Duminica, 17 Iulie 2011 21:26

Plimbare la Slanic Prahova

Daca iubesti muntele si te-ai saturat de aglomeratia de pe Valea Prahovei, poti alege sa-ti petreci week-end-ul pe Valea Teleajenului, pentru a descoperi imprejurimile statiunii Cheia, pentru a te opri la pastravaria de la Izvoarele sau pentru a urca la Muntele Rosu. (Aceasta ruta este si o varianta excelenta pentru un drum rapid de acces spre Transilvania.)
Insa de la Valenii de Munte merita sa te abati putin si la stanga, unde, la doar cativa kilometri, te asteapta statiunea Slanic Prahova. Poti descoperi aici Salina Unirea, pentru vizitarea careia trebuie sa-ti iei haine destul de groase, temperatura in salina fiind de doar de 12 grade, iar umiditatea fiind sensibil mai mica decat la suprafata. Cu liftul - care iti da oarece emotii, ce-i drept! - cobori in 90 de secunde la 208 metri adancime, pentru a descoperi salina plina de turisti dornici sa admire culorile incredibile ale peretilor de sare.
Din 1970, de cand s-a inchis exploatarea industriala inceputa in 1943, salina a devenit obiectiv turistic. Aici au fost excavati aproape opt milioane de metri cubi de sare, astazi salina avand o suprafata de aproape opt hectare. Datorita aerosolilor, salina este vizitata pentru proprietatile sale terapeutice, dar copiii sunt incantati de locurile de joaca si de terenurile de sport amenajate aici.
Evident, odata ajuns in Slanic Prahova merita sa vizitezi si Muzeul Sarii, gazduit in Casa Camarasiei, construita la sfarsitul secolului al XVIII-lea si refacuta in 2002-2003, respectand tehnicile traditionale. Inaugurat in 2003, muzeul expune atat minunate cristale de sare, cat si unelte si utilaje utilizate de-a lungul timpului pentru exploatarea sarii, care aici s-a realizat, intr-un mod rudimentar, de sute de ani.
Slanicul nu e insa cunoscut doar datorita uneia dintre cele mai mari mine de sare din Europa, ci si ca statiune balneoclimaterica. Situata la aproximativ 400 de metri altitudine, statiunea este inconjurata de dealuri cu paduri de stejar si livezi de pomi fructiferi. Drumuri incredibile te conduc prin locuri cu adevarat pitoresti pana in valea Doftanei, a Varbilaului sau a Teleajenului. Statiunea este bogata in izvoare de ape cloruro-sodice, dar si in lacuri formate in gropile vechilor saline, precum Baia Rosie, Baia Baciului sau Baia Verde, folosite atat ca  stranduri, cat si pentru tratament balnear. Aici traieste o specie de racusori ale caror corpuri se transforma, in timp, in acel namol atat de cautat si care se mai gaseste si la Techirghiol.
Merita sa te plimbi si pana la Muntele Verde si, daca alegi sa o iei apoi inspre Teisani, vei descoperi o padure tanara, dar absolut superba. Intamplarea a facut sa trec prin aceasta padure dupa ploaie, iar aburul care se ridica te facea sa te simti ca intr-o poveste de neuitat…  Si sunt atatea povesti superbe pe care le poti descoperi la nici o suta de kilometri de Bucuresti, incat nu poti decat sa spui cu drag si cu entuziasm: Romania, te iubesc!

