit de o parte a unei pretinse sau presupuse elite, oameni de cultura sau asa-zisi formatori de opinie care, chiar daca nu aveau in mod vadit nimic de a face cu Biserica Ortodoxa si la fel de putin cu crestinismul in genere, vorbind despre trecerea in nefiinta si ignorand astfel tocmai unul dintre elementele fundamentale ale credintei ortodoxe si anume reinvierea, care face absurda ideea trecerii in nefiinta, aceste persoane isi permiteau sa spuna ce ar trebui si ce nu ar trebui sa faca Biserica Ortodoxa Romana! E ca si cand o persoana care nu stie nici tabla inmultirii ar vrea sa dea lectii celor de la NASA! Daca, fara indoiala, este un drept absolut al fiecaruia dintre noi sa aiba propriile lui convingeri religioase si sa stabileasca liber ce urmeaza sa se faca cu trupul sau dupa ce va muri, atat timp cat nu-i lezeaza pe cei din jur, la fel de cert cred ca este si ca trebuie sa fie dreptul fiecarei Biserici de a-si apara fundamentele propriilor credinte si ritualuri, iarasi atat timp cat nu-i lezeaza pe ceilalti. Astfel, nimeni nu-ti interzice sa fii incinerat, dar, daca pentru o Biserica, in particular pentru Biserica Ortodoxa Romana, incinerarea nu este acceptabila, prin aceasta hotarare a ta te-ai pus singur in afara Bisericii si ca atare nu ai cum sa mai astepti sau sa ceri ca un preot sa oficieze slujba de inmormantare, inmormantare care in acceptiunea Bisericii ai refuzat-o singur. Nu poate veni nimeni din afara Bisericii sa pretinda ca aceasta sa-si schimbe credinta si datinile dupa bunul plac al unuia sau altuia dintre noi, indiferent de valoarea noastra intelectuala, culturala, politica sau de averea de care dispunem.
Faptul ca multi preoti incalca de multe ori canoanele bisericii este stiut, la fel cum este stiut ca si unii magistrati, poltisti sau politicieni incalca propriile lor legi. Iar pentru asta ar trebui sa plateasca! La fel si preotii, pe care nimeni nu i-a obligat sa imbrace haina preoteasca si nu-i impiedica sa renunte la ea. Astfel, este nu numai dreptul, ci si obligatia Patriarhiei sa apere ordinea din cadrul Bisericii.
Faptul ca, in cazul lui Sergiu Nicolaescu, Patriarhia a vrut sa se asigure ca nici un preot nu incalca regula si nu slujeste la crematoriu cred ca este un fapt firesc si intr-un fel necesar. Este adevarat ca aceste slujbe in afara randuielii Bisericii se mai fac in multe cazuri, la fel cum incalcari ale legii se fac zilnic de tot felul de functionari ai statului. Dar, in cazul de fata, asa cum s-au si manifestat multe "personalitati", s-a considerat de catre unii ca hotararea lui Sergiu Nicolaescu ar trebui sa reprezinte o cotitura in mentalitatea romanilor. Si este dreptul lor sa considere ca ar trebui sa apara o moda a incinerarii, asa cum mai demult a aparut o moda Alain Delon… Dar asta este una, dar pretentia ca insasi credinta, canonul si datinile Bisericii ar trebui sa fie schimbate este cu totul altceva. Din pacate, asistam deja de doua decenii la un atac concertat impotriva Bisericii Ortodoxe Romane, poate chiar mai virulent decat persecutia din perioada comunista. Si este pacat ca acest moment atat de sensibil al despartirii de un mare roman sa fie transformat intr-o scena de manifestari si declaratii penibile. La fel de jenante au fost si interminabilele discutii privind succesiunea, respectiv stabilirea unei eventuale paternitati. Proba cu ADN se poate face chiar daca a avut loc incinerarea, iar timp pentru astfel de dezbateri va fi suficient de acum inainte. La fel ca si cu privire la calitatea actului medical de care a beneficiat Sergiu Nicolaescu, respectiv daca nu cumva a fost vorba de o grava greseala sau de un lant de greseli fara de care Sergiu Nicolaescu ar fi fost si astazi in viata si si-ar fi putut realiza planurile pe care le avea pentru anii urmatori.
Este profund regretabil ca momentul despartirii de acest mare roman a fost transformat intr-un camp de batalie partizan in functie de varii interese. Si indiferent de modul in care acesti protagonisti dintr-o tabara sau alta pretindeau a vorbi in numele lui Sergiu Nicolaescu, cred ca nu au facut altceva decat sa incerce sa-i terfeleasca memoria. Din fericire, opera lui va ramane si va vorbi pentru el. Iar aceste absurde tribulatii se vor pierde in neant… Insa cred ca noi ar trebui sa luam aminte si sa ne trezim! Si poate ca aceasta ar trebui sa fie principala multumire pe care sa o aducem acestui mare om, aceea de a ne trezi si a invata ceva din penibilul manifestarilor de astazi, pentru a nu ne pierde traditia, istoria si fiinta si a trece cu adevarat cu totii in nefiinta… Sunt nenumarate replici din opera lui Sergiu Nicolaescu care ar trebui sa ne foloseasca drept reazem in acest sens, in masura in care credinta, istoria, datinile si - nu in ultimul rand - bunul simt nu ni le-am pierdut dupa patru decenii de comunism si doua decenii de tranzitie.

Publicat in Stil de viata
Pagina 4 din 30
Te afli aici: Afiseaza articolele dupa tagul: Stil de viata