Sambata, 11 Iunie 2011 21:12

Cetatea Rupea

In urma proiectului de reabilitarea al cetatii Rupea (un proiect de 8 milioane de euro, dintre care aproape 6 milioane din fonduri nerambursabile), va fi inaugurat si un muzeu, ceea ce este extrem de important, dat fiind faptul ca in zona primele asezari dateaza din paleolitic si din neoliticul timpuriu.
Dacii au ridicat aici cetatea Rumidava care, odata cucerita de romani, a devenit castrul Rupes, nume insemnand stanca sau piatra si care provine, probabil, de la faptul ca aceasta este construita pe un masiv de bazalt. Numele roman a condus apoi, evident, la numele actual.
Dupa secolul al X-lea a inceput construirea cetatii actuale formate din trei centuri de aparare, cetatea de sus, ridicata pe ruinele vechii cetati dacice, apoi cetatea de mijloc si cea de jos, ultimele doua realizate incepand din secolul al XIV-lea. Atestata documentar pentru prima data in 1324, cetatea a fost jefuita de turci in 1432-1437 si distrusa de un incendiu in 1643, fiind parasita in 1790.

Astazi, cetatea este intr-o stare jalnica si cu greu ii mai poti ghici zidurile interioare, dar privelistea pe care o ai din varful dealului este cu adevarat coplesitoare... Iar drumul impunator care se croieste acum iti da sperante ca in curand cetatea isi va regasi maretia de odinioara. Mai ales ca, dupa cum spune stapanul cheii de la intrare, in cetate ar urma sa se desfasoare, dupa terminarea lucrarilor, si Festivalul Fortaretei, la care sunt invitate sa participe localitatile care au avut statut de cetate sau au pe teritoriul lor vechi cetati ce au jucat un rol important in viata economica, sociala si culturala. Astfel, ne-am putea bucura nu numai de reconstructia cetatii, ci, chiar mai mult, de o cetate care sa recapete viata, in care traditiile sa fie la ele acasa.

Publicat in Stil de viata
Sambata, 11 Iunie 2011 20:36

Drumul spre cetatea Rupea

Am trecut destul de des pe langa cetatea Rupea, fie pe calea ferata, mergand de la Bucuresti la Cluj, fie circuland pe drumul european Brasov-Sighisoara. Dar, pana acum, nu am reusit sa ma opresc niciodata la Rupea ca sa urc la cetate… Se pare insa ca, pana de curand, chiar daca te ambitionai sa ajungi la portile ei, oricum nu o puteai vizita, fiind bine zavorata. Astazi insa lucrarile de reabilitare in curs de desfasurare par sa dea sperante celor ce vor sa viziteze cetatea Rupea.
Urmeza sa se realizeze un drum de peste 2, 5 kilometri pana la cetate. Chiar se poate urca cu masina, pe drumul in constructie, pana in viitoarea parcare. Faptul ca am putut intra si in cetate a reprezentat o bucurie in plus. Am aflat insa aici, de la stapanul cheii de intrare, ca lucrarile de consolidare si reconditionare a zidurilor si turnurilor sunt efectuate de o firma de constructii din Brasov, dar sunt supervizate de specialisti italieni. Si nu am putut sa nu ma intreb de ce nu s-au putut gasi specialisti romani, care presupun ca ar trebui sa fie mult mai in tema cu arhitectura locala decat italienii. Sa speram insa ca, in urma reabilitarii, ni se va restitui un monument de o reala valoare, nu un decor modern de film… 