Publicat in Stil de viata
Vineri, 15 Iulie 2011 08:33

Pietrele care vorbesc

Nu pot sa-mi imaginez cum ar putea arata copilaria fara maretia povestilor, fara tainele basmelor. Cred ca libertatea se intregeste prin capacitatea noastra de a visa. Fara vise nu cred ca ar exista exuberanta, cutezanta si dragoste…
Fascinatia masinii rezida in exactitatea actiunilor ei. Maretia omului cred ca provine din capacitatea lui de de a se depasi intr-una pe sine insusi. Iar aceasta continua autodepasire provine in primul rand din fantastica lui capacitate de continua dezmarginire. Legendele nu au de a face cu normele tehnologice, cu modul nostru specific de astazi de a manipula materia, ele ne ajuta insa sa redescoperim libertatea zborului. Cu ajutorul lor sufletul parca ni se inalta precum o pasare calatoare, cautandu-si drumul printre razele stralucitoare ale soarelui. Daca mintea descopera legi, sufletul dezmiarda taine… Primele ne imping prin furcile mereu mai stramte ale unei lumi pragmatice, mereu mai mercantile, celelalte ne ajuta sa ne dezmierdam sufletul precum am face-o cu clapele unui pian…
Daca vrei sa redescoperi o lume de basm si jocurile copilariei, poti sa te opresti putin din goana de zi cu zi si poti regasi magia ce ne inconjoara... Din goana masinii, alergand spre locurile in care s-a nascut Brancusi, intrand in comuna Costesti, descoperi dupa o curba, pe stanga soselei, o cariera de nisip. Daca iti iei insa ragazul sa privesti mai atent, ii descoperi pe ei, pe Trovanti, acele pietre atat de inspirat botezate si pe care localnicii le considera vii… Daca vrei sa te opresti putin din calatorie, poti intra intr-o lume de basm, in Lumea Trovantilor...

 

Publicat in Stil de viata
Sambata, 25 Iunie 2011 19:40

Piatra Soarelui

Imi place vara, soarele, floarea-soarelui, piatra soarelui, chihlimbarul... Imi place piatra asta vie, care are darul de a-ti deschide portile unei alte lumi, demult trecute, de a-ti aduce mai aproape lumea de azi si de a te face increzator in lumea de maine. Se spune ca bijuteriile cu chihlimbar iti dau energie, optimism, speranta, te fac sa-i intuiesti mai bine pe cei din jur, te ajuta sa-ti gasesti si sa-ti construiesti calea alaturi de sufletul tau pereche. Fiu al Zeului Soare, conform legendei, chihlimbarul iti lumineaza, iti incalzeste si iti netezeste calea.

Versatile si pline de culoare, bijuteriile cu chihlimbar, pline de magie si de traditie, iti pot schimba starea de spirit, iti pot lumina ziua si iti pot da idei nemaipomenite. Si cand te confrunti cu problemele de peste zi, si cand vrei sa te relaxezi in week-end... Pe mine cel putin m-au inspirat sa trec si dincolo de muzeul florilor de mina din Cheia, pe care il mai vizitasem, sa descopar Muzeul Chihlimbarului din Colti, pentru ca am avut si noi minele noastre de chihlimbar...

In plus, cred ca bijuteriile cu chilimbar pot transforma o tinuta oarecare intr-una impresionanta, mai ales cand sunt piese de exceptie, in monturi cu un design deosebit, fie ca este vorba de o tinuta de seara, fie ca este vorba de o tinuta de zi. Piesele unor bijiutieri polonezi, precum Alexander Gliwinski (Polonia fiind - alaturi de Tarile Baltice - recunoscuta pentru chihlimbarul de exceptie), se gasesc si la noi, in Magazinele You&Me, care sunt recunoscute pentru promovarea bijuteriilor din argint si pietre semipretioase, inclusiv a bijuteriilor cu chihlimbar. Si nici nu sunt bijuterii care sa-ti ruineze bugetul! Eleganta poate fi accesibila! Q.E.D.

Articole recomandate: Bijuterii rupte din soare, Magia chihlimbarului, Traditia Chihlimbarului, Chihlimbarul romanesc

Publicat in Stil de viata
Joi, 23 Iunie 2011 21:50

Forta unei amintiri...

Nu sunt mare si tare, nu sunt buna, nu sunt fara pata. Incerc sa fiu. Si mare, si tare, si buna. Sa nu mai cad, sa nu mai gresesc. Nu am statura sa vorbesc despre eroi si martiri. Stiu doar ca bunicul meu, cu educatie nemteasca, a luptat pentru Romania si pentru Rege in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial chiar si dupa terminarea oficiala a razboiului, in Muntii Tatra, unde luptele au mai continuat cateva luni... Ca sa se intoarca mai apoi acasa pentru a fi lovit, in incercarea unora de a-l umili... Insa de la el puteai invata demnitatea, verticalitatea, rabdarea... Si, daca atunci n-am fost vrednica sa invat toate astea, sper sa le invat astazi. Pentru ca amintirile te pot schimba, pentru ca eroii iti pot schimba viata. Pentru ca vine o vreme cand, oricat te-ai ascunde si oricat ar incerca lumea sa faca ceea ce ar vrea ea din tine, pana la urma devii ceea ce vrei cu adevarat sa devii... Si - daca pentru tine conteaza sa fii om si sa fii roman - simbolurile vor fi mereu vii si-ti vor da forta sa devii ceea ce esti de fapt...

Publicat in Stil de viata
Miercuri, 22 Iunie 2011 07:40

Drumul de Arnota

Se spune ca atunci cand Matei Basarab era urmarit de turci si nu prea mai avea sanse de scapare, un arnaut s-a oferit sa-si schimbe hainele cu cele ale domnitorului si sa fie el cel urmarit si omorat de turci. In amintirea acestuia, Matei Basarab a ctitorit Manastirea de la Arnota, o manastire care astazi se regaseste in ghidurile straine despre Romania si pe care multi ar vrea sa o viziteze atunci cand ajung in Nordul Olteniei. Insa e destul de greu de ajuns la Arnota...
Drumurile de munte sunt grele, mai ales acestea, care au fost alese si de cei care in anii '50-'60 si-au propus sa reziste comunistilor.
Dar, astazi, ca sa urci, ca turist, in acele locuri n-ar trebui sa fie prea dificil... Insa drumul pare a fi doar pentru camioanele si utilajele muncitorilor de la cariera de la Arnota. Si te intrebi daca nu cumva vor sapa tot muntele, pana nu va mai exista nici un drum, nici o istorie, nimic la care sa te mai intorci, nimic spre care sa mai urci...

 

Publicat in Stil de viata
Marti, 21 Iunie 2011 19:00

A te juca cu focul

Nu prea inteleg de ce ar fi nevoie de regionalizare tocmai acum… Si chiar ca nu inteleg cum ar putea fi realizat un asemenea proiect fara consensul partenerilor de guvernare. Dar, dincolo de aceste neintelegeri, indiferent de apartenenta etnica, orice cetatean al acestei tari cred ca se gandeste ca s-a ajuns mult prea departe in momentul in care se vorbeste de nesupunere civica, dar de fapt se insinueaza o iesire in strada, fara arme, dar si cu arme, daca ar fi cazul, daca anumite drepturi etnice nu ar fi respectate in procesul de regionalizare propus… Atunci cand ajungi sa escaladezi un asemenea subiect prin indemnare la nesupunere civica si insinuezi ca s-ar putea recurge la arme, nu mai e decat un pas pana la un scenariu de tip Kosovo! Iar acesta nu are cum sa fie benefic, nici pentru maghiari, nici pentru romani. Si lucrurile sunt cu atat mai grave cand subiectul este prezent pe strazile Londrei, la Bruxelles si… la Budapesta. Cred ca ar trebui sa invatam sa nu ne mai jucam cu focul! Ar trebui sa fim in stare sa ne reamintim ce a insemnat experienta Kosovo. Si nu cred ca e cineva in tara asta care sa-si doreasca realmente asa ceva! Oricum nimeni dintre cei sanatosi la cap! Cred ca fiecare dintre noi, cetatenii Romaniei, indiferent de apartenenta etnica, avem datoria de a-i trage de maneca pe bravii nostri politicieni si sa-i rugam, cat se poate de insistent si de convingator, sa nu se mai joace cu focul. Pentru ca dincolo de un anume punct nu mai poti controla lucrurile!