Publicat in Stil de viata

Discutam demult despre importanta descentralizarii. Si, probabil, ca majoritatea simtim ca e in interesul nostru ca decizia sa fie cat mai aproape de noi, pentru a fi mai usor de controlat si de reactionat, atunci cand contravine inteseselor legitime ale comunitatii. Dar iata ca acum vrem sa comasam judetele si sa revenim la ceva asemanator cu regiunile din anii '50. In plina era comunista, in anii '60, cand s-au infiintat judetele, trecerea s-a realizat dupa o larga dezbatere, care a condus chiar la introducerea mai multor modificari in propunerile initiale, modificari cerute de comunitatile locale. Iar aceste modificari au insemnat inclusiv infiintarea de noi judete. Astazi, in plina democratie, dezbaterea pare sa lipseasca.
Dar sa revenim la fondul problemei. De ce sa facem aceasta centralizare care contravine chiar dezideratelor declarate pana acum? Pentru ca o cere U.E.? Nu cred! U.E. ne cere sa avem structuri regionale de coordonare a proiectelor majore care necesita fonduri europene. Si aceste structuri au fost create deja de la aderare. Faptul ca ele nu functioneaza tine de proasta lor organizare si de calitatea oamenilor numiti acolo.
Propunerea actuala te face sa-ti amintesti situatii mai vechi din timpul regiunilor. Sibiul facea parte pe vremea aceea din Regiunea Brasov. Ca atare, nu apuca sa ciuguleasca aproape nimic din fondurile alocate acestei regiuni si Sibiul ramasese grav in urma din punct de vedere al dezvoltarii. Asta in ciuda traditiei lui, a resurselor si a pregatirii fortei de munca. Lucrurile s-au remediat doar cu greu, dupa ce a devenit capitala de judet. Daca nu s-ar fi trecut atunci la judete, nu cred ca Sibiul ar fi avut vreo sansa sa devina capitala culturala europeana.  Poate vrem si acum ca, in afara de Bucuresti, sa nu se mai dezvolte decat 6-7 orase si sa nu mai existe nici un control asupra acestor conduceri. Cu greu se stabileste acum o relatie intre actualele consilii judetene si comunitatile locale, cum ar fi oare in cazul acestor regiuni?! Ineficienta unor institutii nu poate reprezenta un argument pentru a inlocui judetele cu regiuni, ci dimpotriva reprezinta un grav semnal de alarma. Ar trebui sa nu uitam ca e usor sa strici, dar e mult mai greu sa repari…

Publicat in Stil de viata
Joi, 09 Iunie 2011 09:55

Alba-Iulia, tinut secuiesc?!

Trebuie sa recunosc faptul ca problema reorganizarii teritoriale chiar ma preocupa, pentru ca o consider extrem de importanta pentru viitorul nostru. Si, urmarind aseara o emisiune TV, am avut cu adevarat un soc. Daca afirmatia nu ar fi fost repetata, as fi crezut ca nu am auzit bine. Fiind prezentata harta cu regiunile propuse, pe care era figurata regiunea din centrul tarii formata din judetele Harghita, Covasna, Mures, Brasov, Sibiu si Alba, regiune pe care nu era inscris nici un nume, in timp ce toate celelate regiuni purtau fiecare un nume, moderatorul a pus o intrebare generica cu privire la posibila denumire a acestei regiuni. In mod cutremurator, raspunsul unui invitat a fost: Tinutul Secuiesc, conform denumirii traditionale… Lasand deoparte discutia cu privire la unguri si secui, daca sunt acelasi lucru sau nu, lasand iarasi deoparte numarul celor care la ultimul recensamant s-au declarat secui, se pare ca doar cateva sute de mii, cum e posibil sa spui ca Sibiul e tinut secuiesc, cum poti sa spui ca Alba e tinut secuiesc?!
Probabil ca astazi si sasii si romanii au devenit deja cu totii secui! Satele lui Avram Iancu, ale lui Horea, Closca si Crisan, probabil ca toate au devenit sate de secui, Alba-Iulia, locul Marii Proclamatii a Unirii probabil ca a devenit un altar al secuimii. Cum avem deja reprezentanta Tinutului Secuiesc la Bruxelles, presupun ca, in curand, putem proclama tot Ardealul tinut secuiesc si, in viitor, de ce sa nu declaram toata Romania tinut secuiesc? Cred ca nu e stramos care sa nu se zbata in mormant. Acum 21 de ani cantam: Pacat, pacat de sangele varsat! Un refren mai actual ca oricand…

Publicat in Stil de viata
Miercuri, 08 Iunie 2011 16:45

Jignim, deci existam!

Intr-un eseu aproape scolastic, Descartes demonstra existenta lui Dumnezeu, pentru a putea concluziona apoi cu privire la constiinta propriei existente, plecand de la facultatea noastra de a gandi, ajungand in final la celebrul Cogito, ergo sum! (Gandesc, deci exist!).
Din pacate, se pare ca, intre timp, aceasta facultate de gandire a fost nu numai pierduta, dar a fost chiar cu totul data uitarii. In schimb, ne-a ramas aceea de a jigni. Cand ramanem fara argumente, apelam la o injuratura sau la incercarea de a-l jigni, de a-l desfiinta prin insulte, pe cel ce a indraznit sa ne infrunte.