Publicat in Stil de viata
Marti, 21 Iunie 2011 18:00

Cu masina pe Pasajul Basarab

Traim intr-un Bucuresti plin de gropi, care bate toate recordurile de poluare, cu o circulatie blocata, in care sistemele de canalizare, de termoficare, de alimentare cu apa si electricitate lasa toate de dorit. Dar politicienii nu sunt in stare sa vada mai departe de propriul lor interes. Pentru o circulatie civilizata intre Militari, Drumul Taberei sau Cotroceni si cartierele care se intind la est de Bulevardul Grivita era esentiala realizarea Pasajului Basarab. Insa discutia despre acesta a inceput abia acum zece ani… Un proiect al pasajului, chiar daca se spune ca nu era foarte bine gandit, a ramas blocat politic timp de patru ani. Apoi, din fericire, a fost deblocat si imbunatatit de proiectantii spanioli. Dar proiectul s-a blocat din nou din jocuri imobiliare. Cu greu a fost deblocat si toate caile de rulare au fost finalizate. Aproape toate, deoarece mai ramane de terminat statia  de tramvai. Dar, dupa zece ani, Pasajul Basarab este functional… Insa ce sa vezi?!... Aceeasi goana dupa imagine, referitoare de aceasta data la inaugurarea pasajului... Daca stam sa ne gandim, in acesti ultimi ani, si alte lucrari de infrastructura rutiera au fost inaugurate desi erau neterminate, unele fiind inchise imediat dupa inaugurare, fie pentru a termina propriu-zis lucrarile, fie din cauza avariilor aparute. Nu s-a suparat nimeni prea tare… Oamenii s-au rezumat la cateva glume mai mult sau mai putin sarcastice. Si cred ca asemenea inaugurari au fost facute de politicieni din diverse tabere… Insa, indiferent de discutiile despre cine trage spuza pe turta lui referitor la inaugurarea Pasajul Basarab, acesta isi  demonstreaza utilitatea zi de zi, ora de ora. Iar pentru bucuresteni e o bucurie sincera… Cand am putea insa sa ne bucuram cu totii de realizarile importante pentru noi, pentru comunitatea in care traim, pentru tara in care traim, fara a fi orbiti de interese politice de moment? Pentru ca sunt de moment! Cand am putea sa ne regasim cu totii intr-o stare de normalitate, in care politica ar indruma si ar ajuta un curs firesc al evolutiei noastre? E ziua la care visam… Si ar trebui sa le spunem asta politicienilor! Pentru ca vedem si dincolo de imaginea de moment!

Publicat in Stil de viata

Stiu ca pentru unii pare inexplicabil numarul mare de curiosi care sambata au fost sa vada Pasajul Basarab, dar marturisesc ca m-am numarat printre cei care au vrut sa vada noul pod si ca pieton, nu doar, ulterior, din goana masinii... Imi plac podurile si, in ceea ce le priveste, retin recordurile, chiar fara sa vreau, din documentarele de pe Discovery Channel. Dar motivul pentru care sambata m-am plimbat pe Pasajul Basarab nu tine de faptul ca este cel mai lat pod hobanat urban din Europa. Ca atatia alti bucuresteni, care ani de zile au avut probleme cu traficul in acea zona din cauza santierului, era firesc sa-mi doresc sa vad rezultatul... Plus ca voiam sa vad si cum arata subiectul unei galceve politice de ani si ani... In ciuda comentariilor pe care mi le-as putea exprima si eu, e clar ca este o realizare care va usura imens traficul in zona. Si m-am bucurat si de vechile tramvaie scoase la expozitie cu aceasta ocazie si de gandul ca poate asa incet-incet vom reinvata sa construim - poduri, biserici, sosele, cai ferate, scoli, spitale, tara pe care ne-o dorim, viata pe care ne-o dorim!

Publicat in Stil de viata
Duminica, 19 Iunie 2011 08:22

Politica antiromaneasca

Poate ca nu suntem pe deplin constienti de politica antiromaneasca indurata de romanii de dincolo de fruntariile tarii. Poate ne gandim la asta doar cand ne indreptam privirea spre Basarabia si Bucovina... Dar nu prea ne gandim si la comunitatile romanesti de la sud de Dunare din ultima suta de ani...  Dar, daca pe ei nu prea suntem in stare sa-i ajutam, ar trebui ca macar noi, cei din interiorul fruntariilor tarii, sa fim mereu ceea ce suntem, romani, sa ne regasim mandria si puterea si sa fim constienti ca lucrurile care se intampla sunt rezultatul firesc al actiunilor anterioare... Iubim Romania, dar daca vrem s-o iubeasca si cei de maine - si asta e suprema dovada de iubire! - nu avem cum sa-i invatam ca Stefan cel Mare a fost doar un afemeiat, iar Vlad Tepes - Dracula... In ritmul asta o sa ne intrebe, in curand, cine a fost Constantin Brancoveanu!