Publicat in Stil de viata
Miercuri, 08 Iunie 2011 13:35

Politia, pe mana hotilor

O stire de ieri, de la ora 17, ne comunica faptul ca un politist, mai exact seful de post din Mozaceni, judetul Arges, a fost batut, chiar in sediul de politiei, de un suspect care fusese adus pentru cercetari, politistul fiind dus ulterior la Spitalul Judetean de Urgenta din Pitesti cu leziuni la cap si la spate. Faptul ca, de multe ori, politistii sunt batuti de infractori nu este o noutate, dar faptul ca seful de post ajunge sa fie batut chiar in sediul politiei poate sa ne spuna destul de multe despre tupeul pe care infractorii au ajuns sa-l aiba in acest moment. In S.U.A. sau intr-o alta tara europeana, un asemnea incident ar fi de neimaginat. Dar acolo exista un cadru legislativ care permite politistilor sa intervina ferm si, in acelasi timp, sa protejeze populatia de eventuale excese de zel. La noi, se discuta demult aceste aspecte legislative, dar nu s-a realizat nimic.
Zilele trecute au fost furate din nou componente esentiale din infrastructura cailor ferate, trenurile de pe ruta in cauza inregistrand intarzieri uriase. In aceste conditii, noi reducem numarul de politisti… Intrebarea este ce se va intampla dupa aceste concedieri, daca acum nu suntem in stare sa aparam obiective strategice, precum caile ferate, care ar trebui sa reprezinte o structura strategica pentru economia nationala, iar politistii sunt batuti chiar la ei in sediu. La ce ne mai putem astepta noi, simpli civili?
Nu stiu exact de ce au intrat in greva foamei cei patru politisti de care am auzit, de asemenea, de la stiri. Dar, dincolo de problema financiara dificila in care se afla acum politistii, ne gasim intr-un moment extrem de periculos, la nivel social, din punct de vedere al dezvoltarii fenomenului infractional. Din pacate, Romania este oricum receptata in Occident ca o tara nesigura. Riscam astfel sa ne indreptam spre o scadere si mai accelerata a turismului si a investitilor straine si ne indepartam, probabil, si de momentul in care am putea spera sa fim primiti in spatiul Schengen.
Cred ca intreaga administratie ar trebui reformata, dar, in acest moment, reducerea numarului de angajati reprezinta cea mai periculoasa masura posibila. De altfel, cred ca reformare sau restructurare inseamna cu totul altceva decat concediere, chiar daca in urma unei reformari reale se poate ajunge si la un excedent de personal, asa cum s-ar putea constata si un deficit de specialisti…
Romania a mai trecut prin perioade in care iti era frica sa iesi pe strada si nici astazi nu te simti prea sigur. Nici macar in locurile publice, in mijloacele de transport in comun sau in casa. Iar acum vedem ca nici sectiile de politie nu reprezinta locuri prea sigure… Cred ca pierderile ce pot aparea in urma unei cresteri a infractionalitatii pot fi cu mult mai mari decat economiile salariale realizate prin concedieri. De aceea, cred ca este nimerit sa ne amintim un vechi proverb: Masori de zece ori si tai o data…

 

Publicat in Stil de viata
Marti, 07 Iunie 2011 08:11

Teroarea numita E-coli

Literatura si filmele de groaza au fascinat si fascineaza in continuare suficient de multa lume pentru a reprezenta o industrie ultraprofitabila. Nu au lipsit nici intamplarile reale care ne-au terorizat… Am frisonat cu gripa aviara si cu cea porcina, pentru a ne inspaimanta apoi la virusul AH1N1. Acum a venit randul bacteriilor. Ucigasa E-coli, ce a aparut in nordul Germaniei, a reprezentat mai intai baza atacului impotriva castravetilor din Spania. S-a vazut apoi ca acestia nu aveau nici o vina. Spania pierde insa milioane de euro pe zi, pierderile estimate la sfarsitul lunii mai ridicandu-se la 200 de milioane de euro. Iar Spania este una dintre cele mai greu afectate tari de catre criza economica. Isteria castravetilor a facut insa sa scada drastic consumul castravetilor indiferent de provenienta acestora. Asa incat si Romania pierde peste 100.000 de euro pe zi. Cine va suporta  aceste pierderi? Sa speram ca Europa... Dar Europa inseamna contributorii europeni, adica inclusiv noi… Acum sunt acuzate semintele germinate din Saxonia Inferioara…