Publicat in Stil de viata
Vineri, 17 Iunie 2011 14:30

Sub machiaj

Astazi, lucrand la o campanie de comunicare, impreuna cu directoarea de marketing si vanzari a unei companii cu care am mai derulat proiecte interesante de-a lungul timpului, am hotarat, totusi, sa iesim putin, pentru o mica pauza, intr-un parc cu miros de tei... Sa ne limpezim si, mai apoi, sa ne structuram ideile... Insa, dupa ce ne-am mai clarificat cat de cat lucrurile in privinta proiectului, ridicandu-ne privirea de la aspectele punctuale, n-am reusit sa ne bucuram de minunatia aceea de parc... Lucrurile intamplate in aceste zile si discutiile referitoare la reorganizarea Romaniei erau mult prea apasatoare...
Si acea femeie puternica, care stie ce-i acela marketing si stie si cat e de greu in vanzari, mi-a marturisit ca a fost la Marasesti, a citit numele tuturor celor cazuti si a plans. A stat acolo si a plans. Si pentru cei stiuti, si pentru cei nestiuti. Si-am plans si astazi in parc... Ca apoi, cu machiajul usor refacut, sa ne intoarcem la proiectele in curs. Numai ca sentimentele noastre nu se pot ascunde sub un pic de machiaj...
Iar sentimentul romanesc mai exista, indiferent ce ar crede unii sau altii, sau oricat ar incerca sa-l nege, sa-l ignore, sa-l inabuse! Si mai stiu ca Europa nu se poate construi prin anularea ideii de natiune. Ca Europa ne vrea ceea ce suntem de fapt - romani!

Publicat in Stil de viata
Joi, 16 Iunie 2011 20:47

O tara curata

Se spune ca Italia nu este o tara foarte curata... Asa ca, atunci cand am ajuns in Padova, am fost surprinsa de curatenia din acest oras. Misterul s-a risipit cand am descoperit cine erau cei care faceau curat... Erau romani. Cu chef de munca, cu dor de tara, dornici sa ma ajute sa descopar orasul. Si-atunci de ce n-am putea sa facem si din Romania o tara curata?

Publicat in Stil de viata
Joi, 16 Iunie 2011 10:15

Poduri

Imi plac podurile. Unesc oameni, culturi, civilizatii. Am trecut podete si poduri semete... Si-am trecut si poduri de cale ferata...

Dim lights

Publicat in Stil de viata
Marti, 14 Iunie 2011 15:45

Paradisul din Contesti

Cand vii de la Targoviste spre Bucuresti, trecand prin Contesti, ramai inmarmurit. Anii trecuti in Bucuresti era moda florilor inghesuite pana la sufocare, de parca eram la un concurs – cine reuseste sa planteze cele mai multe flori intr-un perimetru dat, de parca ne dadeau banii afara din casa si nu aveam unde sa-i mai aruncam. Anul acesta spatiile verzi au inceput sa mai revina la normalitate, florile recapatandu-si si ele dreptul de a respira… Trecand insa prin Contesti, descoperi ca palmierii din Mamaia erau nimic fata de plantele decorative care umplu acum comuna. Daca noi ne mai facem griji pe ce e mai bine sa dam banii, caprele din Contesti sunt fericite… De cand sunt, nu le-au mai priponit satenii de asa ceva…

Publicat in Stil de viata
Marti, 14 Iunie 2011 09:46

Amenintarea haosului

Nimic nu este mai periculos decat instalarea haosului. Este motivul pentru care anarhistii sunt, poate, mai periculosi chiar decat teroristii, iar lumea este, de multe ori, inclinata sa le prefere dictatura. Daca urmaresti insa dezbaterile actuale despre reorganizarea teritoriala, ai in fata ochilor un spectacol inca cu mult mai sumbru. Pentru ca, pana la urma, este vorba de haos. In spatele miilor de cuvinte despre avantaje si dezavantaje, despre interesele electorale sau despre mult mai gravele perspective iredentiste, este cutremurator modul in care se aseaza mereu mai pregnant perspectiva haosului. Desfiintarea actualelor structuri teritorial administrative si infiintarea altora, fara a urmari in prealabil cu maxima atentie ansamblul legislativ care trebuie modificat pentru ca acestea sa poata functiona, conduce la paralizarea completa a statului, structurilor de ordine, justitiei, afectand invatamantul, sanatatea, absorbtia fondurilor europene, inclusiv exercitiul bugetar al statului. Din pacate, ne-am obisnuit in ultimii 21 de ani ca mai intai sa  schimbam si apoi sa analizam. Rezultatele se vad in nenumaratele procese pe care le-a pierdut si continua sa le piarda statul din cauza unor legi prost facute. Cine plateste? Statul! Adica noi, contribuabilii, caci banii statutului nu sunt decat banii nostri.
O schimbare a structurii teritorial administrative, realizate inainte de schimbarea de ansamblu a legislatiei, inseamna ca orice act, decizie sau hotarare emise de o institutie a statului va fi nula de drept, deci - daca va fi aplicata - va fi revocata fara drept de apel de instanta. Si aceasta atat in ceea ce priveste structurile vechi, cat si cele noi. Institutiile vechi sunt desfiintate, iar atributiile celor noi nu sunt inserate in sutele si miile de legi, hotarari si dispozitii care reglemeteaza diferitele tipuri de activitati. In aceste conditii, se ajunge la paralizarea statului. Consecintele intr-o asemenea situatie, fara precedent in Europa, ar fi catastrofale sub toate aspectele si ar trebui sa ne rugam la Dumnezeu sa nu ajungem sa trecem prin asa ceva.
Dincolo de dezbaterea extrem de importanta cu privire la forma de organizare optima care ar fi de dorit in momentul de fata, si - fara indoiala - exista nenumarate argumente pro si contra, referitor la nenumarate solutii posibile de organizare, aspectul esential cu privire la care, pentru a ma exprima mai clar, voi spune ca face diferenta intre viata si moarte, adica intre ordine si haos, il reprezinta prealabila analiza atenta si legiferarea coerenta necesara bunei functionari a noii structuri. O structura, oricat de proasta, dar care functioneaza, este preferabila uneia principial perfecte, dar care practic nu are cum sa functioneze, din cauza absentei cadrului legal necesar. Daca acest lucru devine clar, apoi - fara indoiala - dezbaterea asupra organizarii teritorial-administrative optime a Romaniei poate fi benefica sau chiar necesara. Ea trebuie insa sa tina seama, in egala masura, de parerea si de analiza expertilor din atat de diversele domenii implicate in acest proces, economic, al ordinii publice, justitie, sanatate, invatamant etc., cat si, sau poate chiar inainte de toate, de parerea oamenilor. Caci orice masura trebuie luata pentru oameni, in functie de nevoile si optiunile lor. Si aici intervin si factorii istorici, culturali, ai vietii cotidiene etc. De aceea, este greu de crezut ca o masura de o asemenea anvergura ar putea sa se bucure de succes fara o larga consultare publica. O consultare care sa implice intreaga populatie nu numai printr-un referendum, dar in prealabil prin acea dezbatere prin care fiecare dintre noi sa  inteleaga cat mai clar ce, in ce fel si de ce urmeaza sa se schimbe. Si, in egala masura, sa inteleaga cum se va reflecta aceasta schimbare asupra vietii lui si a functionarii institutiilor menite sa-l deserveasca pe el. Caci asta este menirea institutiilor statului, sa serveasca interesele cetateanului, adica ale noastre. 

Publicat in Stil de viata
Duminica, 12 Iunie 2011 08:09

Vacanta la romani

In afara de concedii, e firesc sa incercam sa ne bucuram cat mai mult si mini-vacantele pe care ni le ofera week-end-urile. Un picnic este o solutie pe care o prefera foarte multi… Dar incotro sa te indrepti pentru un picnic reusit? Foarte multi se opresc cu masina la marginea soselei, scot gratarul, lasa usile masinii deschise ca sa asculte si muzica si… se bucura din plin, fara sa mai ia in seama gazele de esapament si zgomotul masinilor care trec pe langa ei, pentru a nu mai vorbi de inevitabilul nor de praf. In urma raman, evident, mizeriile care fac ca multe drumuri sa semene mai degraba cu niste gropi de gunoi. Locuri amenajate e mai greu sa gasesti. Asta inseamna ca nu beneficiezi nici macar de cosuri de gunoi si, evident, nici de grupuri sanitare.
Unii mai isteti reusesc sa se strecoare cu masinile pe cate o pajiste pe care o impart apoi cu vacile scoase la pasunat. Peisajul este oricum mult mai placut, chiar daca trebuie sa ai grija pe unde calci pentru a nu avea apoi prea mult noroc… Bine ar fi daca fiecare ar avea grija ca la plecare sa-si ia si gunoiul cu el. In asteptarea locurilor amenajate este oricum o solutie rustica mult mai placuta. Nu stiu insa daca si vacile sunt de aceeasi parere…

Publicat in Stil de viata
Pagina 9 din 12
Te afli aici: Afiseaza articolele dupa tagul: Romania