Publicat in Stil de viata
Luni, 06 Iunie 2011 20:21

Un Star Trek romanesc

Am avut de facut un drum cu trenul. N-a fost nevoie sa-l repare mecanicul cu ramuri tinere de copac si am rezistat cu brio si vitezei cosmice de deplasare. Dar, calatorind alaturi de o profesoara, de o judecatoare, de un jandarm, de un doctor si de un inspector financiar, am avut impresia ca sunt supusa unei teleportari fortate pe un taram de groaza.  De regula, romanul e hatru si jovial, dar - vorba lui Cosbuc - sa te fereasca Dumnezeu cel sfant sa vrea el sange, nu pamant…
Ii ascultam expunandu-si fiecare propriile nemultumiri drept nemultumirile unei intregi bresle. Le puneai la un loc si nu-ti ramanea altceva de facut decat sa te intrebi ce mai ramane din ceea ce in mod normal am numi stat, atunci cand ne referim la institutiile si serviciile de care te gandesti ca urmeaza sa beneficiezi cand iti platesti taxele. E un adevarat cosmar sa-ti imaginezi ca de maine nu mai ai parte de asistenta medicala, ca pe copil nu mai are cine sa-l invete carte, ca in loc sa apelezi la justitie trebuie sa ti-o faci singur dupa cum te taie capul, iar hotii, singuri sau in clanuri inarmate, sunt liberi sa te fure dupa cum le vine cheful, ca nu te mai apara nimeni, nici politia, nici jandarmii.
Ma intrebam daca, in acest context, te mai poti  bucura de faptul ca nu mai are cine sa-ti incaseze taxele…
Trebuie sa recunosc faptul ca bravii mei companioni de calatorie m-au socat mai rau decat caldura si viteza ametitoare a trenului. Si parca preferam sa scap cu o locomotiva reparata in stil eco. Oricum, coborand pe peronul nu tocmai  curat, ma gandeam cum o mai fi si cu statistica si probabilitatile astea… Mai dai si tu peste un nemultumit sau altul, dar toti deodata?! Parca e totusi prea mult... Insa poate oi fi fost doar victima unei teleportari.

Publicat in Stil de viata
Sambata, 04 Iunie 2011 17:10

Caprele din capul satului Deveselu

Din 1944, romanii n-au contenit sa-i astepte pe americani. Astazi, daca treci prin Deveselu si vezi caprele ce privesc de-a lungul drumului, din capul satului, scrutand intinderea unei sosele amarate, ai impresia ca acum chiar si ele ii asteapta pline de sperante...
Daca nu ai sti prin ce colturi de lume se mai gasesc baze americane, te-ai putea mira ce anume ar putea cauta americanii in acest colt de Romanie, uitat de Dumnezeu, fara apa, fara canalizare, cu asa-zise blocuri mancate de cancerul vremii… Altminteri satul, ca multe alte sate romanesti, incearca sa-si traiasca saracia cu resemnare si, mai nou, cu acea curiozitate normala atunci cand, fara veste, ti se anunta un oaspete asa de important.
Lucrurile importante se petrec peste noapte. Dar ce e atat de important la aceasta hotarare luata tocmai cand toata lumea credea ca proiectul este in asteptare pana la terminarea negocierilor dintre rusi si americani? Poate ca e doar politica… Rusii trebuie sa marcheze ca nu e fair sa se ia astfel de masuri in timpul negocierilor si sa ne arate si noua ca nu suntem tocmai febletea lor, iar americanii mai marcheaza un progres intr-un proiect caruia demult se chinuie sa-i dea viata. Altminteri, un atac terorist, caci despre asta e vorba, e mult mai simplu de realizat la sol. La fel, un atac biologic, mult mai devastator. Fara indoiala, rachetele de la Deveselu reprezinta mai mult o declaratie politica decat o arma militara. Care este castigul Romaniei? Inca nu l-am aflat. El depinde, evident, de negocierile purtate la nivel inalt. Faptul ca rachetele, odata instalate la Deveselu, vor atrage investitorii ca un magnet cred ca nu poate functiona nici pe post de gluma… Adevarata schimbare de perceptie s-a produs odata cu intrarea in NATO si in UE. Acum e nevoie de infrastructura si de stabilitate legislativa ca sa reusim sa facem cu adevarat ceva. Altminteri, americanii sunt bine veniti, asa cum au fost si la Kogalniceanu.
Nu cred insa ca trebuie sa ne ingrijoram de riscul ca acele rachete interceptoare sa fie furate sau manglite, cum am auzit ca ar spune lumea buna, pentru ca americanii cred ca au invatat deja ca e cazul sa si le pazeasca singuri… Asa ca ii putem astepta linistiti sa vina sa-si instaleze rachetele, daca nu s-o gasi vreun sef de gara sa le opreasca trecerea... Lucrurile sunt in curgerea lor fireasca, atata doar ca se mai face risipa de cerneala sau de biti... Trebuie sa recunosc ca nu as fi facut aceasta risipa, daca nu ma induiosau peste masura capritele frematatoare din capul satului.

Publicat in Stil de viata
Miercuri, 18 Mai 2011 07:20

Cimitirul Bellu

Cand eram studenta la Facultatea de Matematica din Timisoara, la sugestia prietenei mele Cristina, am inceput sa ne petrecem timpul liber in… cimitirele din oras. Ne luam blocurile de desen si incercam sa ne exersam talentul reproducand statuile cu ingeri, incercam sa ne ascultam pe noi insine, in acea liniste incredibila, si ne gandeam la ce ne propuneam sa facem… Asa ca, sambata seara, afland ca, de Noaptea Muzeelor, Cimitirul Bellu va fi deschis spre vizitare si cu aceasta ocazie va fi inclus in Ruta Europeana a Cimitirelor Semnificative nu aveam cum sa nu merg…
Cimitirul Bellu, avand, de fapt, denumirea oficiala Cimitirul Serban Voda, a fost inclus in patrimoniul UNESCO si in Ruta Europeana a Cimitirelor Semnificative, program cultural care genereaza anual la nivelul Uniunii Europene aproximativ cinci milioane de vizitatori. Anul acesta, Cimitirul Bellu a participat pentru prima data la Noaptea Muzeelor, alaturi de aproximativ 3.000 de muzee din Europa si peste 60 din Romania. Noaptea Muzeelor  se organizeaza anual in preajma Zilei Internationale a Muzeelor, 18 mai, incepand din 1999 in Franta, iar apoi din 2005 la nivel european, anul acesta ea desfasurandu-se in seara zilei de sambata, 14 mai.

Publicat in Stil de viata

In Lista monumentelor istorice exista un obiectiv intitulat Palatul Trianon - ruine. Si e pacat sa nu le vizitezi. Nu pentru ca ar fi singurele ruine din Romania. Ci pentru ca ele reprezinta ramasitele unei adevarate capodopere, palatul fiind numit, acum aproape un secol, un adevarat paradis terestru. Generalul Friedrich Paulus scria ca Palatul Micului Trianon din Prahova e mai izbutit decat originalul de la Paris, considerandu-l drept cea mai valoroasa comoara a zonei, alaturi de petrol si de Castelul Peles.
Il gasesti usor, luand-o din DN1, intre Ploiesti si Campina, spre vest, pe drumul spre Floresti, unde vechea fabrica de anvelope a fost cumparata de Michelin. Evident, e nevoie sa mai intrebi localnicii, pentru a descoperi intrarea, fara poarta, din capatul unei ulite inguste. Este o ruina din care stau sa se prabuseasca ultimele ziduri. Dar este o ruina care nici acum nu conteneste sa te uimeasca cu maretia si frumusetea ei.

Palatul a fost construit la inceputul secolului al XX-lea de Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut sub numele de Nababul, datorita averii sale colosale. Dar, in epoca, marii boieri stiau nu doar sa petreaca... Mai stiau si sa creeze adevarate opere de arta, sa-si iubeasca tara si sa contribuie la dezvoltarea ei. O mare diferenta fata de noii imbogatiti de atunci sau de astazi...
Nascut la 22 septembrie 1832, doctor in drept la Paris, presedinte al Partidului Conservator, deputat, senator, presedinte al Adunarii Deputatilor si apoi al Senatului, Primarul Capitalei, Ministrul Finantelor, al Lucrarilor Publice si de Interne si de doua ori Presedinte al Consiliului de Ministri, Nababul apeleaza la arhitectul Ion D. Berindei, care mai proiectase si Palatul Cantacuzino din Bucuresti, actualul Muzeu George Enescu. Inspirat de arhitectura Palatului Micul Trianon, Palatul Domnitei, asa cum era numita in acele timpuri capodopera de la Floresti, cuprinde trei nivele inegale. Un demisol, parterul, ce avea 15 incaperi si o mare sala de onoare de 70 de metri patrati, si un etaj. Dar Palatul Domnitei nu este o copie a celebrului palat francez. El imprumuta si elemente din arhitectura Marelui Trianon si nu numai. Printre nenumaratele elemente decorative ce dau eleganta si maretia acestei bijuterii se numara si basorelieful plasat deasupra intrarii holului de onoare reprezentand doi ingeri care poarta blazonul familiei. Finisajele exterioare, inclusiv incadramentele sculptate ale ferestrelor sunt realizate din piatra de Albesti.

Publicat in Stil de viata
Sambata, 14 Mai 2011 17:05

Castelul Cantacuzino

Daca ti-e dor de aerul tare al muntilor, iti iei rucsacul in spate si urci… Daca ti-e dor sa te intalnesti cu cei ce ti-au stat inainte, vezi ceea ce au construit, ceea ce au inaltat, pietrele pe care le-au asezat unele peste altele... Asa ca, intr-o zi de sambata, poti sa urci pana la Muntele Zamora, de la Busteni, sa te plimbi pe domeniul Castelului Cantacuzino, sa admiri stilul neo-romanesc, neo-brancovenesc, al palatului realizat de arhitectul Grigore Cerchez, la comanda Nababului, Printul Gheorghe Grigore Cantacuzino, si finalizat in 1911, cu doi ani inainte de moartea ilustrului personaj.
Si poate ca asta te va ajuta sa te intalnesti si cu cei de azi, cu care stii ca ai de construit. Pentru cei de maine.

Publicat in Stil de viata
Joi, 12 Mai 2011 21:47

In lumea Regelui

In lumea Regelui, impreuna cu o doamna puternica si eleganta, doamna Pusa Hack, fondatoarea brandului de mobilier si decoratiuni Exotique, Furnizor al Casei Regale a Romaniei.

Publicat in Stil de viata
Joi, 12 Mai 2011 20:38

Intalniri de... sarbatoare

Spuneam ca, indiferent de pamantul care se surpa, de arsita, de ploaie sau de vant, exista oameni la care tin si care stiu ca tin la mine. Cu oamenii din satul meu si cu profesorii din orasul in care am facut liceul m-am intalnit cand venisera sa-l salute pe Rege. Exista lucruri care ne definesc, exista lucruri care ne fac sa fim ceea ce suntem, indiferent pe unde ne-au purtat drumurile pe care le-am ales... Bucuria reintalnirii cu cei de acasa, cu doamna profesoara Adriana Dragut si cu domnul profesor Augustin Dragut, care acum este primarul orasului in care am facut liceul, imi reaminteste ca, indiferent de mai micile sau mai marile greseli sau caderi, in esenta, si eu si colegii mei incercam sa fim ceea ce stim ca trebuie sa fim, incercam sa facem ceea ce avem de facut, sa fim mai drepti, mai buni, mai curati... Si asta am invatat de la ei, de la profesorii nostri de acasa...

Mi-am amintit si de cei care nu au ajuns astazi la Bucuresti, dar care m-au invatat istoria fara de care nu am sti cine suntem, fara de care nu am avea repere si fara de care nu am sti ce inseamna respect, de cei care m-au invatat cum se canta si cum se asculta cantecele noastre, cantecele care ne definesc...

Dim lights

Publicat in Despre Dacic Cool
Joi, 12 Mai 2011 19:24

O dupa-amiaza minunata

O dupa-amiaza minunata, cu oameni minunati...

Publicat in Despre Dacic Cool
Pagina 10 din 12
Te afli aici: Afiseaza articolele dupa tagul: Romania